
Informație bombă
Nici asasinii nu-s ce-au fost,
Și Dracnea e nemulțumit,
Căci vin cu rost sau fără rost,
Și nu-și duc treaba la sfârșit...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Și viața
Și viața care merge înainte
și fără tine, și fără tine, și fără tine
triumfătoare viață pe ruine,
pe oase și pe părul tău de lună,
pe ceea ce a fost și nu e,
pe ceea ce coboară, pe ce suie,
pe ceea ce nici nu știm dacă e,
pe ceea ce nici nu știm dacă a fost,
și cu ce rost, și cu ce rost, și cu ce rost,
pe ceea ce ai vrea să întorci și nu se poate,
pe ceea ce-i aproape și-i departe,
pe ceea ce desparte.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de azi și de ieri
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.
Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.
Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Că v-am greșit, vă cer iertare!
Ah, am păcate omenești
Cât nici cu gândul nu gândești,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viață de călugăr.
Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toți ai țării,
Cât nu-s de mulți în mare pești,
Că de le numeri te-ngrozești.
La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Și-atât de grave și oculte.
Ades trufaș cu voi am fost
Și fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Și v-am privit semeț, de sus.
Fiindcă-am fost trufaș și prost,
V-am reproșat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Și voia mea eu v-am impus.
De multe ori v-am insultat
Și v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remușcare,
Că v-am greșit, vă cer iertare!
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu uita, iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta,
Cum pe pământ purtați de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...
Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Și zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi
Noi doi și... cina cea de taină... Neingerate sentimente...
Surâs de... dorul din privire și multe lacrimi inocente...
Ce rost ar mai avea iertarea?! Simțim gustul amar al pâinii,
Dospită-n sufletul durerii, sub tremurul tăcut al mâinii.
Ce rost această suferință ce pare fără de sfârșit?!
Ce rost și că iertarea noastră într-o secundă a murit?
Are vreun rost atâta ură?! Singurătate?! Alungarea
A tot ce-a fost frumos în viață? Ce rost mai are resemnarea?!
Ne dor săruturile vremii! Șuvița de fior tăcută,
Trecând prin noi precum un clopot, trecând prin noi precum o undă...
Că ne-am iubit, e-o întâmplare, etern rămasă-n aminitre...
Dar nu-i decât o firmitură dintr-un crâmpei de fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fost ce nu ați fost
Nu o să mai fiu ce am fost să fi fost
Pierzându-mi lacrima de tuș făr rost
Totul are-n răni ascunse crud cost
De-as fi ce și voiți să vă fi fost
Pentru ce să mă schimb în acest anost
Ce ucide fila într-un petmafrost
Să vă fiu un fost ce voi nu ați fost
Dorintă turmei de fi fără vreun rost
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte de vizită
În lumea mea mă simt tot viu
Cu rost și-adesea fără rost:
Ce-am fost nu pot ca să mai fiu,
Ce sunt nu pot să fiu c-am fost.
epigramă de Dumitru Ivan-Teiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i treaba mea să comentez fără rost discuții gen cine m-a zidit, cum și în ce scop. Treaba Stăpânului este grija turmei, treaba mielului este să pască.
citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceașca fără toartă
Eu sunt o ceașcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns și ploi, au curs și lacrimi
Ce-au fost și dulci, dar și amare!
Eu sunt o ceașcă fără toartă,
Și toată viața așa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aș ști ce să răspund...
Eu sunt o ceașcă fără toartă
Dintotdeauna și... oricând.
poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are rost
N-are rost să o mai scald,
Nici să mint nu-i manieră;
Eu prefer muza la cald,
Păstorel la... frapieră!
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub o poală de vâsc
Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadențat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spațiu profund.
Noi privim detașați, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alți actori își dau replici,
Doi hamali obosiți cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.
Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.
Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte nașteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În era atomică
Atîtea lucruri fără nici un rost
și cîteva cu atît de palid sens
și inima în strîmtul adăpost
tremurînd neștiută sub cerul imens.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă străveche
La început ce-a fost, oare...
Oul, sau găina; care?!
Întrebarea-i fără rost,
Căci cocoșu' primu'-a fost.
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropo de râsul fără rost
Eu știu din copilărie
Cel ce râde fără rost
Are-n cap pe sub chelie
Un gunoi de mare prost.
epigramă de Nicu Petria (18 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brexit
Dracnea este foc și pară,
Aurul să vină-n țară,
Căci e mare dandana:
Nu mai are ce fura...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Minijupa
Nu le prea găsesc un rost
Minijupelor înguste,
Căci rămân făr-adăpost
Cei ce-au avansat prin fuste.
epigramă de Teodor Maricaru din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!