
Salutări din Olănești II
S-au cunoscut în stațiune
Și s-au iubit ca doi lăstuni,
Ea a ajuns... diva minune,
Iar el... la casa de nebuni.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Marile iubiri
S-au cunoscut întâmplător
Și s-au iubit, dar ce amor!
Apoi dintr-un pârlit de șorț,
S-au despărțit, dar ce divorț!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna poveste
S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înșelat, au divorțat,
S-au recăsătorit apoi
Și-i bine-acum!... ca-n versul doi!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutări din Olănești III
De când sunt în stațiune
Unul altuia își spune
Că dragostea pe furate
E ca sarea în bucate.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutări din Olănești I
În stațiune nimeni nu spune
Că e cu soața sau e cu soțul
Încep să tune, să le cășune,
Întorși acasă... își cer divorțul.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe centură
Bărbații s-au schimbat de-acum:
Mai reținuți sunt la cadâne,
Refuză marfa de pe drum,
Că-s cotropiți de... mai bătrâne!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, a tale cuvinte
Doamne a tale cuvinte
Care s-au scris mai-nainte
S-au împlinit precum se știe
Moise la cartea întâie
O minune
De la răsărit răsare
O stea cu lumină mare,
Razele își răspândește
Pe crai îi povățuiește
O minune
Steaua magilor vestește
Viflaemul îi primește
Și din prorocie rară
Pe Mesia îl aflară
O minune
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
împrejurare epică
S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung și-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băț s-a agățat
Iar el, cu bățul scufundat
În marea baltă remușcare.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!
De jures s-au căsătorit, de facto nu s-au iubit, degeaba vremea au pierdut.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cei doi se întreabă uneori de ce s-au unit? Ei bine, pentru că, pur și simplu la nebunie s-au iubit.
aforism de Harry Ross din Aforisme
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă părinții noștri nu s-au iubit și nu s-au înțeles, cum am putea ști ce este dragostea?
citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără frână
În Dacia, pe-nserat,
Sălbatic s-au iubit:
Poliția i-a fluierat,
Dar nu s-au mai oprit!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără frână
Într-o parcare, pe-nserat,
Sălbatic, s-au iubit,
Poliția i-a fluierat,
Dar ei nu s-au oprit.
epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornitologică
Îl făcură bichineii,
Rațiunea să și-o piarză:
S-au iubit ca porumbeii
Și s-au pomenit c-o barză!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicie cu năbădăi
Doamne, cât s-au mai iubit
Când la nuntă s-au unit!...
Peste ani, cu disperare,
Se urăsc... la fel de tare.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

România la 30 de ani
De trei decenii se perindă-n țară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateștiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!
Angajamente strașnice-și luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce școli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...
Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Și nu mai speră bunăstarea, rostul!
Uitând de legi și datini din străbuni
Se-ntreabă mulți, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aștept pe-aici, ca prostul?!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna
cât de mult s-au iubit
au rămas împreună
cruce și răstignit
cât de mult s-au ro(s)tit
în aceeași furtună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl
O fluturiță din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl știa demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături și el și ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl și el,
fâl-fâl și ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Și nu știa
De ce e el tot supărat,
Și o pândește pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puțin răstit
A abordat-o cam așa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Și nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!