Cuvânt în deşert

o tristă piesă
jalnice personaje
o poveste de mult spusă
de nimeni cunoscută
deşi trăită zi de zi
an de an
într-un carusel etern
al vieţii şi al morţii
de ei
bravi eroi ai nimănui
mândri de lucrul prost făcut
trompetele sună
mulţimi se agită
e zarvă mare, e sărbătoare
nu, nu...
doar nişte actori retardaţi, prost educaţi
de mulţimi aplaudaţi
aleargă aiurea
pe o scenă improvizată
numită de unii pompos... viaţă
ţipă deci există
în rest nimic
am tras cortina
îngrozit de nimicul ce trece
pe lângă mine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina cade

privesc o piesă
de teatru, de viaţă
de viaţa asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un şobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpuşari
desigur beţi
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârşit
într-un decor idilic şi de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi
spectatorii pleacă grăbiţi
să ajungă nicăieri
azi au uitat să aplaude
cortina cade şi cade...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul spectacol

soarele era negru şi pătat
aşa l-a văzut un pictor chior
vizionar al clipelor furate
pe scenă, doi actori rataţi
de mulţimi aplaudaţi
pe sezlonguri rupte, trupuri dezbrăcate
pe mese murdare
sticle goale sau sparte
în jur, carne şi circ
pustiu în mine
s-a rupt o lacrimă şi a plâns
nu, nu ţip, nu înjur, doar vă conjur
opriţi-vă, oameni nebuni şi beţi...
totul e îmbrăcat în forme deformate, prost regizate
vorbim din gură în gură
mai mult din gură
cu amabilităţi de prost gust
speriat, mă ascund în tenebrele lumii
printre stele rătăcite şi vise ucise
în mersul alienat al unui tren deraiat
numit de unii, retoric, viaţă
ce viaţă... aici e beznă si tacere, lugubră tăcere
rătăcitor în lume
am lăsat în urmă
speranţele, visele si dorul
tristeti destramate
în agonice vremuri
ascult clipa cum plânge în marea singurătate
aici, în eterna şi fascinanta cetate
ce viaţă, pierdută, ratată, furată...
am deschis fereastra
şi am fugit, de teamă
pe caldarâmul pătat de sânge
un trup sfărâmat
la radio, ora 20-20
un comunicat... nişte şobolani
totul, un spectacol ratat

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi au fost

eroi au fost odată
într-o dată ce nu a fost niciodată
sau dacă au fost
au fost în altă dată
când dacii liberi mureau râzând
cu sufletul curat şi faţa către cer
noi, ne târâm,
în morcila cotidiană
zi de zi
în fiecare zi
nu uităm nici o zi
nu urcăm, coborâm în tăcere
desigur ordonaţi
suflete chinuite, suflete frânte
totul e straniu
doar o cioară obosită mai cântă
viaţa asta, o piesă proastă
cu sinistre personaje pe scenă
noi, suflete în lanţuri
nu vorbim
nu vedem
doar murim în fiecare zi
puţin câte puţin
lăsând să curgă pe pământ
nimicul din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul de a alege

rătăcit pe cărările sufletului
într-o viaţă fără rost, fără sens
eram orb într-o lume bolnavă
de boli, păcate, de toate
nu vedeam lumina
era beznă,
în mine, în lume, în jur
vindecarea era târzie şi inutilă
eram damnatul din cetate
băteam din poartă în poartă
cerşind o nouă soartă
atunci am văzut un cer nou
"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"
noi...
m-am trezit singur
nu aveam puterea să mă ridic, deci zăceam
nu aveam puterea să gândesc, deci nu gândeam
nu aveam puterea să vorbesc, deci tăceam
priveam, plângeam
priveam la nimic
era timpul de tocat secole inutile
azi am libertatea de a alege
oferta este îngrozitor de proastă
este mizerabilă
viaţa asta, o piesă proastă
cu actori retardaţi, cumpăraţi sau rataţi
furios,
pe mine, pe lume, pe toate
am fugit
eliberat de pământ, de păcate
am păşit către EL

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii liberi

e tristă clipa asta
tăcerile se scurg şi mor
pe reci pereţi, ai lumii seci
pe unde treci
timpul rămas e ars acum, e scrum
cuvântul e abis
ce lungă este depărtarea dintre noi
eu, păşesc pe ţărmuri ce dor
tu, în câmpii uscate de cer
mai trece un tren
uitat de toţi, de toate
prin noi, pe lângă noi
azi gara e absentă
doar şina ruptă
mai curge între noi
grei paşi se risipesc aleatoriu
prin anii trecuţi, petrecuţi
aiurea, haihui
tăcere abisală
rămasă într-o gară absentă
doar nişte şine perpendiculare pe nimic
tu mă aşteptai la geam
eu mai ciopleam un ram
să fac, să fac un nai
să cânt la nunta nostră
poveşti despre cai
cai liberi şi puri
aleargă, aleargă în pulberi de stele
să-şi poarte iubita prin ele
aşteaptă-mă femeie în poartă
să-ţi cânt a mea soartă
un cânt în doi, despre noi
noi, cai liberi în lume
purtăm marama durerii pe strune

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

demolăm umanităţi
cu percepţia lucrului bine făcut
către nivelarea globală, uneori structurală
omogenizăm totul
trebuie să fie perfect
şi nu este
nici perfect, nici imperfect
totul este doar o cloacă murdară
combinăm multilateral cu dezvoltat
mai mult multilateral în nimic
de dezvoltat dezvoltăm doar
ura, mândria, prostia, minciuna, lăcomia şi incompetenţa
în congruenţa faptelor prost făcute
mă rog, chestie de gusturi
unii spun, de proaste gusturi
avem dreptul să tăcem
şi tăcem într-un consens general
ce a rămas...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori lipseam
când nu veneam
nu mă aştepta nimeni
peronul era gol
doar şinele treceau paralel cu mine
când veneam
aş fi vrut
dar nu doream nimic
nici nu aveam ce
totul lipsea
doar nimicul se plimba pe o şină abandonată
de un tren
ce uitase să vină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cruce

se sfarmă lumea
şi pietre se frâng
pe treptele vieţii
mă aşez ca să plâng
n'am nume, n'am fraţi
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnaţi
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aştern cuvinte şi plâng
nici stele nu cad
e linişte în jur
eu scriu cu morţii plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec şi să mor într-un gând
între mine şi cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beţie
pe două ţigări
nu am timp de plimbare
o viaţă pierdută şi goală
tăcere, visare, ratare
păşesc pe cărare
printre morţii încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
şi scara e ruptă şi timpul coboară aiurea
mă aşteaptă ultima poartă
paşii mă dor
şi iar fug
mă aşez lângă cruce
între mine şi ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard şi iar plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruleta

nu cer nimic
decât o lumânare să îmi pui
la căpătâi
când treci prin colbul vieţii
aici, la margine de drum
atât îţi cer, atât îţi spui
spaţiul e pustiu şi gol
stau în întunericul lumii
nu cer nimic decât un spaţiu pur
e negură azi
în mine, în jur
mâine va fi la fel, nu...
într-un perpetuu joc
al vieţii şi al morţii...
lumea asta, o ruletă rusească
în viaţă a rămas doar glonţul
de ce disper
azi doar mângâi o umbră
în albul imaculat al timpului
ce a fost sau totul
e un simulacru murdar
de gânduri rătăcite, strivite
de goale cuvinte,
multe nepotrivite
ce să cer, ce să mai sper
ţip
într-o ultimă rugăminte
priviţi-mă în faţă, când trageţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul de păpuşi

Teatrul de păpuşi va aduce vouă pe scenă
câte o piesă nouă.
Când veniţi la teatru, sigur vă amuzaţi.
Dar şi lucruri noi, aici învăţaţi.
Piesa poate începe.
Gongul a bătut.
Păpuşile aduc pe scenă un basm cunoscut.
Când suntem copii, adesea visăm
spiriduşi şi zâne, eroi din poveşti,
ce fac fapte bune.
Animăluţe, prinţi, prinţese şi pitici
astăzi pentru voi au venit aici.
Toate sunt păpuşi, care au prins viaţă.
Meşter, păpuşarul a făcut magie
cu un fir de aţă.
Timpul repede a trecut.
A căzut cortina şi în sală,
s-a aprins lumina.
Dar anii vor trece, vom fi şi noi mari.
Poate dintre noi, unii vor alege
să fie pe scenă... artişti păpuşari.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii umezi ai lumii

locuiesc la picioarele sufletului
în balta istoriei
printre gânduri plecate, altele uitate, toate ratate
în jur fatidice umbre
aleargă, se plimbă
cum ştiu ele, adică aiurea
uneori plouă
plouă când nu trebuie
plouă cu lacrimi amare
pe drumuri uscate de vreme, prea devreme
tac în cuvinte nerostite, de teamă
o teamă ancestrală ce zace în mine
noaptea macin vise sterile
obosit de reîntoarceri inutile
în acelaşi timp, în acelaşi loc
offf, ce viaţă, ce soartă
nu am cerut nimic, nimicul l-am primit
am tot bătut din poartă în poartă
tăcerea mi-a răspuns, odată
atunci m-am apucat de scris
pe ochii umezi ai vieţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste prost povestită poate să prezinte mult mai mult interes, gust, sare şi piper, decât o poveste bine povestită. O poveste bine povestită poate să fie lucrul cel mai nesărat de pe lume... În schimb, o poveste prost povestită poate fi de milioane.

Rui Zink în Cititorul din peşteră
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc spre cer

o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură ţărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, păşim pieziş, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai ţipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer şi plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculţ de gânduri
păşesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aştepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trişează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoşat ca un semn de întrebare aşezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară şi scriu...
când nu plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng gânduri

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi plec de aici, plângând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea cerului

mă întind sub aripile cerului
pe murmur trist de gânduri
nimeni nu mă înţelege, nici nu are de ce
sau nu vrea
mă rog, chestie de gusturi, de proaste gusturi
rătăcesc prin nostalgia trecutului
privesc în altă parte, azi
mâine, voi privi în cealaltă parte
desigur inutil
fără rost, fără folos
într-un joc steril şi pueril
nu găsesc nici locul, nici fericirea
deşi o caut fără sens
colind printre ganduri
visul l-au ucis într-o noapte
a rămas cenuşa, plânge
clopote bat în neştire
mă spijin de un zid
ascult cum răsună in piatră durerea
pe drum trec fantomatice umbre
si totul e sublim.. nu
pierdut în labirintul unei lumi rătăcite în propria inexistenţă
mă refugiam
sau poate mă regăseam
pe o coală albă
cădeau gânduri
neştiute, nespuse
atunci nu ştiam, astăzi ştiu
dar e târziu
mult prea târziu..
sufletul arde, opaiţ chior
într-o odaie fără lumină
respins de singurătatea sufletului
mă înghesui prin cotloanele tăcerii
tac în tăceri repetate
ars de neputinţa luminii
să plângă în mine
neliniştea cerului e mare
o ascult, plânge
e vaiet etern şi tern
nu pot să dorm
o veghez
în neliniştea anilor ce trec, se petrec
vorbesc pe aici, de mii de ani
în pustiu, în gol
în jur o lume exemplară prin absenţa ei
mâna ce odată se înălţa către cer
scormoneşte azi în gunoaie
ce să cer
ce să sper
viaţa asta
o piesă proastă
pe o scenă
roasă de ani
cu actori rataţi şi multe personaje inutile
''am aflat că ai cumpărat
un bilet către Rai
cât ceri
cât dai''
o discuţie filozofică
între el şi cine vrei
să ceri, să iei
două persoane debusolate
de propria inexistenţă
ne lepădăm zilnic
de El, de orice...
ce am ajuns,
priveşte doar în jur...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima gândului

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise furate, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-au legat gura cu lacăte
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi strig
de ce Doamne ai plecat dintre noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă fraţii mei, albi şi puri pescăruşi
peste ţărm, peste valuri şi stânci
mi-e dor de nebunia ce ţipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!