Sonet în "al"

Cu voi sunt un sentimental
şi vă-nţeleg că-n acest hal
beţi fără bani, omagial!
E al meu gândul din pocal
ce dă târcol - fapt epocal -
transmis în stih transcendental
de mentor vlăguit verbal
ce-ar vrea să fie genial!
Ar fi mult mai raţional
să acceptaţi un sfat banal:
acasă haidem, că-i scandal,
ne-aşteaptă vorbe fără voal!
Eu, sincer spun că fi-voi pal:
nevastă-mea e tribunal!

sonet epigramatic de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nevoie

Tizul Petre, sus, în cer,
Fără mine-i cam stingher,
Şi vrea să-l ajut, de formă,
Cu jumătate de normă.

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

Voi luaţi-mă, vă rog, aşa cum sunt,
Femeie simplă, umbră trecătoare
Şi dac-ar fi să plec de pe pământ,
Aş vrea să-mi staţi cu toţii la picioare.

Şi metamorfozându-mă-n cuvânt,
O literă să fiu, la fiecare,
Să scormonesc în orişicare gând,
Mi-aş mai dori... Dar gândul meu vă doare...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura... nevastă-mea ţine regim?!

Dorinţa ei nu o parez,
Sunt bucuros şi-o spun oricui,
Că-n faţa mea mânca orez
Şi-n spate... trei pulpe de pui!

epigramă de Petre G. Nicolae din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea şi memoria sunt ca două jumătăţi ale aceleiaşi nuci: nu sunt identice, dar împreună formează întregul. Şi raţiunea mea, şi memoria mea mi-s la fel de dragi şi amândouă m-au ajutat la fel de mult în viaţă, iar ele s-au ajutat una pe alta la fel de mult şi niciodată una n-a încercat s-o domine pe alta, s-o facă servitoarea ei. Amândouă sunt conştiente de acest mare adevăr: Ce-ar fi memoria fără raţiune? Ce-ar fi raţiunea fără memorie?

aforism de George Budoi din Raţiunea şi Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar trist...

Când îţi spun că te iubesc,
Simt, am aripi şi plutesc,
Nepăsarea ţi-e izvorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Dacă-ţi spun că vin la tine,
Faci nazuri că nu-ţi convine,
Însă te usucă dorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Când îţi spun că fantezia
Îmi provoacă poezia,
Zici că muza mi-e zăporul
Care-mi potoleşte zborul.

Dacă-ţi spun că fără tine
Nu pot trăi nici trei zile,
Văzul mi-l umbreşti cu norul
Care-mi întunecă zborul.

Când îţi spun că sunt doar trist
Şi că degeaba insist,
Dezlegi drum, ispititorul,
Către tine să-mi iau zborul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet genial

De versuri şi-a umplut caietul
Şi pentru asta toată stima.
Spun că-i genial poetul,
Chiar dacă nu îi merge... rima.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (21 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Moş Crăciun

Moş Crăciune, Moş Crăciune,
Am să-ţi spun o rugăciune,
Jucării nu am deloc,
N-am cu ce să mă mai joc,
Uite ce mi-a mai rămas:
O paiaţă fără nas
Şi-un urât de maimuţoi
Fără ochii amândoi.
Aş avea doar o dorinţă
Ca năstruşnică fiinţă,
Să nu te superi pe mine,
Cam zburdalnică, vezi bine!
Dar eu sunt ascultătoare
Şi părinţilor datoare
Sunt micuţă gospodină,
Ştiu să fac gogoşi la cină,
Mereu îmi ascult părinţii
Şi cu pastă îmi spăl dinţii,
Împărţim tot ce avem
Şi ne-ajutăm cât putem.
Mama, tata-s mulţumiţi
Că-i ajut mult pe părinţi,
Au încredere în mine,
Fac numai ce le convine,
Nu îi supăr mai deloc,
De-aia vreau şi eu un joc
Pentru-o fată şugubeaţă
Ca să devin mai isteaţă.
Iar a doua rugăminte
E iubirea de părinte:
Adu-le lor sănătate
Că eu voi învăţa carte
Şi pe toţi ne mulţumesţi
Cu o "CARTE DE POVEŞTI"!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa. E un pocal epocal.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine minte, tot ceea ce poţi controla nu eşti tu, adevărata ta fiinţă, care este Inima vieţii veşnice, Sinele sau Dumnezeu, este fără efort, deci fără control. Dar deseori, cei care mă citesc şi sunt la dispoziţia gândului, spun: "Bine, fără control, o să trec strada cu ochii închişi, atunci..." dar de fapt, exact controlorul, adică mintea/gândul, îi pune să facă asta, pentru a demonstra cât de important este controlul lui. A fi fără control, a fi vulnerabil, înseamnă a curge odată cu viaţa ca Viaţă, şi nu ca sincoparea obsesivă a gândului, a nesaţului lui de a dobândi şi mai mult în toate direcţiile, nesaţ hulpav pe care tot gândul îl numeşte "evoluţie".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de mine gândul că pe parcursul mandatului mi-au reuşit toate acţiunile de susţinere a tineretului. Una pot să spun: ele au fost întreprinse sincer, fără pic de populism. Într-adevăr, ţineam mult la generaţia tânără.

Mircea Snegur în Labirintul destinului (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnire după 9 luni

Ne-am cunoscut, distinsă doamnă,
Când m-ai atras sentimental,
Dar nu gândeam, că-n astă toamnă,
Să mă revezi... la tribunal!

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe nespuse

Mi-e greu să îi spun, simt un gol,
Iar nodul din gât mă trădează,
Aş vrea să-i vorbesc, dar nu pot,
Ceva mă blochează.

Încerc să m-agăţ de un gând,
O luptă se duce în mine,
Am vorbe nespuse de dor
Ce-ar vrea s-o aline.

De mână o strâng într-un spasm,
Neliniştea-mi se agravează,
În ochii săi trişti o privesc,
Ea tace. Oftează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi?

Ce-ar fi cerul fără stele
Doi copaci fără hamac
Ciripit făr' păsărele
Fluturii fără stomac?

Cum ar fi o floricică
Hrană numai pentru-albine
Nepăstrând o părticică
Să ne facă nouă bine?

Ce-ar fi visurile mele
Fără zodia din "Rac"
Şi-o "Fecioară" între ele...??
Ştiu prea bine, mă prefac!

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat preoţesc către un afemeiat

In viaţa care-o trăieşti
Sincer, eu un sfat ţi-aş da
Aproapele să-l iubeşti
Făr' să afle cineva.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica îi omoară

Din ochi privind la visterie,
Promişii bani sunt fără număr.
O spun cu toţii-n teorie,
Că-n practică, saltă din umăr.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Hofigal

Aş vrea să scriu o poezie,
La Hofigal găsesc doar leacuri,
Studiu solid, nu fantezie,
De sănătate... fără fleacuri!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Şi l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câţiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar şi la Tine costă bani!?

Şi-n plus, pân' să ajungă lut, deasupra lui să crească flori,
În viaţă Tu l-ai mai făcut să moară de atâtea ori
De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin,
Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin,

Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat
De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat,
De gelozie,-ndrăgostit, cum am murit, de fapt, şi eu,
Pe câte-n viaţă am iubit, să am măcar de câte-un leu...

Dar multi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreşit,
Cel mai bengos duşman al lor a dat de dracu' în sfârşit,
Alţii de sete, necăjiţi, şi... chiar de-i ger cumplit, nămeţi,
Ca buni consumatori, cinstiţi, ajung acasă morţi de beţi,

Mor şi de lene, puturoşi, frecând ridichea pe nevé,
Iar unii mor de curioşi, băgându-şi nasul prin orice,
Dar cel mai mult şi cel mai des, să-Ţi mai explic nu are rost,
În viaţa lui, pân' la deces, de mii de ori moare de prost,

Dar bai nu e, să îl deştepţi, de-ajuns e imnul naţional,
Că-n rest, Părinte, să mă ierţi, totul îi pare-n timp normal,
De aia-Ţi spun, chiar mort de prost, puteai să-l laşi la infinit...
Îi curmi Tu viaţa, fără rost, taman când s-a obişnuit!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!