Apreciere lingvistică

E limba noastră ca un lan de grâu
Ce unduieşte-n soare, curge râu,
Dar, din păcate, uneori suspină
Că-i inundat cu boabe de neghină.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tot ce citim, fie şi scris de genii, e genial! Grâul se recolteză cu neghină cu tot! Pe urmă, cine are trebuinţă de grâu, îl alege, oricâtă neghină ar avea!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea destinului e ca în viaţa fiecărui om să existe şi grâu şi neghină.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea...

(doar un bob să fiu în inima ta)

Daca-şi putea să fiu un bob
Fie de grâu, neghină sau secară
Şi-n fiecare dimineaţă să mă-ntrebi,
Cine-a greşit mai mult aseară.
Sau poate noapte dupa noapte
Când visele le chemi pe toate,
Eu vreau să fiu un bob de ceară
Ce mă topesc la dragoste amară.
Şi nimeni să nu poată să m-alunge
Să stau lipită-ngândul tău ce plânge,
Ca bob de grâu, neghină, sau secară.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră este dulce "ca un fagure de miere",
E o muzică divină, dar constat des cu durere,
Că-i călcată în picioare, culme a nuruşinării,
De-agramaţi precum Dăncilă, proţăpiţi în fruntea ţării.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul limbii române

E minunată limba românească,
La fel o alta nici că mai există,
În spaţiul mioritic ea rezistă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.

Cuvintele-nşirate în revistă,
În carte,- n presă, ştiu să oglindească,
Mai mult ca altă limbă pământească,
Frumosu-n forma cea mai realistă.

Avem şi multe slove-mprumutate,
Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Putând să renunţăm oricând la ele, -

Având în limba noastră sinonime.
Noi le păstrăm aşa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.

sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărarea vinului

Când vinul nou e încă-n boabe,
Acelui vechi îi dai obolul:
Spre cramă mergi în patru labe...
La-ntoarcere, de-a rostogolul.

epigramă de Vasile Larco din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Toate-s bune pe-acest plai,
Vin, plăcinte, colţ de Rai.
Pe venetic îl încântă,
Doar că-i stă-n gât... Limba sfântă!

epigramă de Mihai Cucereavii (20 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Echilibru"

E-o faptă crudă, din păcate,
Nocivă cum e mătrăguna:
Cu adevăr zideşti palate,
Să le dărâme-apoi minciuna!

epigramă de Vasile Larco din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicere...

Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...

Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...

Limba noastră-i arta pură,
Şlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăişul penei mele...

Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Şi rezistă-n continuare!...

Limba noastră-i cer albastru,
E stindardul nostru laic,
E şi hrană, e şi astru
Şi e sângele arhaic...

Limba noastră e D'acia,
Le dă sufletelor leacuri,
Chiar de-i zice România,
Ea va dăinui în veacuri!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce chinuie limba română

Voi ce v-afişaţi prostia, ca pe o vocaţie
Faceţi-o măcar discret, fără ostentaţie;
Vă iertăm, că-i omeneşte, dar ce-avem noi mai de preţ,
Limba noastră, nu merită, s-o trataţi voi cu dispreţ!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un partid se tot alege grâul de neghină. A rămas doar o torbă de grâu.

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te opri la fereastra aceasta

în cearceafuri albe
fetiţa de doisprezece ani
doarme
toropită de farmecul
dintr-o dată pierdutei
pofte de joacă

în chiseaua de sticlă
boabe de grâu încolţesc
pe culcuşul de vată

trupul înfiorat
ca de răcoare
se ghemuieşte mai tare
în jurul căldurii
ce-i curge pe coapse

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 la Pronosport

Când treisprezece rezultate
Am prins, mă şi vedeam un domn
Cu bani, bogat, dar, din păcate,
În zori m-am deşteptat din somn.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza-i soare, doamna-i mare

Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roşu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn şi să coboară,
După flori de primăvară,
La fete şi la feciori
Să le joace-n sărbători.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa

Nemaiputându-se abţine,
A coborât din vârf de pom
Şi s-a trezit că-i om de bine,
Chiar înainte de-a fi om!

epigramă de Vasile Larco din Păcatul omenesc (1997)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!