Misterilet

dacă reuşesc să mă apropii
de tine
nu scapi cu una cu două îmbrăţişări
poate
vom (?!) încerca să fim cât mai aproape
de sine
le vom dărui şi necunoscuţilor un buchet
incitant
cu genele ancestrale permise
sterile
zilele ce-ar veni n-ar mai fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îşi uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracţie-n simţire, -
Îşi pierd a lor gândire;
În tine toţi trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ţi simţi că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Dintre atâtea drumuri ce străbat,
care va fi oare cel ce ajunge până la tine?
Dacă l-aş cunoaşte, ţi-as trimite pe el
tot dorul meu şi iubirea,
plânsul şi ruga mea.
Dacă aş cunoaşte drumul ce duce la tine,
aş veni pe el mergând,
oricât ar fi de lung!
Aş veni pe el cântând,
oricât de departe vei fi odihnind!
Dar şi aşa,
cu fiecare zi ce trece, te simt mai aproape,
din ce în ce mai aproape de mine...
Sau-cine ştie?-eu m apropii de tine,
cu fiecare zi ce trist apune...

Dintre atâtea drumuri ce străbat,
care va fi oare cel ce mă va duce la tine?

poezie de Nina Dragu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu departe

când te apropii te
apropii iar biserica ortodoxă stă chiar în mijlocul drumului
să ştii călătorule
că te afli la Şandra - şcoala
o vei face din nou
să înveţi
ce însemnă familia Ştiole, familia Prodaniuc
alte familii în clasele
pregătitoare puţin prin profesorii
care plângând au plecat
nu
foarte departe
nu
atât de aproape pe cât
vă
mai aştept

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

ah, zilele noastre zilele lor
lovite de nulitate în urma îmbrăţişării
norului răpitor - de
materie neagră (?!) - aşa cum ne place din
totdeauna să iubim uni-versul...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un fel de tropism (de atracţie către valorile străine), ceea ce n-ar fi rău în sine dacă ea n-ar veni în defavoarea valorilor româneşti.

citat din Gheorghiţa Geană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea

fiecare zi să fie mai frumoasă
decât ziua ce nu va veni! şi
fiecare să înţeleagă zilele sale
ce nu se vor ivi deocamdată
decât în derâdere şi puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Ballard

În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenţie:
La fel de bine aş fi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Şi l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferinţele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenţie,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
Aş fi putut, la fel, să înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem să-mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Şi mi-a trecut prin minte c-aş putea să mă apropii de Dumnezeu,
Aşa că am încercat să mă fac prieten cu El;
Dar la fel de bine aş fi putut încerca să mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru că chiar aş fi putut să mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet –
Şi astfel mă apropiasem mult de secret, dar....

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe linie filogenetică, procariotele sunt forme ancestrale ale eucariotelor, genele ancestrale anaerobe reprezentând patrimoniul ereditar cu care celula primitivă procariotă a participat la formarea genomului amaebei, prima celulă aerobă eucariotă.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fără de (n)umăr

îmbrăţişări se naşte
femeia din coastele
rupte (?!) ale bărbatului în... în
cleştarea cu ceilalţi
masculi. deplorabili

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau ca tu să devii un egoist absolut. Iubeşte-te pe tine însuţi! Fii tu însuţi! Nu te lăsa distras de nimic, nici de religie, nici de politică, de educaţie, sau de societate. Prima ta responsabilitate este cea pe care o ai faţă de tine, şi nu faţă de Biserică sau de naţiune. Şi vei vedea: dacă fiecare se va iubi pe sine, va avea grijă de sine, atunci va deveni mai inteligent şi mai iubitor faţă de alţii. In ochii mei această filozofie îl va face chiar mai altruist, pentru că va avea ce dărui. A dărui va fi o bucurie pentru el, o eternă sărbătoare. Altruismul este un produs secundar al iubirii de sine.

citat celebru din Osho
Adăugat de Bordea Andreea Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavi unanim

Şi ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toţii
Deodată,
Şi medici, şi pacienţi,
Şi părinţi, şi copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje şi paranteze?

...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aştepţi şi azi un ceas sau două, cu un buchet de ispite fragede voi veni negreşit. Mi-e dor de tine. Te-aş alunga pe drumuri străine vehement, sarcastic şi dur. Pe urmă cât ai surâde te-aş chema înapoi doar să-mi sufoc simţurile amorţite într-o lungă îmbrăţişare. Te-aş naşte dintr-un vis. Vreau să-mi îmbăt cu tine toate clipele...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură largă

dacă tragi pe nas întreg peisaju... dacă
schingiueşti cu ură cu temperatură cres
cută căi nazale şi fluturi de mulci iar bereta
cade-ntr-o parte ca la poeţii de-altcând
poate atunci
bâlbe şi brânci către tine îmi va da o vechime
a... sentimentelor în
aerul de purtat ca un fes (?!) care ur
măreşte unele guri
de canal ca să a... tragă cât mai aproape de ţipete
-n buzunarele
pantalonilor un plic desfăcut cu mişcarea
limbilor moarte – cumva de temut
în toată nebunia tăcerii, de cercetat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâfâitul

în ultima zi, în
ultima zi de şcoală în pielea goală
ea va veni, vor veni
băieţii bătrâni să o vadă
atât de albă, cu părul ca spicul
împletit, vor veni
(?!)
ea va fi
mereu deasupra
gâfâitului straniu al bulevardului
cetăţii, colţ cu gheorghe
lazăr – un pedagog
masturbându-se

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul de lângă tine

dacă mă culc lângă tine
o să spui că mă voi trezi lângă tine

dacă mă trezesc lângă tine
o să spui că am dormit lângă tine

dacă mor lângă tine, o!
să spui că am trăit lângă tine...

dacă sunt lângă tine
o să spui că am fost lângă tine

dacă lângă tine e gol
o să spui că nu-ţi pasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu iedera si stejar

Şi ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toţii
Deodată,
Şi medici, şi pacienţi,
Şi părinţi, şi copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje şi paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Şi n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toţii
Deodată?

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica penetrare

dacă toate femeile din jurul meu
ar spune: pas! în culorile lor
deplorabile deplorabile
(?!)
abia atunci voi scoate şi eu braţul alb-negru-alb-
negru din eşarfa prea gri ca să fie
luată drept husă din dragoste poate de companie
(?!)
niciun om cu părul inele pe piept
n-ar rezista unui gest de pătrundere, mai
ales dacă degetul e femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora 12

noaptea respir
aproape de tine
te simt
ca o profesoară de educaţie
fizică - nu
ar trebui să priveşti
saltul în groapa
cu var uite stins

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine

Mamei mele, Cătălina

Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!

Se mişcă iute – abundenţa alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...

Timp – ce-ar fi al nu ştiu cui avut –
timp care, iată, nu-i al său – atât!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gheişă

cu picioarele micşorate
locuieşte-ntr-o cană de ceai
cu zilele numărate -

nu se zbate (?!) - ea poate

s-arate că ştie în mare să se
planteze pe verde în coate
să se prelingă în societate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!