* * *

strângeam apa de ploaie
ca sa ne spălam pe cap
cu săpun de casa
şi mâinile mamei
se curata orice melancolie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub piele stă scris cu albastru numele de regină al mamei tale...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la poarta veacului a mai trecut o ploaie...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a iubit odată are mâinile pătate de stele...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploi din memorie
mamei i s-a rupt apa
viaţa începe
când cineva plăteşte
cu o durere

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind muncile norilor, te-ai gândi la o ploaie eternă...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rămas fara timp
nimic nu-mi tulbură
fotografia cu acea ploaie
ar fi ca şi când

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ne întoarcem mereu cu faţa
către peretele preferat
şi începem să demolăm
casa care ne cuprinde.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

casa către nord
creşa puilor de melc
melcii mari petrec
în cortul crinilor

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să vezi cum mila îşi frânge mâinile
aşa cum cruzimea ar fi frânt spinările
nu le deosebeşti dacă stai prea aproape

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în întuneric visam cel mai frumos
mâinile tale mângâiau lumina
mătăsos rămâneai fără cuvinte
bucuria se făcea că uita ce îi lipsise

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

casa asta a strigat
într-o singură noapte
cât strigă alţii
într-o sută de vieţi.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câinii-s naivi,
îşi impart teritorii.
noaptea latra betivii,
iarna zic ca-si fac casa,
vara se-ntind cat umbra.
câiniî-s naivi.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi acela dintre noi
care nu va avea aripi
să ramana la sol
cuiburi sa construiasca
şi-n noptile-n care
vreunul va cadea
sa aprinda lumina
locul caderii
va deveni o casa

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice femeie care se respectă,
ştii matale,
rămâne fără bani de pâine
ca sa-şi cumpere sandale.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de ce să te mai temi
când parcă le-ai încercat pe toate?
şi nici sticluţa de camfor
şi nici cruciuliţa din sân
nu mai dau dovadă
de linişte cu mâinile în poala
unei rochii largi de diftină.
viu sau mort
ai nevoie de Dumnezeu.
frica brurează icoanele.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi vine miros de coajă de pâine.
De unde, mă întreb,
Dulapul e dat de mult,
Nu l-a mai deschis, nu l-a mai vopsit.
Cândva avea şi o dantelă prinsă cu pioneze
Pe raftul cu ceştile mici, pentru musafiri.
Acolo, la mijloc, stătea pâinea
Ca într-un cuptor de lemn,
Învelită într-o pânză albă.
Ea nu a mai umblat acolo,
Nu a mai deschis.
A dat dulapul cu totul,
Pe coaja pâinii apăruseră chipuri de sfinţi
Şi pânza albă era o marahmă.
Acum mi-a venit mirosul ăsta.
Şi taie o bucată din pâinea pe care
Copilul o rupea cu mâinile mamei
Şi o ducea la inimă.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinele mamei

Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfinţeşte viaţa în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorşi de sărbători.

Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Şi-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au şlefuit oameni din noi.

Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Şi pansament pe rănile ce dor.

Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
Ce ne mângâie fruntea in zori.
Ne ţin umbră la vise,
Şi ne aduc lumea la picioare.
O mâinele mamei leagăn de binecuvântare.

poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii se văd pe lumină.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omuleţii gri or fi visând în gri?

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciripeşte o impresie de pasăre...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!