Suflete ce nu cuvântă
Sunt oameni care
Au abisuri atât de adânci
In suflet
Căci cel de la Mariane
E o simplă gropiță in obraz
Cu care le acoperă
Pe cele neștiute de lume
Și acolo trebuie să intri
Tandru și suav
Să nu trezești din noi
Mâluri tulburi de amintiri
Depuse in stalacmite și stalactite
Ca niste spini interiori înfipti
Si uitați de cei ce i-au iubit...
Dar acesti oameni au o slăbiciune
Pentru șerpi de Lock Ness
Ce se infiripă nevăzuti
Si ucid iar delfini
Inimii..
Respingând corăbiile exploratorilor
Ce caută nevăzutul și simțirea ce nu a fost simțită
In lumea sufletelor ce nu cuvântă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Întorc privirea minții să ucid urmele
In haită dispar în pestera trecutului
Și împietresc în stalactite, stalacmite
Zăbrele luminii spre căpătul prezentului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbiri trandafiri
Au înflorit iar trandafiri
Dar când au fost doar braț de spini
Cine oare i-a iubit tanini
Infipți inimii ca niște zbiri
Precum în ale noastre iubiri
Ce se ucid venin în ofiliri
Când numai suntem plini de-nfloriri
Nerăsărind din furtuni, ninsori
Din golurile noastre muguri
Comozi în a arunca și tăia
Ce pare defect și neavând flori
Fără răbdarea de a retâmâia
Privirea, sufletul cu răni spini
De unde se ivesc cei mai frumoși
Trandafiri tanini în iriși
Ce răsfiră petale calde inimii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nestematele inimii se nasc din cele mai adânci și telurice frământări.
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Fără umbrelă
Șoaptele ploii de vară
Mi se preling tandru pe tâmplă...
Lumea speriată ca de umbră
Fuge în turmă sub umbrelă.
Ea-mi cântă, demone cântă
Noi stropii suntem versul ce-ncântă!
Cu metaforele florilor
Ritmul verde al câmpurilor...
Privirea fără umbrelă
Simțirea, simplului, simplă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul iubirii
Răsarit cu șoaptă de frunză confuză
Lumea nu-l băga în seamă
Incet câte un spin-i apărea suav.
Toți începură să strige cu frică...
Ne va ințepa... și vom sângera!
Dragostea oarbă la imbrățișat
De nu știu câte ori a oftat
În spini... numai ea știe...
Și... minunătie...
O adiere o strigă cu șoaptă nemaiauzită
De nimeni, de nimeni simțită..
Si orbă cum era, dragostea,
Se aplecă să o simtă mai aproape
Petalele o sărutară,
Lumea in turmă privea invidioasă
Cum, cum nu văzură și simțiră
Iubirea care răsăre!
De nu fugi de defecte
Și le săruți...
Cu dragoste...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinste vouă, eroi ai neamului meu!
Pe undeva in munții nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiției dacice adorată de Eminescu.
Si eu in fața acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In fața onoarei și cinstii
Cu care acesti minunați oameni
Pe care voi ii huliți
In Academie
Ce sfințesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălțat intr-un monument
Ce va arăta generațiilor viitoare
Că printre noi ascunși
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generațiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!
Cinste și prețuire
Domnului Teofil Bradea!
si
Doamnei Dagdlen Viorica Ilinca!
In fața cărora eu sunt un cuvânt infim
In prețuirea care o arată ei:
Daciei noastre străbune!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plase de cuvinte
Inchis intr-o călimară
Intr-o lume de vise
Interzise și proscrise
Caut să le dau glas, cuvinte
Dar le aud prin ecouri
Scrijelite de stilouri
Ce stau ca niște plase
Pe alte file intinse
Să inhațe răpitoare
Din marea de cerneală
Orice pare strălucire
Pentru a lor preamărire...
Apoi ca niste rechini
Sfâșie pe acei delfini
Care vor să rupă plase
Ce vânează din cuvinte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea
De-aș avea puterea
Aș fugi cu toată
Tristețea din lume
Aș lua și ura
Curiozitate morbidă
Aș pune-o in buzunar
Avaria sub pălărie
Să-mi imbogătească pleata
Și voi fii cel mai fericit
Din această lume
Știind că oameni
Sunt fericiți
Fără mănie, ură, avarie
Și eu cu tristețea
Imbătând-o cu curiozitate
Să mă intrebe năucită
De ce sunt fericit
Când toată e in mine
Și zâmbesc de o ucid
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mai iubește...
Între flori preamăriți
De toamnă răstigniți,
Cu brumatele giulgii
înveliți, ruģiniți..
Mor iar,.. hervuvimi.
Galbeni, roșii și albi..
Cu mirosuri divine,
Cine mai iubește,.. spini
Și cum sunt și trandafiri..
Așa suntem noi, oameni
în iubiri.
Si cum mereu nu putem fii..
înfloriți.
Cine mai iubește,... spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul, pom ramâne-ntre pomi
Floarea, floare între spini
Omul greu printre oameni
Răsare frunze de măslini
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai iubitoare inimi sunt pline de spini, precum trandafirii.
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru..
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
In care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru...
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
În care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea frumoșii tăi demoni
Dintre toți îngerii tăi
Îmi plac cei decăzuți,
Care mă așteaptă să-i
sărut, tandru să mângâi.
Prea frumoșii tăi demoni
venini.
Ascunși in amintiri
Altoiți cu amăgiri
Cu brațe pline de spini..
Lăsă-mă să-i infloresc
În negri trandafiri
În iubire să-i roșesc
Pe obrazul tău, purpurii..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia
Prostia e mai mare decât pare
Trebuie să intri in turma ei
Pentru ai vedea imensitatea
Când numai poți iesi din umbra ei
O sumă de umbre care se cred mari
Și văzute asa de cei care le adulează
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum de puncte
Delfini de vers au eșuat în călimare...
Cangele grele, a mâinilor... mi-au scufundat
Pana, în abisuri de tuș... de necutreierat.
Necălcate de trupuri de metafore..
Demonul fumează, strap, slovele
Într-o țigară de file, pe trup rotite.
Arzând, inspirația, în scrum de puncte
De final... pentru cuvintele invizibile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci...
Voi "preamăriților"poeți
Niciodată să nu uitați
Eu un simplu menestrel
Scriu de abia de un punct de secol
Și deja vă și inspirați!
Căci mintea nu o mai lucrați
Și din suflet ați uitat să dați..
Va veni și aceea zi când mirați
Cu gurele de călimari căscați
La zborul meu o să vă uitați
Fiindcă cu penele altuia
În veci nu o să zburați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu căuta să dobândești perfecțiunea
Fiindcă oameni îi schimbă mereu modelele
Caută unicitatea simplului simplități
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clio (istoria dorului)
Cronici de lut
Din timpul cu chip trecut
Pendule in piept..
Ucid hieroglifele
Din bătăile inimii,
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lui Cioran
Să o crezi tu!
Că o lacrimă are rădăcini
mai adânci ca un zâmbet..
Zâmbetul le are in cerul nesfârșit!
Lacrima într-un strop de lut pe albastrul
lui infinit
Dar noi oameni vedem ce e mic
Refuzând imensitatea unui sentiment
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!