* * *

fulgerul nu loveşte de două ori într-un loc
nici eu nu pot uita de doua ori pe acelasi uitat
de dimineata mi s-a aratat ecoul a ceva nerostit
si m-am temut ca aceste reguli simple
au fost in vreun fel nefiresc abolite
in departarea acesta din oameni
o sirena isi drege glasul
pentru alarmele viitoare
dar panica stiu se va preface-n liniste
şi la un balcon undeva
un om va lansa baloane cu heliu
porumbeii gri pe mai multe voci vor muri

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabarit depăşit

te-am iubit
şi mi-am ieşit din mine.
nu mai sunt cai
feroviare, stii bine,
cai ocolitoare,
nici atât.
s-a vitrificat
dimineata ca o lacrima,
pe cand stam eu asa
si ma depaseam
in masura.
ochiul tau imperfect
ma cumpara,
ma desconsidera,
atat cat ti-a permis
uitatul de rezerva.
eu ma închpui
asa de mare
încât te acopar
cu o geana de mila.
am greşit,
te-am iubit
pana mi-am iesit din mine.
fără vreun sens
femeia care am fost
se lipeşte darnica
de femeia fara nici o fata
şi te îngâna.
mi-a fost atat de dor de tine
încât mâna care mă sugruma
poartă numele tău.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în sediul fiintei e liniste
şi e deja duminica
păţaniile de ieri mananca
seminţe de dovleac

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu... nu stiu

stiu ca stiti ca stiu ca viata-i
o comoara pentru noi
insa-i dura ca si gheata
o stiu eu o stiti si voi.

dar nu stiti ca stiu ca viata-i
dependenta de amor
ce folos cand dimineata
ma trezesc si vreau sa mor.

si stiind atatea lucruri
despre rau si despre bine
ma gandesc ca toate-s trucuri
si ca nu ma stiu pe mine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vom trăi ce va fi,
ce nu, vom muri,
ne vom retrage maiestuos,
vom scrie n-a fost sa fie,
cine va citi
să ştie
până la un loc.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

încărcaţi puşca
porumbeii iar şi-au făcut
un cer greşit
zboară printre ulii

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu renunţăm la oameni şi ne luăm mai multe obiecte...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

Domnului Lorenz Lehr

Aceea care doarme... ca la neprihănita-i deşteptare
să fie atât de trează că noi cu toţii adormim
năuciţi de a ei trezie... O spăimântare!
Loveşte pământul: răsună surd, gloduros,
înfundat şi-mbrobodit cu scopurile noastre.
Loveşte steaua: ţi se dezvăluie uluitoare!

Loveşte steaua: cifrele nevăzute
se împlinesc; cu ajutorul atomilor
se înmulţesc în spaţiu. Sunetele iradiază.
Şi ceea ce-i aici ureche pentru
plinul lor val de val,
undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri
se boltesc undeva în Ideal.

Undeva muzica dăinuie, cum undeva
lumina asta o auzi ca un zvon depărtat...
Doar pentru simţurile noastre toate sunt
aşa, despărţite... Şi între două unduiri
se-nvolbă nerostit Prisosul... Ce-a lunecat
în fructe? În circuitul gustului ni se destăinuie
preţul lui? Ce ne împărtăşeşte o mireasmă ce-adie?
(Orice am face, cu fiecare pas,
înnoim a descoperirii solie.)

Muzică: tu, apă-a talerului
fântânii noastre, tu, rază care cazi,
tu, sunet ce-oglindeşte, tu,
fericit deşteptată sub gheara deşteptării,
tu, linişte pur împlinită prin harul revărsării,
tu, mai mult decât noi înşine... de orice «la ce foloseşte»
eliberată...

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Dedicaţii, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intima

Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland,
Nu m-am tarat, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergand...
Si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte o dupa amiaza din asta ne cuprinde pe toti
pe mama care sta pe un scaun de umbra si tricoteaza
pe tata care mestereste ceva la orologiul din piept
pe cineva care nu si-a spus demult numele
de teamă sa nu se faca iar dimineata
şi dorul ca o lipsa de aer

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după noi

la pamplona oamenii aleargă un animal cald,
nişte coarne, tropotul de copite înghesuit în carne.
se zice că se bucură, sunt liberi şi drepţi,
prigonesc fricile care tremură şi fug.
mulţimile şi le subordonează şi progresul începe
de unde frica agonizează într-un mod umil,
în bătaie de joc, în bătaie de viaţă.
nu se delimitează eroi, hoardele acestea
nici nu au vreun staroste, nici vreun scop.
animalul moare după ce s-a răspândit în fiecare.
cine a spus că animalul moare...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cred că de la clor
mi s-au şters amprentele

astazi mi-am accentuat sprancenele cu creion
ca sa pot pastra distantarea sociala

mi se pare ca nu mai am nici o expresie
mastile nu transmit nimic

sunt o haina maron care duce niste sacose
prin praful orasului

niste porumbei fac acelasi lucru
fara sa se teama

mi-as dori sa fiu imponderabila
si sacosele astea sa se care singure

drumul catre casa va deveni istoric

zăresc blocul turn
şi stiu ce au simţit astronauţii americani
când au văzut statuia libertăţii

vin şi eu acum

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veri întrerupte

mai fă-mă mamă vară o dată
că mi s-au uscat fluturii
şi merii merelor viermii le-au dat
şi cateodata mai aud cate-o povestioara
cu prâslea cel voinic si merele de aur
şi stiu ca tu puteai
toate aceste minuni de copil
mai fă-mă mamă vară o dată
că n-am stiut nici tu nici eu
că verile-s scurte
şi cine iubeste se duce devreme
să ia locul ierburilor
raiul e făcut din veri întrerupte

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de Manuel Gabriel Danca (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

caravana de nori cu burţile pline
anevoie trece prin pustiul
dintre cerul unu şi cerul doi
oameni ascunsi în case fara cer
aceste ploi cad mereu nicăieri

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hindenburg

două zile te-am aşteptat să vii/ în prima zi soarele părea sfâşietor de frumos
/ un balón în flăcări din care cădeau oameni în flăcări / credeam că sunt doar artificii dar m-am înşelat
eu eram o fiinţa arsă de dor şi totul era în imaginaţia mea.

a doua zi a plouat şi prin perdeaua de picături străvezii mi-am văzut viitorul
un viitor lipsit de dragoste / pentru că tu eşti singurul care îmi poate poate aduce liniştea.
din nou m-am gândit la soare şi la ce or face oamenii arşi în spitale. plăgile lor roşii mă obsedau şi te asteptam să vii / să-mi explici că ceea ce îmi imaginez nu e nimic real.

a treia a zi ai venit şi mi-ai zis că a fost cândva un balon de heliu plin cu oameni care a luat foc şi
toţi au ars. am căutat pe google. aşa era.

// dar tot am crezut că ceea ce s-a întamplat este doar în mintea mea bolnavă de dor//

cerul este senin acum/
o clipă mă uit din nou la soare şi mă întreb cât timp va mai trece
până ceva ne va arde şi pe noi

cât timp va mai dura/ până o să pleci din nou/ şi eu voi sta singură cu toate organele în flăcări pe acest pat de spital / privind în gol/ dragostea mea.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi Doi

Eram insetat fara putere
Si mi-ai dat apa
Eram infometat
si mi-ai dat hrana
Eram un pui cazut din inaltul cer
Dar tu iubire mi-ai dat aripi ca sa pot sa sper.
Ma plimb pe strada si sunt parca al nimanui
Privesc cum curge-n seama o lacrima batuta-ncui.
Am uitat sa rad atunci cand tu ma sprijineai
Am uitat sa ma simt trist ca tu ma dojeneai
Dar mai presus de toate eu am uitat sa sper
La noi si la iubire la cerul cel etern.

Tu poate crezi ca sunt puternic
Dar eu mai am putin si pic
Caci sarutul tau obraznic
Il mai simt si il suspin.
Mie teama de acea dimineata
Cand ma voi trezi dintai
Si voi realiza atunci ca team uitat ca hainan-cui.

Si oare tot trecutul nostru
Sa plece el asa grabit?
Sa uit eu oare plimbarile de mana
Subt cerul insorit?
Si canapeaua noastra suspina dupa noi,
Si parca iarasi ne vrea pe noi amandoi....
Si fantana noastra apa parca n-ar mai scoate
Cum dragostea noastra este iar pe moarte.

Mi-ai aratat ca focul poate fi si stins
Ai aprins in mine un calm necontenit
Ai rupt o stanca si a inceput sa ploua
Mi-ai aratat ca dimineata de astazi este noua.
Dar o intrebare retorica sau poate nu!?!
Iubirea dintre noi va birui acu?
Si daca nu atunci cum vine?!
Ca eu iubire te vreau numai pe tine

poezie de Octavian Dumitraşcu din Iubire (22 aprilie 2012)
Adăugat de Octavian Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost uluit că bărbaţii pot muri ca martiri pentru religia lor. M-am cutremurat la gândul acesta. Acum nu mă mai cutremur. Pot fi martir pentru religia mea. Dragostea este religia mea. Aş putea muri pentru ea. Aş putea muri pentru tine... Dragostea mea este egoistă. Nu pot respira fără tine.

John Keats în Scrisoare către Fanny Brawne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineata

Buna dimineata soare,
M-am trezit sa te-ntalnesc,
Sa te preschimb intr-o floare,
Pentru fata ce-o iubesc.

Buna dimineata vie,
Vreau sa-mi cresti un bob de fraga,
Vin sa-l fac ca prin magie,
Pentru fata ce mi-e draga.

Buna dimineata viata,
Fa iubirea mea sa sune,
Ca un cantec ce se-nalta,
Pentru fata care-mi spune,
Ca ar vrea sa-mi fie soata,
Si sa poarte al meu nume.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!