Cercul soldatului

Au plâns soldaţii iar acum sunt bălţi
Copiii sar în ele şi stropesc
Soldaţii tac şi reci se înveselesc
sub cărţi.
În cerc dansăm cu pâinea vrem-nu-vrem
Mai bine nu mai zic
şi tac!
deci hai să o desfacem
s-o mâncăm
şi alţi soldaţi să facem
şi să fac...
Ca să-i tăiem!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua care nu va cădea

Pleacă soldaţii în ţările calde!
Se duc în ţările calde dupâ moarte să stea!
Mai bine mă păzesc de ea!
Pleacă soldaţii în ţările calde
şi Dumnezeu
dă cu albastru cerul pe-o bidinea
să văruiască steaua
ce nu va cădea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât soldaţii germani cât şi soldaţii ruşi, aveau copii acasă şi m-au tratat frumos; îmi dădeau să mânânc pentru că li se părea că sunt aproape de familiile lor prin mine, fiind copil firav şi blond cu ochi albaştri. Acum, ochii mei sunt inexpresivi.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca în Biserică se întâmplă şi în Armată; şeful este tatăl care îşi iubeşte în mod egal soldaţii şi din acest motiv soldaţii sunt ataşaţi unii de alţii prin legături de camaraderie.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii de plumb îmi aduc aminte de plumbii din soldaţi.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maximus (vorbindu-le soldaţilor lui): Fraţilor! (Soldaţii îi răspund lui Maximus.) Peste trei săptămâni, îmi voi strânge recolta. Imaginaţi-vă unde vreţii să fiţi şi aşa se va întâmpla. Menţineţi rândurile! Staţi aproape de mine! Dacă vă treziţi singuri, călărind pe câmpuri verzi în timp ce soarele vă bate în faţă, nu vă faceţi griji. Căci sunteţi pe Câmpiile Elizee şi sunteţi deja morţi! (Soldaţii râd.) Fraţilor, ceea ce facem în timpul vieţii... se reflectă în eternitate.

replică din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta livezii

În livadă albinele construiesc corabia
care să plutească peste marea
de miere...

Ne plouă din oase
cu muzee şi pieţe
şi cu triluri de case
pe iarba clocită între stâlpi de hotar.

Miroase-a vecin ce în pâine
umblă înfometat, mucegăit şi hoinar.
În spate la o cărare de umăr
un câine se declară mulţumit şi fugar...

În livadă e alb de un verde murdar.

Ne plouă din oase
Ne plouă şi pământul mă roagă să-l ar.

În livadă nuntaşii pun cort pe noroi
Ai rochia albă cu dantela zoită de noi
E alb şi e bine să dansăm
să dansăm...
Să treacă nuntaşii
Să-i lăsăm aşadar...
Să-i lăsăm!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste trecut se va lăsa o cortină imensă

nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i aşa
soldaţii nu se ascund să plângă pe la colţuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
şi caută pământul fertil
unde poveştile au gust metalic
iar rânjetul nopţii îi ademeneşte
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în şir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
şi mă ridic după primul ceas al căinţei
ca o flacără albastră
în desişul vremii
eu nu mai sunt unghie învineţită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie
în care se pot privi soldaţii
ce mi-au cunoscut plânsul

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După oglindă

Dansul acesta înţelege-l acum după paşi
de unde începe talpa mea să calce în care ceas în care dans dincolo de oglinda cea mare
nu mă lăsa să îţi spun totul eu
pesemne dragostea este păşitul într-o oglindă
aşezarea în ea
dacă tu mă urmezi, pesemne că ne vom îndrăgosti

lăsa-vom în spate odăile femeile tale pieptănătura timpului şi ceasurile care ştiu doar bătaia uniformă a secundei orologiul pe care l-ai cumpărat de la un anticar pe vecinul de la apartamentul doisprezece şi stupii lui din care ne-am hrănit lăsa-vom copiii pe care nu-i vom avea niciodată şi pe cei pe care îi vom avea lăsa-vom laptele de pe foc care dă să se-îmbrânzească în pasul cel vechi al timpului şi levănţica din dulapurile prea noi pe care le făceau ei dintr-un fel de rumeguş galben şi roz aurul de pe călcâiele mamei mele şi cerul mijit strâns într-o bucăţică de drojdie putrezită lăsa-vom cuptorul de pe-afară cu pâinea proaspătă şi moale aburindă în el care îmi aparţinea doar plină de funingine prea fierbinte tuleiele de porumb din care se face mălaiul pentru pâinea ce nouă a noului pentru că din galben se poate face orice pâine şi pe bărbatul pe care visam să-l iubesc în trecut în orice trecut

se va face dintr-odată lumină peste oglinda mea cea mare peste nisipul din ea

şi mă vei ţine în braţe doar în câmpia cea nouă, plină de flori

îmi vei spune prostii

lucruri portocalii, care se zic când vremea cucereşte pe fereastra închisă

căci dincoace de oglindă s-a făcut frig
ca şi cum soldaţii ar fi început să mărşăluiască cu puşca pe umăr
în cadenţă
sunt soldaţii nimănui dar nimeni pesemne ştie care sunt soldaţii lui şi care sunt măsurile răului şi a vânătoriilor de tot felul
şi îmi aduc aminte de ceasuri
pendula bate sarcastic nu mai este era timpurilor şi a secundelor care bat aceeaşi măsură
ca şi soldaţii
de aici va începe un timp nou şi o nouă oglindă
una mai mică
a tuturor împăciuirilor

în care vom sta amândoi
ca într-un fel de stea, cu pajişti de foarte departe.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cojocul cu flori

Sunau sirenele pădurii! Casele cu obloanele
în braţe fugeau în dulapuri de lemn...

Ruşinate ciupercile se strângeau singure.

Soldaţii au început să numere descrescător
de la lemn la piatră...
Mamele se adunau în turte pe vatră.
Pisicile lătrau.
Nimeni nu ştia cine mai este
de dormit. Cărţile furnicau!

Sunau sirenele...
Norii violau fulgere!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu hribi

Piatră... piatră... doi ocnaşi
nesăraţi la drumul mare
cu soldaţii pe cărare
prin gamele instruiţi.
Se-aud paşi din buza ta
Se-aud paşi cu fard de piatră
Ud din sec de limbă seacă
spuza care ne-a vorbit
Ziar sub litere îmi latră
Geană-n ochi noroc de-or vrea
Hai la vatră să ne ţesem
din scântei ocnaşa stea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii duc lupte, mor şi şterg răni

sunt un soldat
care se încăpăţânează să înainteze prin el, deşi, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
şi mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanţ.
sunt un soldat care se încăpăţânează să înainteze fără hărţi, fără arme,
chiar dacă viaţa mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. şi mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor nişte vise, dar eu sunt un sodat şi nu contează.

ce dacă mai mor o dată?

soldaţii se ridică din morminte, mai şterg o rană, mai şterg o moarte
şi merg mai departe. eu sunt aşa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminişuri de mine cu tine,
de mine cu mine şi înţeleg de ce soldaţii stau mereu de veghe,
nu dorm şi nu bat pasul pe loc

soldaţii duc lupte, mor şi şterg răni!

poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi marinari

Pe Dumnezeu şi pe soldaţi, pe marinari, toţi îi adoră
În vremuri de răstrişte, dar apoi sau înainte nici o oră;
Când nenorocirea a trecut şi-s toate iar la locul lor,
Uitat e Domnul, iar soldaţii şi marinarii se evaporă ca apa unui nor.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Dansăm de astăzi, deci, iubite!
În ritm de vals, adagio şi tango.
Dansăm cu florile pe câmpuri,
Dansăm, cu sufletele azi ne bucurăm.

Şi fluturii ne ţin din aripi ritmul,
Şi- avem ciulinii pajii iscusiţi.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Tu voievod, eu o domniţă cu suspin.

În dansul meu, am împletit cununa
Din anii tinereţii ce- au trecut.
Abia acum ne ştim spune pe nume,
Când pe la tâmple, arginţii ni s- au prins.

Mă- ncurc în rochia- mi seculară...
Picioarele- mi parcă plutesc.
Văzduhul tot ne spune legea dansului sălbatic,
Ne strigă păsările cerului domnesc.

Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Pădurile îs înverzite şi foşnesc.
Ne strigă animalele- ngrozite,
De teamă, dansul, 6 eu, să nu- l greşesc.

Mă ţii de mână stâns.
Mă doare!
Şi degetele,
Unele intr- altele ni s- au sudat.
Dansăm cu piruete, scăpaţi din închisoare,
Dansăm, pâna ce ameţiţi picăm în pat.

În patul dulce- al înserării,
Cu frunze de caşmir ne învelim.
Şi stăm uniţi ca Soarele şi Luna.
După ce dansu- l consumăm.....
Ne mai privim?

poezie de Simona Moise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate armatele-s aidoma

Toate armatele-s aidoma, de-o mamă;
Publicitatea-nseamnă larmă,-nseamnă faimă;
Tunurile scot un zgomot de toţi ştiut;
Iar puştanii onoarei îi plătesc tribut.

Soldaţii bătrâni au ochii roşii, doi cărbuni;
Toţi soldaţii aud aceleaşi străvechi minciuni;
Cadavrele-atrag muşte prin gropi şi văgăuni.

poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Champs d'honneur

Soldaţii nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut –
Cruci de lemn pentru cei ucişi fără judecată
Sunt înfipte peste faţa lor acolo,-n lut.

Soldaţii înspăimântaţi fac salturi, tuşesc, tresar...
Lumea bubuie, roşie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldaţii respiră-n şanţuri un aer pestilenţial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.

***Poezia este rezultatul unei experienţe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viaţă pentru că un soldat italian care se afla în faţa lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.

poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Maria mergea printre tranşee, alături de soldaţii răniţi. În timpul Războiului balcanic, fusese epidemie de tifos şi de holeră, iar regina îi mângâia pe soldaţi pe frunte. I se spune că e periculos, că se poate contamina şi să-şi pună mănuşi, iar ea nici nu concepe aşa ceva. Avea stofă de eroină.

citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Ministrul Armatei

O telegramă o să-i scriu,
Să premieze toţi soldaţii
Ce mi-au venit la inundaţii,
Salvând butoiul cu rachiu.

epigramă de Ion Micuţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul alerga în cerc

Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi fac statui

de lut ars să ai soldaţii
care să păzească somnul
când eu n-oi fi lângă tine
vor avea săbii din oţel de toledo
veghea o să fie strictă
nu vreau să te pierd
garda asta îndepărtează neaveniţii
şi dornicii
inimile lor sunt arse sunt de teracotă
nu iartă nimic nu iartă pe nimeni
te apără de altă dragoste te apără
până se fac ţăndări
o să ai o armată de o sută
de soldaţi o mie de câţi vrei
vei fi o regină vie cu bodyguarzii ciu
daţi în cuptoare şi căliţi
în focuri mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul cerc

Cercul are nevoie de o sârmă împinsă
de un copil
ca să fie încercuit de cei fără cerc...
Cercul este un strigăt de luptă!
Cercul de luptă se luptă cu cercul pământului
dar mai ales
mai ales
cu glasul părinţilor ce dansează în cerc!
Până la urmă cercul cade
iar copilul se ridică şi îşi strânge cu putere
părinţii în jurul ranei
garou.
Aşa sângerează
Cercul...
prin strângere... împins cu o sârmă
de un copil nou pentru un cerc şi mai nou.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!