Deși, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca și cozile la șopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duși, pe grupe de specialități, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viața, ce rost are omul și omenirea, cum e cu istoria și filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neașteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim și să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu știm ce, dar ceva-foarte-altceva."
Ion D. Sîrbu în Corespondență, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre filozofie
- citate despre zile
- citate despre viață
- citate despre surprize
- citate despre schimbare
- citate despre păr
- citate despre minute
- citate despre istorie
Citate similare

Dacă omul ar ști ceva, ar sta într-un colț și ar fi modest, dar el este un păun atât de ignorant încât se agită într-un sens și altul și dă peste descoperiri extraordinare.
citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre păuni, citate despre modestie, citate despre ignoranță, citate de Ralph Waldo Emerson despre ignoranță sau citate despre descoperiri

Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți.
citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre Soare, citate despre diversitate sau citate despre devenire

- omenire
- Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți...
definiție celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de îmbărbătare
hei! ai văzut? iubirea încă îmi tot dă târcoale.
dar cum poate un orb să vadă ceea ce e pur și simplu îți sare în ochi
și te lasă fără cuvinte? pare ciudat să aștepți confirmarea din partea unui orb
dar nici viața nu e mai brează. nici nu se uită pe unde calcă
cineva și-a pierdut sentimentele în stradă
nici măcar nu a observant. a dispărut după primul colț.
m-am aplecat și le-am ridicat: o amestecătură incredibilă de iubire, ură și abandon
totul umezit de roua fină a lacrimilor tăcute
avem atât de puțin să ne mai spunem
încât cuvintele par rușinate de tăcerea noastră
atât de bine ne cunoaștem încât tăcerile sunt uverturi la opere neterminate
pe când diminețile se strecoară în pat lângă noi.
va fi și-o zi când nu voi mai fi. soarele se va arăta iar urmându-și drumul
poate că va ploua puțin, poate că va fi arșiță sau poate că va fi iarnă
măcar iarna țurțurii nu plâng. și nici păsările nu se ceartă
cred că va ninge liniștit, albind toate amintirile, ștergând toate urmele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre cuvinte
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre țurțuri
- poezii despre viață
- poezii despre rușine
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

De ce?
De ce cad frunzele din pom
Și zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulțim prin sex?
De ce e totul așa complex?
Când viața e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viața un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Și viața are un sfârșit?
De ce nu-i viață fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să știm atât de multe,
În loc să stăm cuminți în curte?
De ce nu-s frunzele și iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii așa optuzi
Și alții sunt așa de cruzi?
De ce atunci când iubești
Se mai întâmplă să greșești?
De ce când ești trădat te doare-n piept
Și plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât țiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înțeleg
Misterul, ca să-l înțeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Și atunci te-ntreb și eu:
"De ce"?
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre trădare, poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau poezii despre plâns
Nu trebuie să ne mulțumim că știm pe de rost Tatăl nostru. E prea puțin. Sau dacă ne oprim la Tatăl nostru, măcar să știm să interpretăm această rugăciune care, deși pare simplă, conține multă teologie. Acolo nu sunt doar niște cuvinte înșirate și atât. Sunt pentru aprofundarea studiului religios și pentru selecționarea cât mai atentă a oamenilor care predau religie.
Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în școală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Aurel Romila despre religie, citate despre mulțumire sau citate despre cuvinte

Înainte mai aveam câteva lacrimi de povestit
dar acum nu mai am nimic
nici măcar de pierdut
totuși îmi este atât de liniște
un fel de calm ancestral
numai bun pentru a trece dincolo
sentimentul că sunt doar al universului
mă sprijină să visez cu totul altceva
nu tu case nu tu mașini nu tu raiuri nu tu eve
nimic din lumea materială și zbuciumată
visez doar figuri geometrice tridimensionale
piramide cuburi paralelipipeduri elipse sfere și...
ceva ce pare a fi o regulă mă cuprinde cald
e prima regulă pe care nu vreau să o desfințez
unde naiba îmi este răzvrătirea doamne
nici măcar nu mai strig întrebarea asta dementă
o rostesc așa de rar
și parcă dincolo de orice gând
într-un fel atât de rotund
ca pe un cântec încă necântat
de parcă aș fi translucid și lipsit de substanță
trec prin mine toate aceste forme
atât de regulate
încât le pot învăța pe de rost
dintr-un singur punct
apoi lipesc genele de un poliedru ciudat
și nu mă mai satur de sărit într-un picior
dintr-o lume într-alta
ca și cum aș avea o inimă de atlet universal
râd de parcă mă gâdilă infinitul în talpă
chiar nu mai știu la ce foloseau lacrimile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre rai, poezii despre picioare, poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre infinit, poezii despre gânduri sau poezii despre geometrie

Maria: Dar spune-mi, Luci, nu te înțeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine și nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, ești atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai față de ea de atâta timp? Tu spui că-ți pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puțin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o știi de mai mult de șase ani...
Lucian: Șapte; șapte ani și jumătate.
Maria: Eh, poftim, șapte... Și atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian: Nu știu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă și mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; și ei, dar și altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca așa de ușor, nu pot trece peste ea, deși aș vrea... Dar, în fine... N-are importanță!
Maria: Cum să nu aibă?! Nu vorbi așa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Și... Spune-i odată!
Lucian: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ți spun, mi-e și teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu știu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu știu cum aș reacționa dacă ea m-ar refuza categoric, după atâția ani de așteptare, de speranță, sau numai de iluzii deșarte...
Maria: Ar trebui să încerci totuși ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriți să suferi atât, Luci!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre promisiuni, citate despre frică, citate despre depășire, citate despre absurd sau citate despre Maria

Ipoteză
Oh, dacă moartea chiar ar fi un avatar
O preschimbare în ceva cu alte trăsături
O simplă reîncărcare energetică...
Dorurile ar deveni simple amânări
Perpendiculare care undeva în amonte
Mai devreme sau mai târziu
Devin tangențiale.
Toate schimonosirile și toate căutările pe Google
Nu ar mai avea rost!
Legea lui Arhimede s-ar anula instantaneu!
Oh, dacă ar fi moartea atât de ușoară
O simplă schimbare a funcției matematice
O previzibilă mutare
Într-o altă matrice...
Necunoscutul nu ne-ar mai părea
Atât de opresiv!
Radioactivii nori care adulmecă
Privirea mamelor
s-ar risipi!
Probabil, disperarea noastră cea de toate zilele
S-ar întoarce la matcă....
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre schimbare, poezii despre nori, poezii despre moarte, poezii despre matematică, poezii despre mamă sau poezii despre legi

Dimensiunile Cosmosului sunt atât de mari, încât recursul la unități familiare de măsurarea distanțelor, cum ar fi metri sau kilometri, alese pentru utilitatea lor pe Pământ, nu ne-ar folosi la nimic. În locul acestora, măsurăm distanța cu viteza luminii. Într-o secundă, o rază de lumină călătorește aproximativ 300000 de kilometri sau de zece ori în jurul Pământului. Distanța de la Soare la Pământ o traversează în 8 minute. Putem spune astfel că Soarele se află la o distanță de opt minute lumină. Într-un an, lumina traversează aproape zece bilioane de kilometri de spațiu. Această unitate de lungime, distanța pe care lumina o parcurge într-un an, este numită an-lumină. Nu măsoară timp, ci distanțe distanțe enorme.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre lungime, citate despre metrologie, citate despre viteză, citate despre spațiul cosmic, citate despre spațiu și timp sau citate despre secunde
Medicina a progresat în ultimele decenii atât de mult, cunoștințele și experiența acumulate sunt atât de vaste, încât este exclus ca un medic să le cuprindă pe toate. Medicina a fost nevoită să se fărămițeze progresiv în specialități, fiecare dintre ele fiind atât de vastă în conținut și experiențe practice, încât absoarbe complet capacitatea de înțelegere și realizare a reprezentanților ei. Medicul universal nu mai există, medicul de familie pare să aparțină și el în scurtă vreme trecutului, tot așa și rolul atât de important al medicului în societate... Tendința aceasta spre izolare și fărămițare excesivă duce la primejdia să se concentreze atenția asupra organului bolnav și să se piardă din vedere omul bolnav, omul în întregul lui, cu toate determinantele psihologice și sociale.
Iuliu Moldovan în Amintiri și reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre medici, citate despre trecut, citate despre psihologie, citate despre pericole, citate despre existență sau citate despre boală
Timpul va alina durerea
Tristețea acestor zile
Este închisă și limitată-n timp,
Ea se mișcă spre viitor
Într-un urcuș încărcat de suferințe.
Dar toate aceste sentimente, care acum
Sunt atât de vii și de prezente,
Nu-și pot menține proaspătă intensitatea
Pe măsură ce timpul începe vindecarea.
Oricum, o rană atât de adâncă
Nu va putea fi vreodată acoperită -n întregime;
Însă fiecare suferință devine,
De la o zi la alta, din ce în ce mai mică.
Nimeni și nimic nu poate șterge definitiv
Urmele durerii înscrise în mintea ta;
Dar acolo sunt și alte amintiri, mai luminoase,
Pe care timpul te va lăsa să le descoperi.
Deși inima nu va permite, pur și simplu,
Amărăciunii să dispară,
Ecourile se vor diminua
Chiar dacă memoria rămâne.
poezie de Bruce B. Wilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre durere, poezii despre viitor, poezii despre tristețe sau poezii despre lumină

Doamnă
Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
să îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!
Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!
Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!
Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns să iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!
Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
să vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat și acum!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre voce
Când ceva trebuie să se întâmple, pur și simplu se întâmplă, ca și cum totul ar fi fost decis înainte măcar ca pamântul să se nască din haos, cum spune Scriptura. Vine dintr-un loc aflat atât de adânc și atât de departe, încât niciunui om nu-i mai stă în putere să facă ceva, ci doar să se supună.
Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre creștinism sau citate despre Biblie

Trăiesc cu o asemenea viteză acum încât anotimpurile mă surprind. Primăvara e în mine - neașteptată. Obișnuiam să stau și s-o aștept, iar acum mă violează; mă prinde cu rochia descheiată, cu părul ciufulit, alergând după taxi, întârziind la întâlniri! În taxi sunt atât de răvășită, încât mă imaginez încă în brațele lui Henry și îmi imaginez asta cu atâta ardoare încât am un al doilea orgasm și mă las pe spate gâfâind pe când taxiul străbate primăvara.
Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre taxi, citate despre rochii, citate despre primăvară, citate despre imaginație sau citate despre anotimpuri
Dă cu zarul
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.
s-ar putea să-ți pierzi iubita,
soția, rudele, serviciul și poate mințile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheți pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci pușcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistență,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.
iar tu o vei face
în ciuda respingerii și a șanselor schiloade
și va fi mai minunat decât
orice altceva
ți-ai putea imagina.
dacă tot ai de gând s-o faci,
fă-o până la capăt.
nu mai există un sentiment ca acesta.
vei fi numai tu și zeii
și nopțile vor fi cuprinse de flăcări
fă-o, fă-o, fă-o.
până la capăt
până la capăt.
vei duce viața de-a dreptul într-un
hohot de râs, este singura luptă pe cinste
care există.
... tu n-ai putea-o povesti mai bine.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre soție, poezii despre singurătate, poezii despre serviciu, poezii despre rude sau poezii despre parcuri
Depinde numai de tine
Știi tu cât de înalt este cerul deasupra ta?
Atât cât ți-l imaginezi!
Știi tu cât de puternică este dragostea?
Atât cât vrei să o simți!
Știi tu cât de aproape îți este Dumnezeu?
Atât cât Îl lași tu să-ți fie.
Știi tu că depinde numai de tine dacă înaintezi
sau dacă bați pasul pe loc?
dacă realizezi ceva sau dacă viața trece
numai pe lâangă tine?
Dacă transformi mica lume ce te înconjoară
sau dacă rămâne totul neschimbat în jurul tău?
Toate acestea îți stau în putere... Dacă vrei...
Dumnezeu este cu tine!
Știai aceasta?
poezie de Eva Goes
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre imaginație sau poezii despre Dumnezeu

M-am plictisit atât de mult în viața asta, încât, când voi muri, aș vrea să mă duc și în rai, și în iad. E minima dorință. Unul singur m-ar plictisi de moarte, și-aș învia de-atâta plictiseală.
aforism de Marius Robu din Aproape alb (8 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață sau aforisme despre dorințe

Trecut-au anii
Trecut-au anii,
Și duși au fost.
Am trecut și noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Și locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri și praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieții,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Și omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvășit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu știu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereții,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieții,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am și uitat, Ce înseamnă noțiunea timp,
Nu mai știm să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simțim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieții,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca și
Corăbiile pe mare
Își urmează calea,
Prin viață-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare așa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt și văd.
Trecut-au anii,
Viața s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-și amintească,
Momentele nefaste.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent, poezii despre nisip sau poezii despre naștere

Atât de...
Atât de fragilă-i fericirea,
E ca și un fir de ață,
Dacă se rupe, îl înozi
Și o iei de la capăt. Atât de neprevăzută- i viața,
Ca și când ai merge pentru prima oară,
Cazi, te ridici
Și mai încerci o dată. Atât e de nedrept,
Când dai cu însăși viața, piept
Și-i afli fețele cele mai ascunse
Și colțurile cele nepătrunse. Atât e de firav,
Nisipul din clepsidră,
Timpul curge în derivă
Și nu se oprește,
nici măcar o clipă. Atât de efemer e totul,
Când ai toți pionii, se termină jocul.
Dacă ai putea, să te întorci la start,
Însă, zarul a fost deja aruncat.
Să schimbi regulile,
Să joci după un alt plan.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre superlative sau poezii despre fericire