Şi, din senin, lui Don Juan îi venise un dor de ducă. Şi se duse şi... seduse.

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaza repetitivă a seducătorului: seduse şi se duse.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 20 de ani ca Don Quijotte, la 30 ca Doan Juan, la 40 ca Donul liniştit.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai da un Don Juan irezistibil: e ştiut că pentru funduri trebuiesc multe... fonduri.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora aceea, şeful său era deja la Institut, la discotecă, după cum le promisese prietenelor sale; nici el nu venise în uniformă, ci în blugi şi tricou. Petre şi Adi, body-guarzii săi, îl însoţiseră; rămăseseră însă la poartă, să-l aştepte pe el. Şi... Nebunie mare în discotecă, din clipa în care sosi el. Fetelor aproape că nu le venea să creadă că era chiar el şi că se afla acolo; crezuseră că nu-şi va respecta promisiunea făcută. Totuşi, Don Juan se ţinuse de cuvântul dat; venise... Iar fetele încercară să se comporte cât mai civilizat, să nu cumva să-l supere, mai ales că ştiau că directorul de abia aştepta o greşeală din partea lor. Ce conta însă... Don Juan era acolo, printre ele, le răsfăţa cu câte un zâmbet seducător, era amabil, dansa cu ele; cel puţin o melodie cu fiecare...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acea seară, "La Spânzuratul", localul satului Little Hangleton, a avut parte de o vânzare nemaipomenită până atunci. Tot satul venise să discute despre crime. Şi nu venise degeaba! Sătenii fuseseră răsplătiţi când bucătăreasa familiei Cruplud apăruse din senin în mijlocul lor şi anunţase în localul cufundat subit în tăcere că un om pe nume Frank Bryce tocmai fusese arestat.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nem... nem... nem". De ce nu l-aţi lăsat pe maghiar să-şi ducă ideea până la capăt? Voia să spună: Nemuritoarea Românie!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţaţi a mă lăuda: Cine mai e şi Constantin Ardeleanu ăsta? Mi-i deajuns notorietatea Şcolii Ardelene...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi încântat ca numele meu să-l poarte o stradă, astfel ca multe femei superbe să stea pe Constantin Ardeleanu.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan: Doamnelor, domnilor (rumoare, fluierături)... Sunt Don Juan!
Mulţimea (suntem în ianuarie 1990): Noi nu ne vindem ţara, nu ne vindem ţara!
Don Juan: Doamnelor, domnilor... e o confuzie! Eu sunt de aici... autohton!
Un grup de oameni ai muncii (de la întreprinderea Tehnoton): Tehnoton! Tehnoton! Tehnoton! (apoi) Iliescu nu ceda, Tehnoton e-armata ta!
Don Juan: Dar sunt de-al vostru! Asta mi-e porecla! Don Juan!
O voce: Cine-i ăsta? Cine eşti, mă?
Don Juan: Un om care iubeşte femeile! Don Juan! Un om care face dragoste...
O femeie din mulţime: Linişteeee! Linişteee! Să ne spună domnul Jean Barosan... ce rol avea atunci când se strecura în patul femeilor! Ce informatii trebuia să obţină!
Don Juan: Femeia asta e nebună! Eu n-am făcut politică, am făcut dragoste!
Mulţimea: Jos securiştii! Jos securiştii! Jos securiştii! (Don Juan pleacă de la tribună învins de vreme şi de vremuri.)
Un grup de femei octogenare: Iliescu! Iliescu! Când Iliescu apare, soarele răsare!

replici din spectacolul grupului Vouă, scenariu de Corneliu Sofronie (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan

Don Juan - un conchistador al iubirii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-aceasta împăratul fu poftit la o altă nuntă de împărat, unde nu voi să se ducă, fiindcă inima lui nu era de veselii, ci se îngrija mai mult de fiul său. Dară daca văzu că fiul său atâta stăruieşte, îi făcu voia. Acesta porunci la nişte credincioşi ai săi ca să aibă pregătit la îndemână câteva cazane cu smoală, să le fiarbă în ziua nunţii şi când va fi înde seară să aştearnă pe drum smoală. După ce puse la cale toate astea, se duse la nuntă. De cum începu hora, fata cea frumoasă şi necunoscută veni ca din senin, şi iară se prinse lângă dânsul. De astă dată era gătită şi mai frumos, avea nişte haine de la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba. Juca feciorul de împărat şi se uita la dânsa ca la un cireş copt. Şi de astă dată o întrebă şi ea îi tot răspunse cam în doi peri. Îi făgădui şi acum că se va lăsa să o ducă acasă. Când fu înde seară la hora cea mai din urmă, pieri ca o măiastră de lângă dânsul.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan la vârsta a treia

Am fost, o viaţă, dragii mei,
Un Don Juan plimbat prin lume:
Mă duc, şi-acuma, la femei,
Dar nu mai ştiu de ce anume!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan, plus

Când este vorba de femei,
Sunt Don Juan, pe bun temei,
Dar am aflat, şi-mi pare bine,
Că încă-s... INSULE VIRGINE!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noemi: Mi-e teamă...
Juan: De ce?
Noemi: Că voi înnebuni din cauza ta.
Juan: Înainte de a înnebuni trebuie să-ţi spun ceva ce nu ţi-am zis niciodată.
Noemi: Nu, nu-mi spune... Nu vreau să mă minţi, nici să te înşeli...
Juan: Să nu te înşeli tu... Ceea ce-ţi voi spune nu e minciună: ţi-e mai greu să rămâi fidelă decât infidelă.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Don Juan

Era înflăcărat, spun unii,
Şi ca dovadă, în final,
A ars în focul pasiunii
La crematoriul... comunal.

epitaf epigramatic de Ion Arcaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se învoiră a-i da o odaie să lucreze numai Prâslea singur, şi pe fiecare noapte să-i dea câte o trăistuţă de alune şi câte un pahar de vin bun. Argintarul îi ducea grija, fiindcă, ascultând pe la uşe, n-auzea alt decât cum spărgea la alune pe nicovală! Iară când fu a treia zi, el ieşi dis-de-dimineaţă din odaie cu furca pe tavă, pe care o scosese din mărul zmeului, ce era la dânsul, şi o dete argintarului ca să o ducă fetei împăratului. Argintarul nu mai putea de bucurie, şi-i făcu un rând de haine; iar pe la nămiez, când venise slujitorii împăratului ca să-l chele la palat, el se duse şi îi dete furca care torcea singură. După ce împăratul se minună de frumuseţea ei, dete argintarului doi saci de bani. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă; ea cunoscu furca şi pricepu că Prâslea cel viteaz trebuie să fi ieşit deasupra pământului.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Don Juan

Sub coroane, flori şi jerbe,
Cât mă macină angoasa:
M-au iubit femei superbe,
Dar de ce şi... cea cu coasa?

epigramă de Viorica Voicescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan pensionar

Risipind la tinereţe
Îşi trăieşte viţa-n chin;
Are-acum la bătrâneţe
Gâşte multe, orz puţin!

epigramă de Ştefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan pe litoral

Plictisit de urbea sa,
Vrând ca să petreac-o noapte,
La hotel s-a dus cu-o stea,
Care l-a costat cât şapte!

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse mama (mamei mele, Gheorghiţa)

Se duse mama-n pulberi şi-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primeşte-o Doamne printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.

În ochii mei topiţi de plâns... priveşte
Şi odihneşte-o... în tăceri de lut,
Mereu... ea m-a iubit Dumnezeieşte
Şi cât aş vrea-n amurg... s-o mai sărut.

De poţi Părinte, spal-o de păcate,
De-a mai greşit... cu mila, Tu, o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... şi nici nu mă mai ceartă.

Se duse mama... ştiu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Şi de-acest lucru, sufletul, mă doare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!