* * *

doamne al meu
la care m-am cerşit
şi care mi-ai încuiat porţile

mă voi desface-n aripi
spre-a trece de tine

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleison Me Ton Amartolon [Miluieşte-mă pe mine păcătosul]

Doamne, credinţă am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeţii munţi i-am clătinat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, în stihuri Te-am cântat şi Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat şi graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce şi duios,
ocări şi spini am suportat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, cu Tine am fost pe cruce şi am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân’ la os
şi oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat şi-n cerul Tău frumos
cu sfinţii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos…

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei broaşte ţestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluţa din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai şterpelit cloşca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Şi era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptăţii tale, m-am zbătut ca peştele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însuşire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (şi continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poţi da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuţitul la gât...!

rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi aripi, Doamne

Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aş avea,
către cer m-aş înălţa,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aş cuteza.
Aş pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aş înălţa,
la picioare Ţi-aş cădea,
viaţa Ţi-aş încredinţa.
Că Tu eşti ocrotitorul,
Tu eşti şi mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut cu Tine

Am vrut cu Tine să fiu de mult
Am vrut pe Tine să Te ascult
Am vrut ştii bine să fiu a Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.
Eram o frunză, Tu m-ai cules
Stăteam în lume, Tu m-ai ales
Mi-ai pus pe frunte pecetea Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.

Răsare luna se-ascunde-n nor -
Flutur de noapte Te-aştept să zbor
Ţine-mă, Doamne, în mâna Ta
Tremur de aripi, nu mă uita.

Numai la Tine să vin am vrut
Numai pe Tine Te-am cunoscut,
Ia-mă cu Tine în casa Ta
Să-Ţi fiu mireasă, nu mă uita..

poezie de Adriana Cristea (7 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg către cer

Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.

Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.

Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru pace

Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întăreşte din fricoşi profeţi,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Şi rodeşte bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinaţie

M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preţ.
Cu el îmi croiesc destinul
şi-mi aleg destinaţia,
depăşind toate barierele timpului
şi spaţiului.
Umilită de viaţă,
iubirea îşi caută drumul,
neştiind unde-i este gara,
destinaţia ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
şi-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinaţie.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
şi în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieţii.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naştere,
trecerea de la somn
la viaţă,
de la acumulare
la aplicaţie şi dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în braţele tale,
sunt năucă de atâta viaţă,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea naşterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înţelepciunea
şi toată cunoaşterea lumii.
Naşterea m-a făcut doar conştient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ţi preţuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ŢI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoaşterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
şi tot cu el
voi transmite
generaţie după generaţie
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecţia destin,
voi şti oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinaţia,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în acelaşi loc de destinaţie
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorţii,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naştere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviinţă că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor creşte doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
şi te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârşit.
După naştere
destinul îmi aparţine,
sau tot tu îmi alegi
destinaţia finală?!
Îmi vreau lumina
şi zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorinţe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp şi spaţiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
şi mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
şi ai plecat... şi m-ai lăsat acolo,

şi-acuma am rămas doar eu şi corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subţire,

credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
şi brusc... am înţeles de ce nu ninge,

ştiai că-mi strâng speranţele în turme
să te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
şi-atunci te-ai hotărât să nu laşi urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,

să nu mă poţi orbi cu frumuseţea
te-ai depărtat spre-a mă putea salva,
mi-ai aşezat sub perină tristeţea,
cred că mi-ai pus şi-n lacrimă ceva,

dar sufletul..? femeie... ideală...
cel care mi-ai jurat că-mi este frate,
la care-am plâns atâtea nopţi în poală,
de ce şi el...? m-a-njunghiat în spate???

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi, Doamne, calea...

Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi şi suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curăţeşte şi-mi şterge toată vina...

Arată-mi, Doamne, calea... vorbeşte-mi din Cuvânt
Şi aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credinţă, Tată, cât bobul de muştar
Să ştiu că alergarea-mi nu este în zadar...

Şi de vor fi furtuni şi valuri să mă bată
Mă ocroteşte iarăşi cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!

poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indreapta-mi, Doamne, pasii

Indreapta-mi Doamne pasii, indreapta-mi inima
Spre cei orfani si slabi, sa dau iubirea Ta!
Sa-mprastii-a Ta lumina si stropii Tai de har
Caci azi e timp de lucru, si-o mana-n plus e-un dar.

In scoala umilintei ma poarta-n orice zi
Spre-a arata spre Tine si pentru-a Te cinsti.
Si orice binecuvantare din mana-Ti ce-oi primi
Tu inmulteste-o, Doamne pentru ai Tai copii.

Ma tine ocupata cu-a face voia-Ti sfanta
Ca sa nu las Dusmanului nici urma de izbanda!
Nu ma lasa sa plec din palma Ta, Isus
Adu-mi mereu aminte ca-n ea eu Te-am strapuns!

Adu-mi mereu aminte ca mi-ai mai dat o sansa
Cu Tine, scump Isus cladesc o noua viata.
Si fagaduinta Ta cand se va fi-mplinit
Sa nu ma lasi sa uit ca Tu, Cel Bun, atat m-ai iubit!

Indreapta-mi, Doamne inima mai mult spre Tine
Sa creasca-n rod de bunatate si jertfire!
Cat inca este timp de daruire,
Cat inca este timp sa Iti arat iubire!...

rugăciune de Andreea Giosanu (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai răspuns

Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susţine."

Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moştenire.

Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieţii,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseţii.

Mi-ai răspuns şi-am înţeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Şi la har şi la-nviere.

Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nţelepciune
Căci eşti Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.

Mi-ai răspuns – oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.

Mi-ai răspuns, Îţi mulţumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.

Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Şi pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.

Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Şi apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.

poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai aşezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi ştie drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viaţa mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
minţită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
şi m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
şi-Ţi mulţumesc
că nu m-ai părăsit!

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat ochii cu care să pot pipăi lumea! Dar ce este L-u-m-e-a, Doamne?

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugare

Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu ştiu eu a cere
Şi cere-mi Tu ce nu ştiu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Şi tot ce dau să fie-n slava Ta.

Dă-mi, Doamne, tot ce aş putea-nţelege
Şi cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăţ o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.

Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Şi greutăţi să nu fac nimănui.

Dă-mi, Doamne, Tu, ştiinţa cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul meu drag

Mi-ai furat la-nceput o privire,
apoi mi-ai inundat irişii cu lumina ta.

Priveam amândoi în aceeaşi direcţie
şi vedeam un curcubeu năbunatic,
care se apropia grăbit de noi
întinzându-se la picioarele noastre.

Mi-ai furat o atingere, o strângere,
o mângâiere şi o sărutare de mână.

Luminile curcubeului m-au orbit
şi fără nicio prezenţă de spirit
m-am adâncit în braţele tale
simţindu-mă mult ocrotită.

Mi-ai furat un zâmbet mirat şi întrebător,
apoi sărutul buzelor înfierbântate,
petale de maci în lanul trăirii
îmbelşugate de seninul clipei.

Mi-ai furat inima şi trupul
şi ca un ostaş viteaz, bine înarmat
m-ai convins să nu opun rezistenţă,
ba mai mult, să cedez necondiţionat
şi supusă te-am ajutat să mă cucereşti
şi să-ţi construieşti în mine bun locaş.

Te-ai jucat cu mine, m-am jucat cu tine,
astfel am intrat împreună într-un dans miraculos,
legănându-ne pe firul de borangic al iubirii
împletite straşnic cu dibăcie deplină.

Mi-ai vindecat suspinul, apoi plânsul,
mi-ai alungat îndoiala şi griul taciturn,
care mă locuiau de mai mult timp
şi mi-ai deschis inima ferecată
cu lacătul unor vremuri apuse.

Mi-ai zburat prudenţa de a suferi,
mi-ai dat aripi să visez aievea
şi să zbor precum zmeul copilăriei
peste marea învolburată şi munţii înalţi
din lumea în care trăim.

Dar, să ştii că nu eşti un hoţ desăvârşit,
pentru că eu, cu bună ştiinţă
ţi-am deschis uşa atunci când îmi căutai
ochii, mâna, braţele, gura, inima,
deoarece ştiam că doar astfel,
eu şi tu vom deveni un singur HOŢ,
iscusit şi însetat de iubire.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naturaleţe

Să mă îndrăgostesc de tine a fost cel mai usor lucru care mi s-a întâmplat, poezie.
Te-am privit până în sufletul timpului
şi mii de păsări au dat din aripi,
gândul s-a făcut zbor cu ochi scăpărători
la hrănitul zilelor în gânduri înflorite.
Mi-ai îmbrăţişat calea
şi m-am trezit trăind până la gâtul clipelor.
Aici sunt, în strigătul aerului.
Respiră-ţi viaţa!
Să mă îndrăgostesc de tine a fost cea mai frumoasă călătorie înlăuntru,
între sinele timid şi sinele dezlănţuit,
gata de naturaleţea exprimării.
Bucură-te de libertate!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!