Pacientul: Nu mai am nici o plăcere să trăiesc. Viaţa a devenit mult prea fără sens, prea confuză.
Psihiatrul: Da, te înţeleg foarte bine. Fiecare avem problemele noastre. Am să-ţi prescriu un tratament pe care va trebui să-l urmezi un an de zile. Te costă cam 50 de dolari pe săptămână.
Pacientul: Înţeleg, doctore, asta va rezolva problemele dumneavoastră. Cu ale mele însă cum rămâne?

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Am fost săptămâna trecută la dumneavoastră.
Psihiatrul: Da, îmi amintesc, spuneaţi că vedeţi multe muşte, aşa, ca prin ceaţă...
Pacientul: Da, da! Şi mi-aţi dat nişte pilule!

Psihiatrul: Ei, au avut efect?
Pacientul: Da, săru-mâna, dom' doctor, acum le văd clar de tot, fiecare picioruş.


replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, aici scrie că trebuie să iau pastilele astea în fiecare zi, tot restul vieţii... Aşa e?
Doctorul: Da, aşa am scris.
Pacientul: Va trebui să trec foarte des pe la farmacie înseamnă...
Doctorul: V-am dat eu un tub... e mai mult decât suficient.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, am nevoie de un preparat eficient pentru slăbit!
Doctorul: Nici o problemă. Vă prescriu cărbune.
Pacientul: În praf sau în pastile?
Doctorul: În saci. O să descărcaţi vagoane.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Domnule doctor, sunt deprimat.
Psihoterapeutul: Deprimat?
Pacientul: Da, domnule... Cu preţurile astea... cu viaţa asta... m-a apucat depresia.
Psihoterapeutul: Depresia psihică... Mda, înţeleg. Şi cum se manifestă?
Pacientul: Domnule, în primul rând am senzaţia de ameţeală continuă... e drept că nici n-am mâncat de trei zile...
Psihoterapeutul: Altceva?
Pacientul: Îmi vine să plâng tot timpul... tot timpul... iar în faţa ochilor...
Psihoterapeutul: Ce se-ntâmplă în faţa ochilor?
Pacientul: Văd ceva mic şi negru...
Psihoterapeutul: Ceva mic şi negru?
Pacientul: Da, mic şi negru, negru...
Psihoterapeutul: Vai, domnule... cum puteţi spune că suferiţi de depresie? Mic şi negru aţi zis? Dar asta înseamnă, domnule, că dumneata vezi în viitor... Cum pot eu trata de depresie psihică un om care are viitorul în faţă?!...

replici din Unda veselă, spectacolul "Sfârşitul lui Robinson Crusoe" de Corneliu Sofronie (1995)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţaţi să diminuaţi problemele, nu să le exageraţi. Chiar subconştientului nostru îi este mai bine să audă că problema este măruntă decât că este gigantică. Şi în loc să vă gândiţi că "Viaţa mea nu are sens" e mai bine să înţelegeţi că de fapt problemele dumneavoastră nu au sens. Dacă noi suntem în stare cu atâta uşurinţă să ne depreciem propria viaţă, de ce n-am face asta faţă de problemele cu care ne ciocnim?

citat din Andrei Kurpatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihiatrul: Spune-mi, se întâmplă să auzi voci, dar să nu ştii cine vorbeşte şi de unde?
Pacientul: Desigur.
Psihiatrul: Şi când se întâmplă asta?
Pacientul: Când răspund la telefon.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Domnule doctor, cum aş putea trăi 100 de ani?
Doctorul: Fumaţi?
Pacientul: Nu!
Doctorul: Mâncaţi mult şi cu plăcere?
Pacientul: Nu!
Doctorul: Alcool? Amante?
Pacientul: Nu şi nu!
Doctorul: Atunci de ce doriţi să trăiţi atât?!

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, după ce-mi pun ochelarii pe care mi i-aţi recomandat, voi putea citi?
Doctorul: Desigur!
Pacientul: Ah, ce bine! Până acum n-am ştiut să citesc!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de felul meu, sunt optimist. De data aceasta, însă, nu sunt chiar prea optimist. Problemele care rămân de soluţionat sunt foarte serioase şi necesită o activitate mai largă şi soluţii care depăşesc cadrul celor convenite la Helsinki. Aş putea să mă refer la problemele economice cu caracter general, dar despre aceasta vom mai găsi timpul să discutăm. Dar, în primul rând, problemele care au rămas nesoluţionate în Europa sunt destul de serioase. Dr. Kissinger a mai avut prilejul să audă unele păreri ale noastre în această privinţă, pe care aş dori să vi le împărtăşesc şi dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu în Convorbiri, Nicolae Ceauşescu - Gerald Ford 2-3 august 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Bine, dar... Mie mi se pare că-l încurajezi totuşi. Deci, nu te înţeleg.
Lia: Nici nu-i nevoie. Nu-ţi mai bate tu căpşorul ăsta micuţ şi drăgălaş cu problemele mele. Vezi-ţi de ale tale! Pe ale mele o să mi le rezolv singură. De acord?
Ly: Cum spui tu. Doar că aş vrea să te înţeleg mai bine.
Lia: Nu-i necesar. Pe viitor te-aş ruga doar să ai grijă ce şi cum vorbeşti, mai ales faţă de Luci; fereşte-te de vicleşugurile şi şiretlicurile lui, ca să nu-i mai cazi în capcane. Încearcă să păstrezi secretele noastre, aşa cum fac şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, cred că sunt o pisică!
Doctorul: De când se întâmplă asta?
Pacientul: De când eram o pisicuţă.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele noastre au devenit problemele Bisericii, iar problemele Bisericii sunt problemele concrete ale omului.

citat din Andrei Scrima
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul: Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă mai avea puls?
Martorul: Nu.
Avocatul: Ai controlat tensiunea?
Martorul: Nu.
Avocatul: Ai verificat dacă mai respiră?
Martorul: Nu.
Avocatul: Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci când ai început autopsia?
Martorul: Nu.
Avocatul: Cum poţi fi sigur, doctore?
Martorul: Pentru că creierul lui stătea pe o tăviţă pe biroul meu.
Avocatul: Înţeleg, dar nu ar fi putut totuşi ca pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru?
Martorul: Ba da, e posibil să fi fost viu şi să practice avocatura!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Se pare că ai scăpat destul de ieftin, frumosule. N-aş vrea să te sperii, dar putea fi mult mai rău. În câteva zile, vei fi ca nou. Te vei pune pe picioare, numai după ce vei urma cu stricteţe un tratament sever, riguros, impus de mine.
Lucian: Sunt pe mâinile tale, doctore. Iar eu îmi iau angajamentul să-ţi urmez întocmai sfaturile.
Stela: Nici nu vei avea încotro. Va trebui să urmezi tratamentul prescris de mine, nu sfaturile mele. Pentru că eu nu dau sfaturi, frumosule; pentru astea, o ai pe domnişoara psiholog prin preajmă, doar ea te poate ajuta cu sfaturi... Eu acţionez cu totul altfel. Iar acum, ca să-ţi revii, am să-ţi pun o perfuzie, din cauză că momentan nu te poţi alimenta altfel şi ai nevoie de multe vitamine şi alte minuni asemănătoare, pe care le-ai pierdut săptămâna asta. În plus, eşti foarte deshidratat. Şi nu-i cazul să te îngrijorezi, nu vei simţi nimic, mai ales că vei fi sub efectul tranchilizantelor pe care ţi le voi administra în curând; altfel spus, vei dormi buştean. Oricum, tot nu te-ar fi durut, deloc. Ce zici?
Lucian: N-am nimic de spus. Poţi face orice crezi că ar fi necesar. N-am să mă împotrivesc deloc. De fapt, nici nu-mi prea pasă.
Stela: Luci, spune-mi, te rog, sincer, înainte de a te adormi... Spune-mi de ce-ai făcut asta? Trebuie să fi avut un motiv, altfel nu se explică. Te cunosc, sper, destul de bine. Tu nu eşti o persoană care să facă asemenea abuzuri. Aşa-i?
Lucian: Te rog, doctore... Motivele mele n-au nici o importanţă. Nu contează. Şi mai ales, nu vreau să discut despre asta, sau să-mi amintesc...
Stela: De fapt, cred că nici măcar nu-ţi aminteşti.
Lucian: Ba, motivele mi le amintesc perfect; mă străduiesc însă să le uit, iar ca să şi reuşesc acest lucru, nu-i necesar să vorbesc despre ele.
Stela: Bine, dacă nu vrei... Stai liniştit!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Tu înţelegi
Tu mă înţelegi
Nu ştiu cum
Dar nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înţeleg
Eu nu mă înţeleg
Nu te înţeleg pe tine
Tu mă înţelegi

poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poţi să te comporţi astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău aşa...
Lucian: Poftim?! Cine şi cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci şi pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înţeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Ştii foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanţă! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Ştiu, Luci. Am văzut şi te înţeleg. Eu, da, însă nu şi localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacţionezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înţeleg foarte bine! Ştiu că ţi-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacţionat. Indiferent de situaţie, nu trebuie să uităm unde ne aflăm şi care e regula de bază aici: Liniştea! Pentru localnici, liniştea e sfântă. Şi noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, ştiu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înţelegeam. Dar aşa... Nu înţeleg, nu mai înţeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christian: O consultaţie fără ca pacientul să fie de faţă chiar n-are niciun sens.
Dr. Forsythe: Pacientul e o gorilă.
Sean: Sunt convins că exageraţi.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecătorul nevindecat se repede foarte tare să facă din pacientul său o victimă; e mult prea grăbit să-i acuze pe ceilalţi. Falsul vindecător îl încarcerează pe pacient şi îi ia libertatea. Pacientul este lipsit de orice formă de demnitate şi încredere în sine. El e făcut să devină dependent de medicamente, de maşinării şi de figura autoritară a doctorului.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!