Omul nu poate adora divinitatea până când nu devine el însuşi divinitate.

Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase (16 iulie 1977)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se creează singur, şi se creează pe sine complet doar în aceeaşi măsură în care se desacralizează pe sine şi desacralizează lumea. Sacrul este principalul obstacol în calea libertăţii lui. El va deveni el însuşi doar când va fi total demistificat. Nu va fi cu adevărat liber până când nu va fi ucis ultimul zeu.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinitatea umorului

Lui Filip Neri-sfântu-i datorăm
A râsului, din plin, divinitate
Şi-umorul trebuie să îl tratăm
Cu cea mai mare seriozitate.

epigramă de Mircea Micle (1 martie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocurile îl blochează pe om într o închisoare fără gratii, separand omul de natura şi Divinitate. Omult când se separa de natura îşi pierde divinitatea.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poezia ne poate mântui, mai poate schimba omul.

Mircea Eliade în În curte la Dionis (4 martie 1977)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate fi făcut zeu împotriva voinţei lui.

Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că Mircea Eliade, sau oricare alt scriitor, ar trebui comemorat în termeni hagiografici. Lui Eliade însuşi i-ar fi displăcut o asemenea abordare. Omagiile festiviste mai degrabă ocultează viaţa şi opera unei personalităţi.

Andrei Oisteanu în Revista 22, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine (mai 2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul îşi raportează existenţa la divinitate, vede lucrurile cu limpiditate; în plus, devine evanescentă ideea de singurătate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de vio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliade, Mircea

Mircea Eliade este un fost credincios, un spirit religios fără religie.

definiţie celebră de Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc până la demenţă nopţile şi rătăcirile prin mahalalele întunecate. Iubesc nu numai faptul cosmic în sine - ci însuşi regimul nocturn al spiritului, abandonarea în întunericul nefiinţei, în adâncurile telurice, ori matricea tuturor virtualităţilor şi odihnelor.

Mircea Eliade în Jurnalul portughez
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa nu se schimbă propriu-zis. Când omul e aproape de moarte, când agonia se vesteşte fatală, ochii trupului şi ai sufletului se îndreaptă în altă parte. Lumea e largă. Omul îşi schimbă viaţa ca să n-o piardă. Şi încă, nu o schimbă el, ci îngerul sau demonul lui.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

divinitate

Divinitatea. Do major în simfonia cosmică.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţă omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cu Dumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cu Divinitatea.

citat din Vladimir Soloviov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai după inventare agriculturii, locul femeii în ierarhia religioasă devine foarte important.

Mircea Eliade în Încercarea labirintului
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Divinitate: sunt o nulitate. Cu Divinitatea: formez majoritatea!

Bogdan Caraiman (13 martie 2012)
Adăugat de Bogdan Caraiman
Comentează! | Votează! | Copiază!

divinitate

Divinitatea este ipostaza abstractă şi impersonală a lui Dumnezeu.

definiţie de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar prin sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugăciunea adevărată, ca legătură moral-harică cu Dumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cu Divinitatea.

citat din Vladimir Soloviov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o conferinţă ţinută la Chicago în 1978, Mircea Eliade a vorbit despre nişte deţinuţi care au supravieţuit într-un lagăr datorită povestirilor auzite din gura unei biete bătrâne. Îndemnul lui Mircea Eliade mă face să mai scriu...

Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la Eliade

La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s braţele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârşirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăşte darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopţile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
Cel care caută şi-acum prin stele
Lumina sacră din upanişade.
Eu sunt poet, cu freamătele mele,
Dar când n-am leac, gândesc la Eliade.
*
Şi-atuncea, ca întorşi din raiul dulce,
Paşii Maitreyii-aud pe-a clipei strade.
Eu sunt poet, versul îmi este Cruce,
Dar când n-am plâns, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n solilocvii se aşterne
Şi-n inimă ca o Mirare cade.
Eu sunt poet, o mână-n prag mă cerne,
A cui e mâna, Mircea Eliade?
*
Am întrebat şi-am auzit îndată
Un glas de dincolo de a mea fire:
"Mâna aceea albă, parfumată,
Care te cerne nu-i decât Iubire.
*
De Dumnezeu îngăduită, cată
Ca o icoană din trecuturi fade.
E viaţa ta, moartea-ţi adevărată
O vei trăi în cer. M. Eliade".

poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de măreţia lui Hristos, Platon e un personaj mărunţel şi cuviincios. Pe Platon poţi să-l scuturi şi constaţi că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muţi arhetipurile astea în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu "demiurg", ceea ce în greceşte înseamnă "meseriaş".

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!