Cine a trezit Soarele?

Visele tropotind către ultima stea?
Creasta cocoşului ridicând glas
Către cuibul cerurilor?
Sau poate doar
Dorul meu de lumină?

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimănui

Mai înaintea cerbului au fost cornele sale
Mai înaintea cocoşului a fost creasta sa
Mai înaintea şarpelui a fost veninul său
Mai înaintea omului a fost umbra lui.
Şi se duc... se duc... se duc...
toate-n faţă mai în faţă
apele la vale
cerul către stea
şi sufletul tău
se tot duce.. duce.. duce...
către nimeni
nimănui!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

glas cu Leru-i Ler -
o stea apare-n ochiul
spart al geamului

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

schimburi în aur -
respirând către soare
cu ochii închişi

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toast pentru gazdă -
ridicată către cer
cupa lalelei

haiku de Cecilia Birca din nu este publicată decât pe facebook (aprilie 2018)
Adăugat de Cecilia Birca
Comentează! | Votează! | Copiază!

şuier de viscol -
către câinele din drum
vocea nimănui

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toast pentru gazdă -
îndreptată către cer
cupa lalelei

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nicio stea pe cer
doar roiul de licurici
unind lumile

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de iarnă, departe de munţi, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit şi şters. Everestul însuşi, aşezat undeva în spate, nici nu părea să fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; aşa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permiţându-i unui băiat să pătrundă acolo, să stea sus, pe creasta bătută de vânt, să se caţere către vârful care acum nu mai era departe...

Thomas F. Hornbein în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele se fabrică

Către toate fibrele lemnoase care visau,
Luntre pe Dunăre, să ajungă la Brăiliţa,
dar au fost acostate la Turnu Severin! Către
toate caravelele care-şi căutau port de refugiu
la Corabia, dar Mazilescu a cârnit-o spre
Dâmboviţa, mai propice micului trafic de
poezie! Către toate focurile stinse de izbucurile
de vin vechi! De pe malurile dezbinate, doar
visele, pe poduri de gheaţă, se mai pot uni...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea vorbeşte despre El, dar nimeni nu Îl poate localiza, deoarece nu este purtător de formă. Tot ce are nume, concept sau formă, sunt doar trepte către Ultima Realitate, către Casa Veşnică a Nevăzutului.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de adio pentru Regina Cerurilor, după o călătorie in vis către ea

Navigatorii povestesc despre Insulele Zânelor
Ascunse în pulberea salină a mărilor celor mari, ascunse vederii;
Poporul Yue spune că Regina Cerurilor
Poate fi zărită câteva clipe în lumina curcubeului.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

seara în vale -
lumină pe uliţa
cu tei înfloriţi

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus s-a născut...

Iisus s-a născut în staul... Un sfânt
În vârtej de dureri pământeşti.
O, Maică Preasfântă, Fecioară şi blândă,
Făcută ai fost să iubeşti!
Aleasă ai fost... şi cu har.
Ai născut Împărat... Mult ai plâns!
Din păcat
Pruncul tău ne-a-nălţat,
Mai curaţi, către Tatăl Ceresc.
De aceea, Marie, cu toţi te cinstim!
De aceea-ţi aducem rugi aprinse şi flori...
Mijloceşte iertare, către Sfântul Părinte,
Căci doar tu ştii, în rugi,
Să te-apropii de El...
Împărăteasă Marie,
Cu toţi te cinstim
Şi eu te iubesc!
........................................................
Era ger şi în staul
Pat de fân. Glas de aur...
Iar tu, Maică Sfântă, Protectoare şi blândă,
Ai spus: "Fiul meu, te iubesc!"
Şi în cer glas de trâmbiţi, sărbătoare, lumină,
Căci Maria născuse pe Pruncul Iisus. Dumnezeu a rostit:
"În iubire, prin Fiu-mi, cu aleasă iertare
Te-ai născut, Om şi Înger,
Peste lumi trecătoare.
Iartă, plângi şi lumină
Lasă-n faptele tale,
Tu, ades muritor. Şi adu-mi osanale!"
........................................................
Şi o stea răsărit-a!
Bucurie şi pace,
O, iertare, iubire,
O, divine cântări! Este iarnă... e frig
Şi atâta-mpăcare!
Sărbători... sărbători... sărbători... sărbătoare!!!
O, ce sfântă lumină!
Tu, Aleasă Marie, Tu, Mireasă Fecioară,
Ai născut pe Iisus,
Pentru oameni să moară...
Şi o stea s-a aprins să vestească minunea
Magi trei, după rază,
Să se-nchine plecară.
Smirnă, tămâie şi aur,
La picioare să-i puie,
Sufletul lumii-ntregi,
Către ceruri să suie...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleaşca către soare...

Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nţelegi că vreau să-mi fie bine.
S-aşterne din nou iarna pufoasă, drăguţă,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruţă,
Dar nu-i o căruţă cu roţi oarecare,
E o caleaşcă ce duce către soare.
Putere de-aş avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere şi să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalţă din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu eşti un astru.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica rătăcitoare

Cum doar adâncul poate sta-n adânc-
şi-aripa poate încăpea-n aripă,
în faţa VEŞNICIEI glas arunc -
ca-fiică-a ei, întoarsă din risipă:
.

"Mă recunoşti, tu MAMĂ a tăcerii
şi-al sâmburelui dinaintea vorbei,
pe mine - care voce-a dat averii
de logos - în deşertăciunea trombei?!
.

Îmi ierţi eroarea humei din tipare -
cuvintele-mi lumeşti ce miezu-ţi sfarmă,
sperând ca-n plasa lor fumegătoare
să-nvingă timpul c-o sonoră armă?!
.

Ţi-aduc silabe-pradă la oblânc,
eu, călăreaţa spaţiului de-o clipă.
Primeşte-mă, sunt al esenţei prunc;
n-am stofa celor ce vorbesc în pripă!
.

Căci doar adâncul poate sta-n adânc,
şi numai pana poate creşte-aripă."

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doriţi lumină, aduceţi-o înspre locurile întunecate ale minţii voastre. Aduceţi-o către frică şi ruşine, către tristeţe, către lipsa de ţel sau speranţă pe care le percepeţi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

iarba verde şi ceru-nalt,
primăvara salcâmilor
este voalul cu care
mi-am acoperit azi
uşa
care dă către Valea Plângerii
şi Izvorul Aducerii Aminte

aşa fac în fiecare zi
în care mă trezesc
iar... om
învăţat să deschidă
toate cele pe care scrie "Dangerous" -
începând de la Cutia Pandorei...

tu-eu, cea de dincolo -
NU ciocăni!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele de catifea să te poarte noaptea către cea mai strălucitoare stea şi să presari diamantină fericire în inima mea!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Care de-argint şi aramă,
Prove de-oţel şi argint,
Sfărâmă spuma,
Putrezi buşteni ridicând.

Stepa curgătoare,
Şi făgaşul imens al refluxului,
Se mişcă în cercuri spre răsărit,
Către coloanele pădurii
Către trunchiurile înmugurind,
Al căror frunziş de puhoiul luminii este lovit.

poezie clasică de Arthur Rimbaud, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Să purtăm în suflet cântec şi lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste şi pace, fluture şi stea.

Fericiţi şi liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfinţit
Şi ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veşnic i-am iubit.

Când la tâmpla lunii, iarăşi, trandafirii,
Lacrima-şi revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!