Firmamentul

ultima noapte a fost oboseală curată
se făcea
că visam că erai că puţin te căcai
în unele guri şi umpleai
firmamentul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La degetul inelar: Calea Vieţii

Se făcea că mor şi de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.

Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri – nu-mi ceri...

Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...

Se face-acum de zorii dimineţii –
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieţii?

Se face că mi-e dragă iară ceaţa
ce stă pe ochi aşa cum o ragletă –

eu nu mai văd, eu nu mai ţin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

cu femeia din scara
mea de bloc – îmi făcea
cu mâna tai-tai din ferastră.
seara şi ea cobora
cum obloanele de
re-flux – se făcea se făcea
că râde femeia de mine
deşi mă iubea mă iubea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpolentoarea

femei prea puţin
corpo-lente
aşa cum eu am iubit în viaţa
asta a mea
femei cu mişcări de învăluire
cu muşchii atrofiaţi
aceste
femei mi-au căzut leşinate
la patul puţin speriat! şi
despre ele
bine ar fi să nu
mai vorbesc ne
apărat de unele gesturi la fel
de stingher exprimate
la fel
de subţiri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânzul

nu a fost un prânz a fost d
oar un mânz
a fost prea puţin a
fost a
proape un cal nu
a fost chiar un cal nu a fost
un prânz
cu toate cuţitele furculiţele (?!) por
ţelanurile nu
au nechezat de plăcere
co
mesenii din jurul tăbliei de e
bonită întinsă în scop
ecumenic – pa
pa-i va mângâia pe cre
ştet pe mâncătorii din a
sia de
cai mai bonsai

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameninţarea

bărbatul fără câini va fi ameninţat
cu unele cuţite
femeia fără mâini va fi mai uşor
îmbrăţişată
culcată la pământ când betonul armat
lipseşte din peisajul cu o cazemată
cuşcă la câini
la stăpânul de câini (?!) răsucit
pe călcâie cu toc
ca de uşă. ieşind
va fi ameninţat. om dinspre om

fără câini fără mâini
puţin mai mult obosite. puţin
mai puţin iscusite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

salut muribundule! spune
ea
ce ţi-aş făcea de aş fi
nu
mai a ta mu
ribundule!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea

eu, deşi mă inspir din realitate,
mă simt adesea ne
ajutorat şi atunci
înţeleg că e bine să leg
unele cuvinte cu unele utopii
din păcate
nimeni, nici eu, nu înţelege
cum transpir şi scot aburi prin pielea
evenimentelor, ştii?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Periuţa de minţi

nu, nu e ultima noapte! elastică
este
abia penultima dimineaţă –
este
că periuţa de minţi e fantastică?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul

mi-au căzut capetele unul
după altul - si
si(n)gur la calm (?!)
giordano făcea totuşi
pe-nflăcăratul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură largă

dacă tragi pe nas întreg peisaju... dacă
schingiueşti cu ură cu temperatură cres
cută căi nazale şi fluturi de mulci iar bereta
cade-ntr-o parte ca la poeţii de-altcând
poate atunci
bâlbe şi brânci către tine îmi va da o vechime
a... sentimentelor în
aerul de purtat ca un fes (?!) care ur
măreşte unele guri
de canal ca să a... tragă cât mai aproape de ţipete
-n buzunarele
pantalonilor un plic desfăcut cu mişcarea
limbilor moarte – cumva de temut
în toată nebunia tăcerii, de cercetat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că ar fi de lăsat de

finitiv unele grupuri şi unii prieteni -
de ce
aş posta pentru spirite moarte de plicti?
de ce
nu mă iubesc eu pe mine în plicti?
de ce
frăţia e mai tare decât unele site-uri rodate în plicti? -
de ce
mai stau cu capul în pungă şi scriu
eu lateralele de
la sicriu?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele prietene do

re mi fa sol do
resc să le-nsoţesc
la un concert de adio: a
dio, iubitelor, eu
nu mai am
urechile-ntregi - mu
zicale perfecte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâfâitul

în ultima zi, în
ultima zi de şcoală în pielea goală
ea va veni, vor veni
băieţii bătrâni să o vadă
atât de albă, cu părul ca spicul
împletit, vor veni
(?!)
ea va fi
mereu deasupra
gâfâitului straniu al bulevardului
cetăţii, colţ cu gheorghe
lazăr – un pedagog
masturbându-se

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul pe benzină

dacă aş coborî la maşină
în parcare unde mai am
o jumătate de sticlă de poezie di
stilată în buzunarul
de la bancheta din spate cu pielea
gri-gri-gri, poate
nu l-aş vorbi
chiar atât de bine pe poetul
iaru (?!) care se predă pe sine la unele work
shopuri
şi are înfăţişarea
unui poet
fost boem
fost poem
iaru
şi
iară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

New entry

în ultima săptămână
în care
am locuit pe o altă planetă - una
cu multă salată
verde, ouă de turturică şi limonadă - a
intrat în casă o bârnă
goală ca o vrăjeală pe dinăuntru
cu o familie absolut
tradiţională de şoareci în ea
(?!)
probabil nu bârna
a fost rozătoarea prin excelenţă
a desenelor mele
fără protecţie-n lungul
pereţilor căzuţi deja în uitare
dar
numai din punct
de vedere al tencuielii precare
şi liniei
mele tot mai puţin
pământene

de atunci, când te văd, de
scriu totul în grafit ascuţit sub tăcere
ca pe nibiru

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei şti niciodată ce urmează în versul puţin următor...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!