Păsul lui Neculce

Criticii nu s-au lăsat
Căci invidia e veche
Şi atunci l-au acuzat
Că a scris după URECHE.

epigramă de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa veche

Dansez în trunchiul salcâmului.
Furnicile învârtesc inelele lui ca pe un disc
de pick-up.
Soarele cântă la frunză
oda bucuriei...
Cifrele romane aleargă pe cadranul imaşului.
Strigă după morminte însetaţii pământului
şi bocesc din poze părinţii la nuntă.
În vârful sunetului de foşnet a înflorit o ureche.
Te ţin de mână!
Creanga ne cunună veche!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gripă veche, ce bucurie!

Mă bucur că gripa-i veche,
Nu-i din aia... de purcel,
Restu-s floare la ureche,
Normale, după... cercel!

epigramă de Marius Bartiş
Adăugat de Marius Bartiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dirijorul îşi astupă conductele auditive cu smocuri de vată, pentru a nu mai fi acuzat că dirijează "după ureche".

aforism de Mihail Mataringa (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemaifiind plătiţi pentru munca lor, criticii literari s-au apucat de scris.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rândul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pre urmă şi bune şirele, să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să se ferească şi să săsocotească, iar de pre cele bune să urmeze şi să înveţe şi să să îndirepteze.

citat din Grigore Ureche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii l-au căutat pe Dumnezeu până l-au creat; după chipul şi asemănarea lor.

aforism de Mihai Petcu (13 august 2020)
Adăugat de Mihai Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui poet

Când l-au aşezat în groapă
Pe poetul renegat,
Prea târziu ca să priceapă,
Criticii l-au "tămâiat"!

epitaf epigramatic de Valerian Lică din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură tardivă a României

Aveam un aur fin, curat
Şi tristă-i azi a noastră soartă
Căci, după ce ni l-au furat,
Un lacăt greu am pus pe poartă.

epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-au lăsat în apele lui şi s-au tulburat.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauzele unor scumpiri

Scumpiri la pâine iar s-au anunţat,
Iar preţul caşcavalului-i mărit,
Căci guvernanţii-n pâine au intrat
Şi-ajunşi la caşcaval, ei l-au dosit.

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada renunţării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Şi de flori şi de ciulini
Şi am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Şi am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranţe vagi,
Am urât pe toţi cei dragi
Şi m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Şi mi-am pus lanţuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of şi de durere
Şi tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Şi-am trăit mult în minciună
Şi-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Şi de deal şi de vâlcea
Şi-am plecat printre străini –
Ca să tai frunză la câini.

De din zori şi până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat şoapte
Şi m-am smuls din rădăcini –
Ca să tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos şi de urât
De dureri şi-amărăciuni –
Ca să tai frunză la câini.

Ce am sperat şi ce-am voit
Ce-am dorit şi-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca să tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Şi am stins în ochi lumini
Şi m-am ascuns de vecini
Şi mi-am pus lanţuri la mâini
Şi m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mobilul la ureche

Fie el tramvaiul plin
- E de-acum meteahnă veche -
Povestesc când pleacă, vin,
Şi se ţin de o ureche...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (5 aprilie 2014)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat unui autor

"Ai greşeli de-ortografie!"
Criticii în cor i-au zis:
Vrei aşa să nu mai fie?
Lasă-te atunci de scris.

epigramă de Abraham Gotthelf Kastner din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa ei

S-a dedat, probabil,
Vechiului păcat
C-un bărbat gonflabil.
(Astăzi l-au umflat).

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Mai nou, România-i viespar:
Se guvernează după ureche,
Cam toate meseriile dispar,
Însă nu şi cea mai veche.

epigramă de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterităţii de-o zi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire în evoluţie.

Bunicul, după "ureche",
Cânta melodie veche...
Nepotul, la "drăngănele",
Ne încântă... cu manele...

epigramă de Constantin Enescu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comandă ospătarului, în timp ce stăteam la masă cu simpaticul poet Damian Ureche

Am cerut din ţuica veche
Cam cât intră în ureche!
Omul s-a uitat la noi
Şi s-a-ntors cu un butoi!

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuchsiada

Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat fiinţă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naştere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect şi după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl ştie nimeni, ieşi la suprafaţă şi în câteva minute termină de studiat armonia şi contrapunctul şi absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor aşteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăţi cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică şi definitivă...

Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs şi un fel de organe genitale cari erau numai o tânără şi exuberantă frunză de viţă, căci era din firea lui afară din cale de ruşinos şi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...

Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - ruşinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.

poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic şi muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ei

Erai o floare pentru el,
Atunci în dragostea cea veche,
Iar astăzi?
Floare la ureche.

epigramă de Vero din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!