
Fericiți cei săraci cu fericirea
Poftim
cine-și asumă
riscul de-a fi trist
acum
când
toamna pare singura șansă
ăla eu ăla eu ăla eu
De exemplu
tu
cel ca un măr înflorit
ce tristețe ne propui
pentru astăzi
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Numai destinul își asumă riscul de-a ne însoți și după moarte.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Îmi place la nebunie că sunt trist și că tristețea mea nu depinde decât de Dumnezeu. Prin tristețe, pot atinge... absolutul!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (martie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

- libertate (vezi și independență)
- Ei bine, da, libertatea nu-i nici animalul de companie al plictiselii, nici mașina de spălat păcate a aproapelui. Libertatea-i, pur și simplu, riscul de-a fi om!
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea de-a vă cunoaște
Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanță
însă îngăduiți și-acest extaz
să vă admir de la distanță
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șo pe mine
Halal tristețe tu îmi ești amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
și-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperăriii tale
Și elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviți la dame-n curte
Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristețe cică-mi ești amică
Împinge-mă hai ultima dată tare
și tac nimicul nu mai doare
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul de-a fi tată(l)
Este o minune bucură-te Cât mai
ai timp Aș vrea în romanul vieții O
pagină a bărbaților Unde să putem
vorbi sau tăcea în voie Tot despre
femei imposibila problemă a condi
ției umane Paradox familiar(l) Am
în fața ochilor ce-mi doresc Și totuși
Sub fusta femeii nu încape decât un
bărbat îndrăgostit Ceilalți sunt cumnații
tăcerii Apropo Ai văzut cât poate ridica
o femeie Tone de frumusețe
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs la deznădejde
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus și voi nu m-ați crezut
de-aceea m-am retras la țară
biet clopot surdomut
V-am spus și voi nu m-ați crezut
că trântorii își fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii își fac averi de miere
din sărăcia voastră ordinară
voi mai aveți o șansă și-o putere
să-i dați din vețnicie afară
Păcat doar moartea vă învață
cum să pășiți nemuritori din viață
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul este un risc pe care și-l asumă condiția umană.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 aprilie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalog în destrămare
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta-i riscul suprem.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

În schimb, când e vorba de tristețe, mă bucur!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

O melancolie
Fericirea de-a fi trist în doi
numai noi dragoste numai noi
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (17 mai 2014)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftim: îl folosea și pe Dumnezeu drept anexă a singurătății sale!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

singura șansă
de-a fi promovat șef -
școala de bucătari
haiku de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine caută adevărul își asumă riscul de a-l găsi.
citat din Isabel Allende
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este o poezie scrisă înainte de-a mă naște: acum, doar o recit!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (8 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai învățați: există riscul să vă crească alarmant coeficientul de inteligență, și-i păcat!
Costel Zăgan în Retorica lui Dracula (15 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea de-a vă cunoaște (1)
Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanță
însă îngăduiți și-acest extaz
să vă admir de la distanță
E cea mai gravă circumstanță
să fii poet în timp de criză
când doar prostia-i în vacanță
tu ești mereu parcă în priză
Să fii poet în timp de criză
hai îngăduiți și-acest extaz
să fie poezia cea din urmă miză
bujorul înflorit chiar pe obraz
Nu-i cea mai gravă circumstanță
să fii cu cerul în balanță
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar
Cu toamna cum, eu iți spun:
am plecat...
și tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.
E zi de toamnă cu soare
ce strălucește cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.
Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălța rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
și urma pașilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.
Acum ai rămas același
tânăr trist și înlăcrimat,
cu ochi iluminați
privind luceafărul ce schimbă
garda, cu strigătele tainice
ale nopții,
cu sentimentele durerii și nepăsării,
cu barca ta în acel ocean îndepărtat.
Și știu, că va veni și acea zi...
când, cu tristețe îți vei repeta,
e Toamna iar, dar fără ea!
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda

Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de tristețe
O picătură de tristețe
Paharul vieții se tot umple
Coboară toamna pe fânețe
Să poată iarna să se-ntâmple
Și valurile izbesc zidul
Iar marea presimțind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul țării și de-a latul
O picătură de tristețe
Prin poienișuri și răsuri
Cu amintiri de vechi sânețe
Și cai în trap purtând trăsuri.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!