Marele parastas

De a Marinei mândră zi,
Un parastas cu cale-ar fi,
Să plângem Flota ce-am avut-o,
Pe care Băse... a vândut-o...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flota & Nabucco (Băse)

Flota noastră, dracul duc-o,
Căci dosarul n-are viciu;
In locul ei trag un Nabucco
Pentru prietenul Patriciu.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băse'

Băse a vândut o flotă!
Bă, se enervează lumea!
Bă, se scuză? Nicio iotă!
Băse ăsta, chiar e culmea!

epigramă de Cristian Ionuţ din Iuţeala rimei şi băgarea în seamă (iulie 2009)
Adăugat de Cristian Ionuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite flota, nu e flota!... (Presa a semnalat de multe ori că în anii '90 flota României a dispărut ca şi cum n-ar fi fost)

E, desigur, o hoţie
Chiar şi o găinărie,
Dar e una mafiotă
Ca să furi o flotă.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care a vândut flota

Cu flota cum rămâne, iată
Ai vândut fără regret
Şi acum păzeşti o haită
De borfaşi în val secret.

epigramă de Nicu Petria (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

parastas

Parastas: Onomastica decesului.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu plângem ce am pierdut, să nu plângem ce pierdem, să nu plângem ce vom pierde. Să ne bucuram că suntem o existenţă sub cerul vieţii care se poate indentifica pe sine insăşi şi să încercăm să nu ne pierdem sufletul.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitucul (unde naiba am pus flota)

Când venise de pe mare
Îşi pierduse redingota
Şi acuma, mi se pare
Că nu mai găseşte flota!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dosarul Flota

E-un Dumnezeu în ceruri ce totuşi ne iubeşte
El ne ascultă ruga, ne mângâie amarul,
Nădejdea şi speranţa în suflet ne sădeşte:
Chiar de nu mai e flota, rămas-a Marinarul.

epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun la al lumii parastas

De-aş fi cum voi în versuri mă citiţi
Aţi înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adoraţi

Din care voi-n oameni vă modelaţi
Şi nedorind să vă aud, mă-mbătaţi
Fugind printre necunoscuţi-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice picătură amărâtă, care nu are nimic pe lume, de care să fie mândră, se agaţă de ultima posibilitate, de a fi mândră de naţia de care aparţine.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Competenţă maximă

E Veorica încântată,
Că a sa mândră coafură,
În Parlament va fi tratată,
Cu... loţiune de centură...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand, de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea, pe cand traia,
Din cand in cand, sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici, acum, s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum, parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand,de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea,pe cand traia,
Din cand in cand,sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici,acum,s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum,parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângem...

Să plângem azi copiii ce şi-au pierdut chipul pe vecie
Şi copţi bărbaţi, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce şi-au pierdut nepot deodat'
Şi îndrăgostiţi eterni, rămaşi fără perechea, mai deunăzi vie.

Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Şi cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâţi ştiuţi, mai ieri doar oarecare.

Să plângem vinovaţii ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenţi,
Interesaţi doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burţi, de atâta nesfârşită lene
Şi rugi să îndreptăm în sus, să fie morţii cât mai competenţi!

Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce ştie doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morţi, ei, tagma mişelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paşte... clerul nostru noxă.

Să plângem hoardele în convoaie oficiale tot mai nesfârşite,
Ce vor sfârşi în minciună răstigniţi de atâtea, atâtea răuri.
Să plângem perfidia şi hoţiile adânci, adânci până la hăuri,
Ce-au împânzit o ţară şi se cer, ordurile ce sunt... nepedepsite.

Să plângem pe-un pungaş primar, ce-şi vrea doar lui mumia prin spitale,
Pe banii mei şi ai tăi, ca el să-i ţină... şi i-a pus deoparte.
Să plângem că-i o viaţă atât de scurtă, un blestem cu totu' aparte,
Ca tot cei neavuţi să fie mai curând lui Dumnezeu, să-i stea în poale.

Să plângem noi, viii de acum, pe morţii noştri, de-acum noi
De-o noapte de coşmar, sacrificaţi pe altarul lăcomiei.
Să plângem ce-am avut şi şi-au plătit soborul cast, al nevinovăţiei...
Dar să nu stăm apatici, că suntem încă mulţi... şi sunt şi eu cu voi!

Să plângem pân' om seca lacrimi, de nu ne-om cere ţara înapoi,
Să nu stăm doar la poarta "Colectivului"... Să fim cu toţii... NOI!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tezaur naţional

E România mândră ţară,
Şi tare-i bine-n ţara mea:
De dimineaţă până-n seară,
Avem pe cine... înjura...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne urmărim propriile ambiţii cu egoism şi apoi ne plângem de lipsa de altruism a lumii. Îi respingem pe oamenii care nu ne plac şi pe care nu îi considerăm suficient de frumoşi, atrăgători, cu statut social dar plângem că lumea e rea şi lipsită de iubire pentru noi când defapt suntem trataţi exact cum îi tratăm noi pe cei care ar avea nevoie de aceleaşi lucruri ca şi noi: iubire, atenţie, grijă. Ne plângem de lipsa de cultură din mass media în timp ce măsurătorile arată clar audienţele cele mai mari exact pe incultura de care ne plângem cu atâta ipocrizie. Lumea se schimbă foarte uşor când te schimbi tu. Arată tu altruism, iubeşte-i pe cei care nu au parte de iubire, aruncă televizorul pe geam şi ai grijă ce cumperi şi cui acorzi atenţia ta. Răul pe care tu îl percepi în lume nu ar exista dacă nu l-ai hrăni chiar tu. Când începi schimbarea?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ne plângem morţii, ne plângem de fapt propria neputinţă sau chiar moartea.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul şi salutul "să trăiţi... bine!"

Cu sloganul pe catarg
I-a crescut rapid şi cota:
El ne poate duce-n larg
După cum a dus şi... flota!

epigramă de Eugen Coţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a mai dus

S-a mai dus o zi din viaţă,
S-a mai dus din viaţa mea,
Mâine fi-va dimineaţă,
Şi ce-o fi... om mai vedea...

A fost bună, a fost tristă,
Ziua care a trecut?
Lacrima e în batistă,
Ce-am avut şi ce-am pierdut?

Am mâncat un colţ de pâine,
Am oprit o coajă mică,
Să o dărui unui câine...
De prea bine nu mi-e frică....

Mă aşteaptă somnul dulce,
Prag ce e de azi pe mâine,
Trupul merge să se culce,
Visul fi-va... dans cu zâne...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa pe care nu am avut-o

Am atât de multe vise...
şi o singură viaţă doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...

Autoportretul şi-a pierdut
creionul care mă cunoaşte,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristeţe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!

Păpuşa pe care nu am avut-o
Ţi-am dăruit-o ţie la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
să vorbeşti cu ea din când în când;
Stă uitată în mormanul tău de jucarii...
Şi tace...

Păpuşa pe care nu am avut-o,
pe tine te iubeşte mai mult...
îmi e dor de păpuşa care te iubeşte pe tine...

Când sunt singură,
mă mai atârn doar de vise...

Am atât de multe vise...
şi o singură viaţă doar...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!