* * *

Au plecat mergand de mana
Un batran si o batrana,
Undeva unde n-ajunge
Jalea satului ce plange.

Au plecat manati de dor
In calea copiilor,
Cu pasi mici plini de durere
Ca-s batrani fara putere.

Sprijinandu-se-n toiag,
Stergandu-si lacrimi ce cad,
Un batran si o batrana
Merg tinandu-se de mana.

Scartaie incet portita
Si prea lunga-i potecuta,
Au ajuns cu greu la drum
Plang si frunzele de prun.

Ca batranii nu mai pot
Nici nu merg, nici nu se-ntorc,
Stau si plang langa o poarta
C-au crescut baiat si fata.

Si au ramas singuri in casa
N-are cine le da apa,
Si se roaga la icoana
Sa faca-un strain pomana.

Doamne cum te-ai indurat
Sa ii lasi singuri in sat,
C-au muncit o viata-ntreaga
Si azi nu mai pot sa mearga.

Da-le Doamne doar o zi
Sa-i mai vada pe copii,
Iar acolo langa poarta
Fa fantana... sa bea apa!

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghita

Hainutza sta in cui, afara soare nu-i
Nimic nu-i bun de cand ma gandesc la Ghita
Da’ Ghita nu-i in sat eu m-am interesat
Imi pare ca-i plecat dupa granita
Greu, tare mi-i de greu
Vreu da’ nu stiu ce vreu
Stiu ca si tu ma placi
Spune Ghita ce tu taci?
Ori vino ori te du
Ori spune da ori nu
Eu te rog nu ma-nerva
Ghita ce-i cu viata ta?

Ghita, te-astept diseara la portita,
Langa portita de la scoala,
Vino, da’ numai nu veni cum vii tu,
De obicei cu mana goala
Cine te mai asteapta ca si mine?
O seara intrega numai pe tine?
Ghita, arata-mi tu o fata care
Sa te iubesca asa de tare!

cântec interpretat de Cleopatra Stratan, versuri de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint pagan

Cu pasi de sah ma tarasc,
Uscatul de sub mine il urasc,
In cap sa stau eu nu mai pot
Ghimpi pe jos sunt peste tot.

Si-mi plang talpile cu sange.
Plecat sunt de acasa fara bani,
In disperarea mea grabita,
Pantofii I-am uitat la geam.

Am iesit din casa tatalui
In cautarea unui miez de viata,
Nu am gasit pic de verdeatza
Nici apa sa-mi astampar setea.

Vazand ca nu exista viata,
Am incercat sa ma intorc la tatal,
Dar drumul meu s-a ratacit
Si-am inceput sa caut iarasi viata.

Ajuns departe, prea departe,
As indrazni sa ma intorc,
Dar nu-ndraznesc sa indraznesc
Si singur mi-am ramas dator.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de viata

Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
Durere uscata.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii ii spuneau padure

Adevarat, cei crescuti cu osul de ceara
din intamplare pe fata de lucru
si nu pe cea de sarbatoare a lumii
se incapatanau sa-i spuna padure

iar cel mai mic dintre strainii de serviciu
plange pentru altcineva, cazut langa un far stins
aproape de buza orizontului
langa mana ta, asezata perpendicular pe tais

rictusul de pe fata vreunui pretins zeu
se sterge de dosul palmei
unui descult ce ne inventeaza inca o data
si apoi urneste din loc o stanca
de pe sufletul nostru colectiv...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Singur si pierdut,
Am decazut in durere,
Ce ma tine ca detinut,
Pe insula numita tacere.

Cu sufletul trist si indurerat,
Strig si blestem intr'una,
Cum de mie mii s'a intamplat?
Sa nu pot iubi pe nimeni, nici macar una?

Vreau sa o simt,
Vreau sa o iubesc,
Dar de ce ma mint?
Cand de fapt pe nimeni nu intalnesc..

Ce sa fac?
Unde sa ma duc?
Spune'mi te rog Doamne un leac,
Sau arata'mi pe unde s'o apuc!

M'am saturat de tristete,
Plang, plang tare,
Plang tare, tare!
Fiindca nu am propia familie si ma apropii de batranete!!

Cu cine sa vorbesc?
Cine sa ma inteleaga?
Familia zice ca innebunesc,
Si lumea asta.. lumea asta e vulgara!!

Atat, acum am iesit;
Am plecat in ea,
Sper ca, candva sa fiu iubit;
Sau fie ce o fi, eu tot imi voi da dragostea, dragostea mea.'

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Atât de rar mă-ntorc acasă
În satul meu, in satul drag,
Pe tata nu-l mai vad în poarta
Şi mama nu mai iese-n prag.
În poarta-atarna o crenguta,
E semn ca-acasa nimeni nu-i,
Deschid, mie inima micuta
Şi intru... in ograda cui?
E casa noastra parinteasca,
O casa fara de stapan,
Parintii au plecat departe...
Şi niciodata nu mai vin.
Doar nucul care-i pus de tata
Şi-al nostru câine gospodar
Ma-ntampina si parca-ntreaba:
"De ce te-ntorci atat de rar?
Ma uit la casa coscovita,
La pomii care s-au uscat,
La bietul câine, care plange,
Ca apa nimeni nu i-a dat.
În casa lucrurile toate
Mai stau asa precum au fost
Cu praful vremii poleite,
Nu-i mama... ca le-ar da de rost.
Când dau sa ies bătrânul câine,
Cuminte si-ntelegator,
Îmi linge mana, parcă-ar-zice:
"Nu mă lasa singur sa mor!..."
Cu inimi arse de suspin
Ne despartim manati de soarta
Iar cand ne-ntoarcem ne dorim
Să nu găsim crenguţa-n poartă...

poezie de Ioan Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În străinătate

Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar şi el se pierde printre zări.

Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung şi lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi şi de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.

Tare m-aş-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Şi mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.

Cât mai pot, şi sunt fiinţă,
Nu îi las în suferinţă,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Ştie numai Dumnezeu,
El secretul vieţii mi-a aflat.

Mă ajuta zi şi noapte,
Că-s străin şi sunt departe,
Doamne, pentru toate-ţi mulţumesc!
Ţine-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!

Şi nici bani nu vreau prea mulţi,
Dar să nu umble desculţi,
Că nu pot să-i ştiu în suferinţă.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulţumesc că am a ta credinţă!

poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine-n toate

Degeaba ma plang,
De singuratate,
Ca eu nu vreau sa strang,
Decat pe tine-n toate,

Si-mi pare ca-s singur,
Cu mine insumi,
Cu toate ca-n jur,
Roiesc copii lumi...

Si de ma-nvart,
Si eu pe langa,
Universu-mi spart,
Lumea ma planga...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND ŞI DE CE PLÂNG OAMENII?...

*
Oamenii plâng uneori,
Dar plang... si-n fiece zori.

Plang cei ce-au iubit,
Dar au fost parasiti...
Greu, sa te faci iubit!

Plang si cei ce iubesc,
Vor sa stie, "de ce "
Dar "nu stiu", doar iubesc.

Plang "singurii'-n lume,
Cand viata le-apune,
Si n-au cui sa spuna.

Plâng cei ce-au gresit
Şi nu au reusit,
Fiind prabusiti.

Plang toti, inselati,
Dar atent ridicati,
De "cei adevarati"

Plang si nici n-au riduri,
Crezand, ca iar, sunt singuri.
Plans frumos... de "muguri'!
.........
Lacrimile sunt "vorbe"
- Nevorbite, ivite-
Ale sufletului nostru
Lasati-l sa vorbeasca!
E-n firea omeneasca...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa mea

Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.

Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las’ ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: "Hau!"
Si vei rade cu baiatul
Ca doi prunci prea mititei
Si vei plange cu batrana
De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul pas

a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...

e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...

sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...

poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustor in rai

Atunci cand noaptea moare
Sclipiri de gheatza sechestreza iarba.
Lumina-si sfarma catusele

Afara-I apa de solid
Si tot in jur e tare…
Semn de moarte, semn de frig

Sa nu se vada ura de la piept
Am pus pe mine o camasa
Sa ies, sa cumpar un mar

Nu-I nimen-n piata
Sa vanda la crapat de ziua
Si merg in rai sa iau un mar

Dar toate sunt stricate
Acum de postul mare

Nici sarpele nu vinde
E prea batran sa vada
Si putrezeste-ncet si el

Si atunci apare fata
Cu marul ei a lui Adam
Si incep sa ii sarut tot pomul.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptare

Azi trenul iar trece prin gara cea trista,
Grivei a rupt lantul... prin curte alearga,
O mama batrana, tresare pe prispa,
Asteapta copilul din lumea cea larga.

Batista cea alba, al iubirii stindard,
Flutura intr-una in nucul batran,
Iar ochii ei negri privesc peste gard,
Si vreme de ceasuri acolo-i raman.

Copacii pe cale ii par toti copii,
Ce vin fiecare la mamele lor,
Doar tu dragul mamei... de ce nu mai vii?
Ma sting in suspine, de dor o sa mor!

Ii cad lacrimi calde in praful din drum,
Si-o raza de soare sclipeste in tina,
E-aproape de seara, tarziu e de-acum,
Dar poate ca maine copilu-o sa vina?!

Se trec anotimpuri peste satul uitat,
Grivei a murit... e-ngropat in gradina,
Suiera trenul... mama tresare, bolnava in pat,
Poate ca astazi copilu-o sa vina?!

Se trec anotimpuri si mama-a trecut,
Doar nucul batran strajuieste-n ograda,
In gara cea trista, in lacrimi coboara, copilul tacut,
Vrea ultima data pe mama s-o vada.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (25 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postmortem

Din intunericul gretos
Aud un sunet sumbru,
Mie rau si sunt sfios
Si nu mai am nici suflu.

Zgomotul se intensifica
Alerg pe scari inguste,
Cosmarul meu continua
Si'n fata mi'apere o cruce.

O lumanare e aprinsa
Si ceara lasa urme,
Chipu meu e pus pe'o poza
Si mama mea ma plange.

Incerc s'o ating si sa-i vorbesc
Dar ea jeleste'ncontinuare,
Lacrimi de foc pe pamant se topesc
Durerea e din ce in ce mai mare.

O voce Divina o tresa si-i spune
Nu mai jeli si plange maicuta batrana,
Copilul tau e pe alta lume
Unde va ve-ti intalni la vreamea de pe urma.

poezie de Cornel Crâşmaru (18 noiembrie 09 î.Hr.)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarziu

Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.

Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.

As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.

As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.

Tresar si focul din ochi ca o sclipire imi dispare
Afara e ziua si vecinii mei se duc la biserica
Mos Ion coboara si el pe poteca incet calare
E asa frumos, o clipa feerica.

In fruntea tuturor e ea, iubirea mea
A! uite mi-am amintit cine sta la casa aceea
Si cainele il cunosc e Dona, foartea rea
E cuminte doar cand o cearta Andreea.

Ma scol si eu si fug la vale dupa ea
Ma impiedic si cad cu capu de o piatra
Ma trezesc ii vad pe toti in urma mea
Cu totii pland iar cainii toti acum ma latra.

Andreea sta, plange pe pieptul meu
Vad flori in jurul nostru si lumina
As da sa o sarut dar capul mi-este greu
Multimea se opreste brusc, drumul se termina.

Nu vad nimic, o vad pe ea cum plange
E deasupra mea, cred ca e bucuroasa
In mana ceva cu putere strange
Sa fie inelul de la mine... ce frumoasa!

Arunca spre mine ce are in mana
Si apoi intuneric pe loc se face
Ma trezesc brusc la noi la fantana
Lui mos Ion gura nu-i mai tace,

Cainele latra si el... dar imi amintesc
Ma latra pe mine exact asa
Si mosu' pe mine ma certa de stau si ma gandesc
Dar nu... e in cearta cu vecinul lui, totusi e ceva.

De ce il cearta oare?... aud numele meu
Ii zice lui George ca e vina lui
Ca nu i-a fost alaturi prietenului sau la greu
Si l-a lasat in gura lacului.

Cineva s-a inecat si George s-a uitat
Sa vezi ce o sa-l certe si Andreea
Si o sa-l doara, ca o iubeste si el ca orice baiat din sat
Dar la iubirea ei doar eu am cheia.

Dar oare cine s-o fi innecat, eram si eu pe lac
Aaaa! eram l-a pescuit cu George... acum stiu!
Dar peste nu am prins si m-am culcat nestiind ce sa fac
Apoi m-am trezit tarziu.... foarte tarziu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

Ca o stea ai rasarit in inima mea,
Ca un gand te-ai asezat in mintea mea,
Tu esti o dulce alinare pentru mine,
A ta privire o doresc doar langa mine,

Frumoaso cu chip de zana,
Iti multumesc, ca ai intins a ta mana,
Ca poate nu mai eram acum,
Poate eram pe alt drum,

Frumaso cu chip dulce,
De-as putea langa mine,
In brate, te-as aduce,
Si mi-ar fi mai bine,

Frumoaso cu zambet cald,
In ochii tai as vrea sa ma scald,
Nu as mai inota,
Sa ma-nec in iubirea ta...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus

De langa tine am plecat,
Vreau sa-ti spun ca mi-a pasat,
Mi-e greu sa stiu ca in urma mea eu te-am lasat.

Dar acum nu am ce sa mai fac,
Stiu ca poate tie-ti este greu,
Eu o sa te iubesc mereu,
Nu am de ce sa tac,
Pentru ca inca te plac...

Imi pare rau ca nu ti-am spus,
Ca de langa tine voi fi dus,
Nu am avut de unde stii,
Ca in curand eu voi muri...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde, foaie rară

Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin ţară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!

Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit şi n-am un strop,
Dar am prunci înalţi ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!

Am muncit Doamne, din greu,
Vai de sufleţelul meu!
Traiul nu mi-a fost uşor
Şi am suferit de dor,
De părinţii mei, de sat...

Doamne, nu mi-a fost uşor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin ţărână alergam
Şi în sat ne întorceam... iar, în sat.

Mamă, când m-am ridicat
Şi-am ajuns şi eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă şi m-ai pus la masă
Şi copil, ţi-am lăcrimat.

Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, eşti bărbat,
viaţa azi ţi-a demonstrat.
Fii mereu!

Poţi cu greul a lupta...
De căsuţă nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Şi flămând...

Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin să pun o lumânare,
Căci acel ce părinţi n-are,
Nu-i copil!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!