Ce aş putea...

Ce aş putea să mai cred
Când printre umbre-mi merg
Şi după a ta alerg
Incercând să nu-mi cred

Că eşti o za-n ele
Ce invăluie vise
In colivii de stele
Ascunse pe sub mese

Răsfirându-ţi deochi
Ce înfipti-n a mei ochi
Mă orbesc cu voaluri
De lanţ smârc cu ceţuri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept

Merg drept pe longitudine
Latudine, bisectoare
Tot de unde am plecat ajung
Pământul e un ceas
Suntem acele lui...
Alerg drept fără să mă abat
Alerg de unde am inceput să alerg
Ce linie dreaptă e acesta?
Mă roteşte in timp
Drept nu pot păsi in zare
Timpul ne roteşte încet
Rotaţie in linie dreaptă
O utopie ce nu o inteleg
O centrifugă ce învârte
Fiecare picătură de sânge
Ce nu merge drept
Mă rotesc ca o limbă de orologiu
Să numai spuneţi că mergem
In linie dreaptă
Zborul de după moarte
Eu cred că e drumul drept...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie zâmbesc

Mă crucesc că înnebunesc
Numai văd nimic, chiar orbesc?
Oameni toţi se iubesc!
Şi-n satire îi sictiresc...

Cred că demonic vă greşesc
Adevărul nu vi-l vorbesc..
Răstignirile-mi doresc?
Cuiele chipuri zâmbesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţ de comoditate

Sclavul îşi urlă neputinţa
De a trăi vieţii-n curaj sentinţa!
Saprofitându-şi-n zale fiinţa
Prea mulţumit când îmbracă zdreanţa..

Vociferând zoile aruncate
Ce nu le găseşte-n libertate!
Printre fiare-n junglă-n demnitate
Ce-l sperie-n lanţ de comoditate...

Făcându-l să creadă că viaţa
e aceea când lingi mereu clanţa

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să cred...

Nu cred că voi putea vreodată
Să-ţi spun ce simt şi cât aş vrea,
S-aştern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu şi inima...

Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce eşti,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de poveşti...

Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...

Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Şi orb... voi şti să văd doar luna
De-mi vei trimite veşti în ploi...

Şi nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniştea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în faţa ta...

Nu cred, nu ştiu ce-nseamnă viaţă
Nici existenţă, nici destin,
De mă lipseşti de-a ta fiinţă,
În nefiinţă... mă închin...

poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţ de cutumă

O gravitaţie nebună
Roteşte lumea făr'tihnă,
Cu argintul centru, rună
Cu masca de Magdalenă.

Lanţ, globului de cutumă
Realulu-i sudulmă!
Cu pânze electrificate
Pentru tot şi societate.

Sugând verdele naturii
In cocoane betonate,
Printre umbrele sângerii
In cuie de noi-ncătuşate!

Ascunse bine-n ogive
Cu discursurile de circ,
Oratorii subersive
Pentru a ne pune la dric!

Inhămaţi-n icre negre
Dormind apoi-n conserve
De azile,... ce ne par suave
recompense-n lumânare.

Aprinsă de bătrânul
Ce-şi cerşeşte sfârşitul...
în mână cu chibritul.
Pe inimă cu argintul,

Privind frescele din urmă...
când sa amestecat în turmă...
cu reclame de nemurire...
şi hrănă de amăgire,...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţ de cutumă

O gravitaţie nebună
Roteşte lumea făr' tihnă,
Cu argintul centru, rună
Cu masca de Magdalenă.

Lanţ, globului de cutumă
Realulu-i sudulmă!
Cu pânze electrificate
Pentru tot şi societate.

Sugând verdele naturii
În cocoane betonate,
Printre umbrele sângerii
În cuie de noi-ncătuşate!

Ascunse bine-n ogive
Cu discursurile de circ,
Oratorii subersive
Pentru a ne pune la dric!

Înhămaţi-n icre negre
Dormind apoi-n conserve
De azile,... ce ne par suave
recompense-n lumânare.

Aprinsă de bătrânul
Ce-şi cerşeşte sfârşitul,..
în mână cu chibritul.
Pe inimă cu argintul,

Privind frescele din urmă,...
când sa amestecat în turmă,...
cu reclame de nemurire,..
şi hrană de amăgire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân din dor

Bat ultime clopote de crini
Greierii aud cerberi venini
Batrânul trist cu ai lui câini
Doineste dorul printre ciulini

Vântul îl îmbracă-n strai de nor
Si lacrimi merg in urmă mute
C-umbre de şoapte-ncătuşate
C-al lebedei poem în val de dor

Ş-aşează un trandafir ce luce
Vântul câte o petală duce
Pe marmura inimii-i rece
Când timpul aşteptării greu trece

Zărind acolo sus un chip soptind
Pe faţa lunii cu stele plângând
Cu câinii ce urlă vânt de pustiu
C-un a fi unde nu-mi pot să fiu

Sub braţele tale ce mi-s cruce
Trandafirului agăţat în dor
Până la lună în lanţ răvăşitor
Cu vântul ce-n petală mă duce

Legat cu razele de lună
Cu câini de gând ce se gudură
Lângă hoitul clipei de dună
În deşertul rece-n dor de marmură.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân din dor

Bat ultime clopote de crini
Greieri aud cerberi venini
Batrânul trist cu ai lui câini
Doineste dorul printre ciulini

Vântul îl îmbracă-n strai de nor
Si lacrimi merg in urmă mute
C-umbre de şoapte-ncătuşate
C-al lebedei poem în val de dor

Ş-aşează un trandafir ce luce
Vântul câte o petală duce
Pe marmura inimii-i rece
Când timpul aşteptării greu trece

Zărind acolo sus un chip soptind
Pe faţa lunii cu stele plângând
Cu câinii ce urlă vânt de pustiu
C-un a fii unde nu-mi pot să fiu

Sub braţele tale ce mi-s cruce
Trandafirului agăţat în dor
Până la lună în lanţ răvăşitor
Cu vântul ce-n petală mă duce

Legat cu razele de lună
Cu câini de gând ce se gudură
Lângă hoitul clipei de dună
In deşertul rece-n dor de marmură

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Sosesc totdeauna târziu
Ca un miros reamurgiu,
Şi cât pot să fug, tu-mi ştii
Ca o noapte, când nu-mi vii..

În viduri de a nu fi,
Printre ploaia-ntunericului
Ucigându-mă sensului
De am fi ce eu nu pot fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copacii sunt seminţe de stele
ce-şi vor napoi locul pe ceruri
printre frunze de nori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tandreţii

Magnificul de tandreţe
se aude în liniştile
ascunse cu grumezele
sub aripi de lebede
să asculte inimile
ce le sunt mereu şoaptele
până vor pleca-n măreţe
plutiri-ntre nuferi de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred

Nu cred în stele când mă picură,
Sfârâind pe obrazul încins de copil,
Nu cred în tăcere, un zbor de pistil,
Când cheia pe floare nu mai e sigură...

Nu cred în parce licărind în beteala,
Oscilantă-n pervazul ferestrei picant,
Nu cred în poemul de zori când cerneala,
N-are din suflet un gram de liant!

Nu cred scânteia pe osia lumii,
Statornică-n circul exacerbat,
Nu cred rotirea egală a humii,
Fără speranţă, dureri şi.. păcat!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred

a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?

să cred in ce? in viaţa mea?
azi e... şi mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă

să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viaţa fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...

să cred in timp? el se contractă
să cred in spaţiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ

a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
şi gândul meu se curmă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fuga noastră după vise
Le vânăm până le ucidem
In loc să le-mblinzim şi hrănim
Cu pâinea inimii

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi recita curcubeul

Ploia asta cu atingere timidă
Incercând nouri cerului să-i dividă
Să-i reînsenineze privirile
Mi-a aduce aminte recitările

Când îmi sopteai ploile versurilor
Şi ca un soare încălzeai tandru
Şipotul lor şarg cu bici meandru
Inimii, cu sunetul curcubeielor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Valul e zbaterea dorului mării
De a fi pe cer pasăre şi muri...
În stropi de alinare cu şoapte
Printre stele de nori auzite

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul, un ghicitor în stele?
Citeşte oare vise rebele,
Supărari nespuse din minte,
Cititorului ce-l citeşte...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie înflorite

simţita-i joi
acela de cui din noi
de pomeniţi...
Cred trebuie scos
din calendar si din noi
joia de cuie...
Să rămâie celuia
ce printre noi, noi!

A simţit un joi
punând inima pe jos...
sub tălpi cuie
el cântând tămâie
mir de bucurie
cu cât erau mai multe
vers să exulte
inimii spunând să tacă
atunci în joi
când ne-am vândut pe noi
răscumpăraţi
de o inimă
ce înflorea cuiele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!