
Salutări din Olănești II
S-au cunoscut în stațiune
Și s-au iubit ca doi lăstuni,
Ea a ajuns... diva minune,
Iar el... la casa de nebuni.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre nebunie, epigrame despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Marile iubiri
S-au cunoscut întâmplător
Și s-au iubit, dar ce amor!
Apoi dintr-un pârlit de șorț,
S-au despărțit, dar ce divorț!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre divorț
Eterna poveste
S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înșelat, au divorțat,
S-au recăsătorit apoi
Și-i bine-acum!... ca-n versul doi!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre versuri sau epigrame despre poezie

Salutări din Olănești III
De când sunt în stațiune
Unul altuia își spune
Că dragostea pe furate
E ca sarea în bucate.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre mâncare

Salutări din Olănești I
În stațiune nimeni nu spune
Că e cu soața sau e cu soțul
Încep să tune, să le cășune,
Întorși acasă... își cer divorțul.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre soț, epigrame despre căsătorie sau epigrame despre acasă

Pe centură
Bărbații s-au schimbat de-acum:
Mai reținuți sunt la cadâne,
Refuză marfa de pe drum,
Că-s cotropiți de... mai bătrâne!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre schimbare, epigrame despre bătrânețe sau epigrame despre bărbați
Doamne, a tale cuvinte
Doamne a tale cuvinte
Care s-au scris mai-nainte
S-au împlinit precum se știe
Moise la cartea întâie
O minune
De la răsărit răsare
O stea cu lumină mare,
Razele își răspândește
Pe crai îi povățuiește
O minune
Steaua magilor vestește
Viflaemul îi primește
Și din prorocie rară
Pe Mesia îl aflară
O minune
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre lumină, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
împrejurare epică
S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung și-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băț s-a agățat
Iar el, cu bățul scufundat
În marea baltă remușcare.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bucurie
De jures s-au căsătorit, de facto nu s-au iubit, degeaba vremea au pierdut.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire sau aforisme despre căsătorie
Cei doi se întreabă uneori de ce s-au unit? Ei bine, pentru că, pur și simplu la nebunie s-au iubit.
aforism de Harry Ross din Aforisme
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre nebunie
Dacă părinții noștri nu s-au iubit și nu s-au înțeles, cum am putea ști ce este dragostea?
citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire

Fără frână
În Dacia, pe-nserat,
Sălbatic s-au iubit:
Poliția i-a fluierat,
Dar nu s-au mai oprit!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre polițiști sau epigrame despre frânare

Ornitologică
Îl făcură bichineii,
Rațiunea să și-o piarză:
S-au iubit ca porumbeii
Și s-au pomenit c-o barză!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre porumbei

Fără frână
Într-o parcare, pe-nserat,
Sălbatic, s-au iubit,
Poliția i-a fluierat,
Dar ei nu s-au oprit.
epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre ceas

Căsnicie cu năbădăi
Doamne, cât s-au mai iubit
Când la nuntă s-au unit!...
Peste ani, cu disperare,
Se urăsc... la fel de tare.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre nuntă, citate de Gabriela Gențiana Groza despre iubire sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre căsătorie
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre flori

România la 30 de ani
De trei decenii se perindă-n țară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateștiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!
Angajamente strașnice-și luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce școli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...
Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Și nu mai speră bunăstarea, rostul!
Uitând de legi și datini din străbuni
Se-ntreabă mulți, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aștept pe-aici, ca prostul?!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre școală
- poezii despre votare
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre prostie
- poezii despre partide
- poezii despre nebunie
- poezii despre medicină
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre revoltă, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre alb

Furtuna
cât de mult s-au iubit
au rămas împreună
cruce și răstignit
cât de mult s-au ro(s)tit
în aceeași furtună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre cruce

Fâl-Fâl
O fluturiță din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl știa demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături și el și ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl și el,
fâl-fâl și ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Și nu știa
De ce e el tot supărat,
Și o pândește pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puțin răstit
A abordat-o cam așa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Și nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre crengi sau poezii despre aripi