
* * *
O aripă desprinsă din trup
îmi este mâna atunci când scriu;
cuvintele scapără în mine
ca o catedrală într-un pustiu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

O aripă ușoară îmi este mâna atunci când scriu, iar poemul scapără în mine ca un schit într-un pustiu...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Eu nu scriu, doar că din când în când Dumnezeu îmi ia mâna în palmele lui și cuvintele capătă viață...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ești petecul de cer senin care scapără în mine.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu, tu mă privești din mine...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...
Uneori sunt jar,
alteori, apă,
dar de cele mai multe ori,
sunt foame...
Cuvintele au aripi
crescute
din sângele meu
și Dumnezeu
se mai joacă
din când în când
cu ele,
atunci se rupe
poemul din mine...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Bandajează-mi timpul
pe unul din umeri...
Toamna nu are cartușe
și nu mă poate răni,
doar să mă lase săracă
cu o frunză, două,
un copac gol
ce fluieră a pustiu.
Liniștea mea vine atunci
când streșinile sunt pline de vrăbii
iar mama mai este în poarta bătrână
și îmi face cu mâna.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici trup nici aripă nu sunt, doar zbatere!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Și azi mai trec
pe unde ai trecut și tu,
iar pietrele-mi zâmbesc
în felul lor mai rece,
privesc spre cer,
fereastra e deschisă
și simt cum toată-s ramuri-
din lacrimi înfloresc!
Și azi mai scriu
cu mâna ta de iarbă,
cuvintele au chip de înger:
nu mai dor,
nu mai plâng,
nu mai fulgeră...
Totul e atât de viu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să te scriu dacă te citesc în mine?
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie când mi se face dor, parcă mă taie o aripă pe dinlăuntru...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripă l
Dumnezeu a pus palma
peste trupul meu
și cerul
a vărsat o lacrimă,
de atunci
urmele
îmi sunt ca un țipăt
pe pământ...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele ce fulgeră
De dor ce-mi e de tine
îmi arde carnea;
azi scriu cu mâna ca o cruce
răsturnată-n iarbă
și păsări care zboară în derivă
îmi par cuvintele ce fulgeră
prin sângele profund și cald
ca o biserică în plină rugă.
Voi trece noaptea,
să ajung la tine,
sugrumând singurătatea
ce urlă ca un lup flămând
și îți voi așeza inima mea în palme,
cerându-ți să ții pumnii strânși
ca si când ai săruta ultima zbatere
a unui fluture rătăcit în insomnia toamnei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt cea mai frumoasă, dar atunci când te iubesc, tot cerul se-nghesuie în mine...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, nu ți-e îngăduit sa mori!
Doamne, în mâna dreapta țin un înger,
ce mă scrie cu vârful de aripă apăsat.
Din vene, nu sânge, bulbi de stele îmi curg,
semn că cerul cândva din mine a mușcat...
Cuvintele mă-ncalță în opinci de iarbă
și inimii îi poruncesc să nu se dea bătută,
atunci când moartea își ascute gheara,
vrând cu orice preț din ea să-și facă o lăută.
Parcă sfinții ar fi zdrobit toti macii în picioare,
de aceea simt în mine o altfel de cerneală:
un roșu ca și stropii scurși din crucea
ce s-a ridicat un curcubeu în ochiul cel de smoală.
În fie ce poem îmi cos o rochie de mireasă,
visând la mirele ce are-n pază câmpia de bujori...
Doar el îmi retrăiește viața- durerea o alungă,
strigând-n mine: "femeie, nu ti-e îngăduit să mori"!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când lipsești din mine, nici poemul nu-și deschide ochii să lumineze...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucernă ca din vis
Cheamă-mă în vis,
cămașa să-ți deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar și moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un șopot...
Crește-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ține să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu te iubesc, când în toată tăcerea mea tu îmi mângâi cuvintele?!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger o să-mi coase rana
Îmi plâng zăpezile sub tălpi
și inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu și frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?
Zadarnic rup cu mâna
țurțurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
și-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.
Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolți din nou
la prima liturghie a dimineții.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna noastră
În fiecare zi îți scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
și degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...
Îți mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu brațe coborând din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile devin aripi și trec prin cer ca răsăritul prin zi, atunci trebuie să strângi în pumni jarul secundelor ca și cum ai strânge mâna lui Dumnezeu.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!