
Interpretare greșită
Final de piesă și actorii,
Nu prididesc să se aplece;
Sunt în picioare spectatorii...
De fapt, s-au ridicat să plece!
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Interpretare greșită
Final de piesă și actorii.
Nu prididesc să se aplece;
Sunt în picioare spectatorii...
De fapt, s-au ridicat să plece...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Întristare de la... picioare
Duduia s-a-ntristat. Se pare,
Că ochii lui frumoși nespus,
I s-au plimbat pe la picioare,
Dar nu s-au ridicat mai sus.
epigramă de Gheorghe Cutasevici din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
- tragedie
- Cuvinte mari, fantome stranii,
Eroi ce țin pe palme cranii
Și morți ce nu mai prididesc...
(Doar spectatorii mai trăiesc!)
Tragedia
definiție epigramatică de Sorin Beiu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, mai există oameni de teatru care declară că nu-i mai interesează spectatorii, ci cronica. Dar noi, actorii stăm cu spectatorul față în față. Poate să nu-i pese unui regizor, dar pe noi ne interesează direct cum reacționează spectatorii.
Amza Pellea în revista Teatrul (mai 1972)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i o piesă de teatru
Viața e ca o piesă de teatru, iar tu ești actorul principal
Savurează momentul. Deoarece cade cortina la final..
distih de Alina-Georgiana Drosu (4 aprilie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!

- actor
- Actorii sunt stâlpii teatrului, ei trebuie să vină primii și să plece ultimii.
definiție de Iarina Demian în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Filmele sunt fade. Spectatorii vor să vadă de fapt actori jucând în fața lor pe o scenă.
citat celebru din Charlie Chaplin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitingiul la raport
S-a ridicat dintre gunoaie
Nimicul ăsta anonim
Ar fi ridicol da-i sublim
Un lup purtând blană de oaie...
La el în piață ne hlizim
Ca el sunt mulți mai sunt o droaie
S-a ridicat dintre gunoaie
Nimicul ăsta anonim...
El e "cinstitul" om (de paie)
Nostalgic vechiului regim
O viață nouă construim
Într-un final... apă de ploaie...
S-a ridicat dintre gunoaie!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor dramaturgi care cochetează cu teatrul absurdului
În scenă delirează vag actorii,
În sală dau din umeri spectatorii...
Iar dramaturgii spun cu glas patern:
O fi absurd, dar e... modern!
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna are picioare scurte
La adevăr s-au cam format
Picioare lungi de-atâta stat,
Iar la minciună s-au scurtat,
Că s-au tocit de-atât umblat.
epigramă de Elis Râpeanu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Băiatul e o piesă de puzzle. Fata e o piesă de puzzle. Puzzle-ul este format doar din două piese. Dacă și o piesă și alta sunt la fel, cum pot ele să fie împreună? Pentru a se potrivi, nu trebuie să fie la fel!
citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îi ador pe actori! Actorii sunt mișto! Actorii sunt ca lumea! Ei sunt cei care traduc tot.
citat din Jean Gabin
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Astea ce mai sunt?!
Alex: Bile.
Eugen: La ce folosesc?
Alex: Păi... La... Nimic. Sunt doar bilele din colecția mea; biluțe colorate, de sticlă.
Eugen: Da, desigur; trebuia să ai și tu vreo ciudățenie, o colecție stranie, să nu fi diferit de colegii tăi. Și ia mai lăsați joaca; n-avem timp de pierdut. Strângeți imediat toate biluțele care s-au înșirat pe aici!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul își pierde actorii
Aproape-n fiecare an
teatrul pierde un actor.
Se stinge lampa în tavan,
scena e un trist decor
Conduși pe ultimul drum
de spectatorii văduviți,
Rolurile lor rămân
chiar și când sunt împietriți.
Dar, aura strălucitoare
a actorilor plecați,
Rămâne nepieritoare
pe scena unde-au jucat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că imitațiile n-a valoare, dar actorii le-au ridicat la rang de artă.
aforism de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
S-au găsit mereu oameni care să mă ajute să cad, dar de ridicat, m-am ridicat întotdeauna singură.
Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsătoria: singura piesă de teatru fără final...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sunt prinși cu mâța-n sac și sunt obligați să plece din funcții ministeriale cu coada-ntre picioare, politrucii mioritici spun că pleacă cu fruntea sus.
aforism de George Budoi din Dicționarul corupției (15 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Sunt atâtea minciuni sculptate
în lemnul puternicului palat!
Vremea unei împăcări
nu va veni din nici o parte.
Am ascultat un glas șoptit.
După această perdea,
zdrențuită de ani,
sunt ascunse
clipele de tinerețe furată...
Jucând într-o piesă cunoscută,
actorii își dezbracă
toate încercările ființelor
și neființelor
intrate în istoria patriei mele.
Fluturând un drapel
dau inimii mele tonul...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci și până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiași Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Și atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce ești pesimist?
Traian: Aș zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulțumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puțin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se știe, am totuși un fiu minunat și cel puțin un prieten foarte bun, adică tu. Și-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu știam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândește-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei și... Aș fi în stare să renunț la tot; n-aș avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată așa ceva; nu va renunța ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!