* * *

nu particip la bruiaj la deriva mititeilor către
marginea grătarului ăstuia în care
chipuri hărtănite se oglindesc
decuplate de la real

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu te-ai temut de întunericul ce ne îndeasă
când creierul dă shut down şi devine
un pumn de praf stelar sau o melasă
în care timpul zgârie indescifrabil FINE.

catren de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă vreau aici! Şi vreau dincolo... fiindcă vreau să fiu lăsat în pace! Şi vreau ca dragostea să-mi pună o pernă pe faţă şi să apese.

citat din Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingeniozitatea lui Claudiu depăşeşte cu mult barierele normalului. Creativitatea sa este o cale viscerală între artist şi iubitorii de frumos. Claudiu Dumitrache face parte din acea categorie a tinerilor geniali, dornic şi totodată pregătit să îşi întrebuinţeze la maximum calităţile cu care a fost înzestrat pe această lume în care i s-a dat şansa să reziste. Da! Viaţa este o şansă, iar Claudiu ştie cum să o exploateze, desigur, în modul real al viziunii sale, exact aşa cum socoteşte că îi este menirea. Fiecare zi din viaţa sa pare să fie un nou început, o nouă provocare. Cred în capacitatea sa de creator şi îl încurajez să continue modelarea experienţei vieţii, prin versuri şi muzică!

Dragoş Popa în 20 (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.
Creativitatea lui Claudiu Dumitrache şi modul în care îşi prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide uşa unei maturităţi şi a unui caracter bogat în trăiri, în extreme... aşa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară şi care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile şi valorile care contează pentru un om şi pentru artist. Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat şi ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie şi cântă aşa cum este el şi pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Raoul în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am crezut că
am încercat să
am vrut jur că am vrut
turui întruna sperând să
la aproape 35 de ani
când în ţara asta eşti un om hârşit
sau unul deja terminat
recitesc un caiet de la 17
şi ajung la paginile în care am scris
cu mâna tremurându-mi doar
de ce de ce de ce de ce de ce
n-a folosit la nimic
nici încrederea în ceea ce aveam de făcut
nici speranţa nici încurajările iluzorii
sunt patetic ai dreptate criticuţule
care acum hăpăi zglobiu căcatul
boşorogilor despre care acum trei ani vorbeai
cu un dispreţ nesfârşit

e nevoie de multă ticăloşie
pentru a mai pricepe ceva

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc şi
doare
şi realizez că
nu e de ajuns
să te iubesc
şi să mă iubeşti
ca să nu mai
doară
aşa că să
mai aud eu vreo
tută sorbind
din margherita
că-i deprimată
să fii
deprimat
înseamnă să fii
devastat până
la nivelul
ultimei
celule din creier
pe care
Saturn o
strânge
cu un cleşte micuţ
şi zimţat
de parcă ar roade
răbdător
testiculele propriului
nou-născut
cu draperiile trase
să nu fie
văzut
de soarele
care oricum nu
există care oricum nu
se va mai ridica
niciodată
din smârcurile
lipsei
totale de sens ale
absenţei
şi golului din
fiecare
milimetru
de viaţă pe care o
pipăi
ca un detracat
sperând că
o să pot
găsi acolo măcar
insecta aia
cretină
tigrul de platan
pe care mi
l-ai cules
grijulie
de pe pantaloni
într-un metrou
îmbâcsit care
nu mai
ducea
ni-că-ieri

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ştii nu te preface că m-ai uitat

O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă
să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule
prea ocupate cu puritatea necruţătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îţi măsori forţele cu forţa
unei stele care se prăbuşeşte în sine. Să dormi mult

Să te trezeşti în toiul războaielor de exterminare-a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
şi să îţi aminteşti că ultima dorinţă a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze într-un toporaş.

Chiar dacă tu acum nu poţi să-l înghiţi
nu înseamnă că nu se va găsi iar unul care să spargă
cu linguriţa lui de argint coaja oului
copt în cenuşa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete eşti sora mea bună
mă ştii nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul
ăla în care îţi futeam ursuleţul de pluş
până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Priveşte-mă, sunt aici, prind muşte şi le îndes în spărtură
în timp ce-ţi surâd
cu disperarea spălătorului de parbrize care ştie că
de partea cealaltă a geamului este vidul.

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi păsările se-nţeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veţi crede. Atâta pagubă! Dar eu ştiu multe asupra lucrului ăstuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindcă am învăţat-o să vorbească omeneşte, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc. D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, aşa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă poveţe puişorilor ei: "Nu ieşiţi la marginea cuibului!" "Nu strigaţi când nu sunt eu cu voi!" "Tst! pisica!"

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cioc! Cioc! Cioc!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creaţiei intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizaţi am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o fiinţă capabilă de creaţie intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română şi artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puţin lucru.

Ioan-Aurel Pop în Dicţionarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea – MILENARIUM, vol, Claudiu Dumitrache
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele şi anii
În nimb de suflet omenesc.

Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Şi risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.

Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.

Sărută din icoane darul
Bisericuţei dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.

Mă înconjoară-nalte timpuri
De orologiu pământesc
Ce schimbă-n felurite chipuri
Secundele ce le-nsoţesc.

Şi dacă fi-vor lapidate
Şi-mprăştiate-n Univers
S-or pierde, poate, nestemate
Înghiocate într-un vers...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Sertanianul şi alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul a fost dat omului ca să-şi explice gândurile; şi, aşa cum gândurile oglindesc lucrurile, tot astfel şi cuvintele noastre ne oglindesc gândurile.

citat celebru din Moliere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claudiu Dumitrache este un tânăr cu un talent deosebit, care mi-a atras atenţia datorită complexităţii sale artistice. Scrie versuri, compune muzică, cântă cu multă pasiune şi are, cum se spune, firul din barba lui Dumnezeu, acel ceva care te face să simţi lumina ce izvorăşte neîncetat din inima lui, lumină în care ne scăldăm toţi cei ce ajungem în contact cu el.
Claudiu, încântă-ne cu preaplinul sufletului tău!

Diana Pap în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hawkeye: Maţele ăstuia arată ca un puzzle din care se pare că lipsesc câteva piese.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa grătarului cu mici, românul încearcă un sentiment de măreţie istorică.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă privesc chipuri pe care nu le cunosc, chipuri liniştite şi reale.

Walt Whitman în Certitudini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruiaj - două inimi sfidând tăcerea.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o călătorie începută în suflet şi purtată de către suflet.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţel

Ţelul este o carte poştală trimisă de către expeditor destinatarului expeditor.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viaţă (11 iulie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace

Simt capul greu,

o minge de bowling

într-un impact continuu,

apoi

strâng schijele de pe podea,

din pereţi,

din

sângele tău,

le adun, le lipesc

şi mă prefac că sunt toate din nou la locul lor,

că totul e real, real, real,

la fel de real

ca scheletul ăsta pe care-l car după mine şi pe care nimeni altcineva nu-l vede,

ca

soarele de smoală de pe retină, dimineaţa,

pe stomacul gol,

când totul e atât de străin

şi de ce nu ar fi,

simt capul greu,

ace, ace, ace

sunt

o păpuşică vodoo

în mâinile

cuiva

care mă urăşte rău,

iartă-mă,

iartă-mă,

şi

apoi

mai du-te

naibii.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!