
Apreciere lingvistică
E limba noastră ca un lan de grâu
Ce unduiește-n soare, curge râu,
Dar, din păcate, uneori suspină
Că-i inundat cu boabe de neghină.
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu tot ce citim, fie și scris de genii, e genial! Grâul se recolteză cu neghină cu tot! Pe urmă, cine are trebuință de grâu, îl alege, oricâtă neghină ar avea!
aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea destinului e ca în viața fiecărui om să existe și grâu și neghină.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aș putea...
(doar un bob să fiu în inima ta)
Daca-și putea să fiu un bob
Fie de grâu, neghină sau secară
Și-n fiecare dimineață să mă-ntrebi,
Cine-a greșit mai mult aseară.
Sau poate noapte dupa noapte
Când visele le chemi pe toate,
Eu vreau să fiu un bob de ceară
Ce mă topesc la dragoste amară.
Și nimeni să nu poată să m-alunge
Să stau lipită-ngândul tău ce plânge,
Ca bob de grâu, neghină, sau secară.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră
Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!
Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!
poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră este dulce "ca un fagure de miere",
E o muzică divină, dar constat des cu durere,
Că-i călcată în picioare, culme a nurușinării,
De-agramați precum Dăncilă, proțăpiți în fruntea țării.
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Viorica Dăncilă

Sonetul limbii române
E minunată limba românească,
La fel o alta nici că mai există,
În spațiul mioritic ea rezistă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.
Cuvintele-nșirate în revistă,
În carte,- n presă, știu să oglindească,
Mai mult ca altă limbă pământească,
Frumosu-n forma cea mai realistă.
Avem și multe slove-mprumutate,
Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Putând să renunțăm oricând la ele, -
Având în limba noastră sinonime.
Noi le păstrăm așa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.
sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărarea vinului
Când vinul nou e încă-n boabe,
Acelui vechi îi dai obolul:
Spre cramă mergi în patru labe...
La-ntoarcere, de-a rostogolul.
epigramă de Vasile Larco din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Toate-s bune pe-acest plai,
Vin, plăcinte, colț de Rai.
Pe venetic îl încântă,
Doar că-i stă-n gât... Limba sfântă!
epigramă de Mihai Cucereavii (20 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă
Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Și vorbim o limbă sfântă.
Și nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.
Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingașă și frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrățit poporul dac cu cel roman!
Limba noastră, e o limbă divină.
Așa a fost și va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar și de bunul Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Echilibru"
E-o faptă crudă, din păcate,
Nocivă cum e mătrăguna:
Cu adevăr zidești palate,
Să le dărâme-apoi minciuna!
epigramă de Vasile Larco din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zicere...
Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...
Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...
Limba noastră-i arta pură,
Șlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăișul penei mele...
Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Și rezistă-n continuare!...
Limba noastră-i cer albastru,
E stindardul nostru laic,
E și hrană, e și astru
Și e sângele arhaic...
Limba noastră e D'acia,
Le dă sufletelor leacuri,
Chiar de-i zice România,
Ea va dăinui în veacuri!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce chinuie limba română
Voi ce v-afișați prostia, ca pe o vocație
Faceți-o măcar discret, fără ostentație;
Vă iertăm, că-i omenește, dar ce-avem noi mai de preț,
Limba noastră, nu merită, s-o tratați voi cu dispreț!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un partid se tot alege grâul de neghină. A rămas doar o torbă de grâu.
aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te opri la fereastra aceasta
în cearceafuri albe
fetița de doisprezece ani
doarme
toropită de farmecul
dintr-o dată pierdutei
pofte de joacă
în chiseaua de sticlă
boabe de grâu încolțesc
pe culcușul de vată
trupul înfiorat
ca de răcoare
se ghemuiește mai tare
în jurul căldurii
ce-i curge pe coapse
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

13 la Pronosport
Când treisprezece rezultate
Am prins, mă și vedeam un domn
Cu bani, bogat, dar, din păcate,
În zori m-am deșteptat din somn.
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza-i soare, doamna-i mare
Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roșu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn și să coboară,
După flori de primăvară,
La fete și la feciori
Să le joace-n sărbători.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Donjuanul
Ferchezuit, e ca un mire,
Mereu la "patru ace" și
Se rade-n fiecare zi,
S-arate că-i obraz subțire.
epigramă de Vasile Larco din ziarul "Viața Buzăului" (23 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!