Rădăcini
e ceață în jur și marea absentă
mă pierd în adâncuri și ochii mă dor
foșnesc păduri virgine în noapte
ard zările senine în vale, a chemare
în suflet se prelinge infinitul
mă ridic din tăceri
adun în palme vorbe mute
să îmbrac tăcerea în cuvinte
mai cântă un murmur a jale, în cale
Te caut în turnul luminii
nu, nu în temple, nu în altare
Te caut în mine, în lacrima pură
pășesc pe lespezi de brumă
și timpul se pierde sub antice bolți
Te caut în răsuflarea norilor ce răvășesc pământul
la final, mă scufund în fântâni de lumină să prind rădăcini
să cioplesc lutul arzând
să strâng în priviri Necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fluture în noapte
ninge cu tăceri în mine
se scurg în zare zăpezile arzând
în aer curge iar cuvântul
nu, nu, e glasul meu ce vine din adânc
am așteptat venirea
în pragul tragicelor poteci
cu pașii mă plimb alene printre ani
cioplind în curtea casei versuri
visam o altă lume, trăiam un vis în zbor
un fluture în noapte
să fiu de strajă zilei nesfârșite
în zorii noi, biruitori
foșnea pădurea în silabe mute
ard zările topite în palmă
mă îmbrăcam în noapte în cuvinte
ningea și îmi era frig în era glaciară dintre noi
ziua răvășeam pământul cu gândurile mute
căutam lumina norilor în vocea Ta
surâdea văzduhul în ceață
bătea un suflet între pleoape
zbătându-mă pe văi înnegurate
la marginea timpului
mi-am făcut cuib din rănile lumii
le-am așezat pe lespezi de suflet
apa se scurgea pe trup fumegând
eu căutam murmurul ploii
zidind rădăcini în lutul planetar
să ating în zori necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncuri
tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
mă reîntorc în ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul iubirii
femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolți cerești
și roua zorilor îți mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
și țip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi și suspine
și te găsesc în lacrima din noi
te voi învăța femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindește marea
pășesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători și goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge și plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îți dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul
pe țărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace și ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, privește absentă, printre valuri și stânci
vuiește tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de ieri
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la La final
am tăcut între gânduri
căutând cine sunt
durerea arde în mine
eu gem în ultim cuvânt
adun stele în palme
căutam un sărut
răsari între clipe
în nopți de delir
rătăceam și priveam cum mă scurg
iarăși și iar prin timpurii globale
mi-era teamă și ochii mă curg
te iubeam femeie, în ultimul burg
priveam lumina cum plânge
mă apropii de cer și e sânge
e jale în lume
și timpul a înghețat între docme
se moare femeie
în altare de dor
dar ce este dorul
decât un tainic fior
se sfarmă statui de pe socluri
credința e furată
pășim singuri și goi
jalnici eroi în noroi
ilogică viață în doi
timpul e scurt pentru noi
cădem printre șoapte uzate
destine uitate, ratate
te caut în noapte
în timpul ucis
dar ce mai e noaptea
decât un fals paradis
mă arde visarea
mi-e dor să te chem
dar ce e chemarea
decât un ultim blestem
ilogici și goi
puri și nebuni, mereu amândoi
în tragic decor ireal
plecăm către cer la final
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre căutări
vârtej de gânduri
curg, se scurg
dintr-un suflet în alt suflet
zăpadă pe drum
steaguri bezmetice atârnă în beznă
astăzi, acum
gândul izbește zidul întunericului
se pierde în gol
întrebările curg pe alte ziduri acum
așez cuibul de gânduri
în ungherele singurătății
pentru a plânge, deplânge, sfârșitul
de spus, nu mai e nimic de spus
totul a apus în neguri de suflet
am ochii acoperiți cu gheață
cad, uit să mă ridic
ceață deasă în mine
mă izbesc de pereți
acopăr adâncimile cu marginile trupului
o pasăre rătăcește în amurg
uitase drumul către casă
luna absentă, n-am felinar, deci
caut în altă parte
lumina de veci
ce viață, ce soartă
lipsită de o hartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumețul
lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalț catarge pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeț necunoscut cu chip de ceară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima dorului
arunc flori de iasomnie pe fereastra ta
ești rază pură, ești lumină vie
șăgalnică ca apa de izvor
eu întunericul din nord
te caut mereu, te caut în noapte
off ce soartă, off ce soartă
de ce te iubesc femeie, nici azi nu știu
de ce destinul meu e despărțirea
eu asta nu pot să înțeleg
cum ne iubeam odată prin parcul de castani
nu pot uita sărutul nostru pe alei
nu pot a nu te mai iubi
nu știu de ce nu îmi mai răspunzi
off, ce viață, ce soartă
nu în biserici ne-am unit
sub cerul liber ne-am iubit
atunci am făcut acel legâmânt
azi sunt purtat de dor
dar dorul a plecat, e crud și trecător
de ce din toate fetele din sat
eu te-am ales pe tine
de ce bat la porți în noapte
și îmi răspunde doar vântul și pământul
ce viață, ce destin, ce chin
de ce, de ce, iubire...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cafea, o femeie, o soartă
am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâșie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis și un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereți cu viața, cu toate
unde ești femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie și o singură soartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierd sub ultimii pași
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii sufletului
la marginea sufletului
am smuls noaptea
dintr-un miez de stâncă
să astup gândul
susura pământul în lacrimi
în vale plângea un clopot a jale
peste cruci ridicam bolți de lumină către cer
din iubire
seara îmi așezam fruntea în țărână
să încălzesc suspinul
pe raza de humă
scrijeleam cu ochii pași
să ating nemărginirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima nopții
nu-mi amintesc totul
încerc să mă uit
mă ascund între nori
ștergând fața de gânduri
am rămas tăcut
trup de lut răstignit pe o cruce
s-au uscat trandafirii, pângeau în curte ciulinii
nu mai cântă aici privighetoarea
ce tristă e astăzi și zarea
mă apuc să mă scriu
timpul acum se despică
lăsând durerea să curgă
străin în ceață
îmbătat de tristețe
se scurge ceara pe ferestre de suflet
din lumânarea uitată pe masă
va veni odată aici o primăvară
nu azi, nu acum
nu mai caut cenușa în pulberi de gânduri
sunt suflet rătăcit, efemer
mă voi deschide în o mie de ochi
să ascult ziua cum plânge în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
m-am înfășurat în gânduri
privind asfințitul privirii
trăiesc înăuntrul ideii
astăzi îți povestesc despre oglinzile pure
sunt zgomot în zgomot
am deschis mâine
spre a ține de mână cuvântul
noaptea rătăcesc somnabul între ani
ușa e deschisă
pașii se scurg în trecut
să aud chemarea străbună
ochii trăiesc și ard în priviri
eu vin de acolo unde sălăzuiește focul
sunt răspântie în suflet
eliberat de tristețile lumii
un fluier de soc ce plânge în curte
susură lumina în stâncă
tăcerea suspină
pe aripi zbor peste noapte
plâng copacii în vale
cresc flori uscate în grădină
din semne de suflet
mă caut decojit de idei în trecut
în gânduri frământate de timp
nu știu dacă voi veni, rămân la izvor
să ascult susur de lumină în suflet
dacă într-o zi
mâna Ta va atinge pământul
din humă voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
la ușa lumii bate
un suflet din zările senine
eu împleteam amurguri cu lacrima nopții
plămădind lumina în numele sorții
sprijineam crucea cu trupul beteag
căutând începutul pe creste aspre de munte
și din înghețul primar s-a născut cuvântul
sub streșini arse de ani
din trupul plăpând făuream o cântare
de veghe pe urmele vieții
renasc în privire la limita nopții
la întretăieri de noi începuturi
în liniștea clipei coboară îngeri mângâind o chemare
un nume din căi nenăscute
mă ating tăceri sângerânde
mă adăp în nemărginire
renasc sfios în pama Ta
tânjind la clipa rugăciunii
spre necuprinsul drum al mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
aici și timpul a murit
înjunghiat
tăcut, necunoscut
cărările mă alungă
spre alte lumi, spre alte dăți
pulsează în mine un foc necunoscut
pășesc peste ape
sub steaua ultimului ceas
fășnesc gânduri în tragice amurguri
aici și clipa sângerează
cuvântul a rămas pe buze uscate
mă cheamă un glas
himerice lumi
mă arde retina sub țipătul luminii
noaptea dansez în ploaie cu strigoii
sub lacrima nufărului alb
uitat între pleoape
în zori, urc să cioplesc
fântâni de rouă în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
dacă tu n-ai mai fi, eu nu aș fi
decât o adieră tristă în vânt
diminețile vor fi tăcute și pustii
nu mă întreba femeie azi nimic
voi rătăci în gol pe țărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar odată
o ielă dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat, ai trecut
azi nu mai strâng la piept privirea
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin tristeți, sufletul meu arde
mă apasă
tu azi ești tu
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aș fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aș căuta în pașii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorții
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în brațe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea și crud e destinul
eu mor la țărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer, de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
tu ești steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aștepta pe țărm în fiecare noapte
să-ți simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul e lacrimă, e blestem
dacă tu ai pleca, aș fi nălucă în cer
învăluit în ceață
privesc valurile ce țipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, plâng
în obsesia unui vis ucis
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în față o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aștepți dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte și pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată mare
tu unde ești, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi așeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!