Urcam pe un nor, apoi pe alt nor

Urcam pe un nor, apoi pe alt nor,
Am dat de un măreţ, aş spune, un cor,
Eram şi eu, eram, nu eram,
Un fel de gală sau un bairam,
poeţii, unii, alţii în unii,
Eu mă purtam singurel ca lăstunii,
Tigrii mulţi întâlneam pe parchet,
vinul avea iz de schelet.
Chifteaua refuză un premiu, ei şi?
Eu îl cunosc din anii, mai ştii?
Mintea şi inima, numai noţiuni,
Iar cu noţiunile ajungi la minciuni.
Siajul e prima, sidiul e rupt,
Ah tu, blucimus, cameleosupt.
Branca şi zdranga, ce poezie
Se poate naşte pe o hârtie?
Acum e lehuză breasla cu genii,
Salvaţi de suine sămânţa, cocenii.
Spune chifteaua că e trecătoare,
O laudă şeful, o carte tot are,
Există drumul în sus, înapoi,
Există nemoartea cu ochi de vulpoi,
Se ruinează obiectul abject,
Totuşi poemul are efect.
Caii se-mpuşcă singuri, un bici
Este-ndeajuns să-l faci biet arici,
Numai scriitorii nu mor când vor,
Tigrii mulţi întâlneam pe parchet,
Pe sub apele care rumegau un schelet.
Chifteaua refuză un premiu, ei şi?
Eu îl cunosc din anii, mai ştii?
Mintea şi inima, numai noţiuni,
Iar cu noţiunile ajungi la minciuni.
Siajul e prima, sidiul e rupt,
Ah tu, blucimus, cameleosupt.
Branca şi zdranga, ce poezie
Se poate naşte pe o hârtie?
Acum e lehuză breasla cu genii,
Salvaţi de suine sămânţa, cocenii.
Spune chifteaua că e trecătoare,
O laudă şeful, o carte tot are,
Există drumul în sus, înapoi,
Există nemoartea cu ochi de vulpoi,
Se ruinează obiectul abject,
Totuşi poemul are efect.
Caii se-mpuşcă singuri, un bici
Este-ndeajuns să-l faci biet arici,
Numai scriitorii nu mor când vor,
Tat twam asi aş rosti în viitor,
Că mi-este rudă criticul cel
Mai generos, căpitanul Mişel.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum în cer

În orice legendă există sămânţa
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu aşteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deşi nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toţi vor să ajungă în cer vii şi nevătămaţi.
Cică un sfârşit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunţă la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toţi o materie şi un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,
acum zboară pe sus, unii chiar au zărit-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între compătimire şi iubire

Între compătimire şi iubire
Nu există punte, ţin minte,
Eram în golful Akaba, prindeam peşti argintii,
Apoi îi dădeam unei pisici persane,
Ce poftă avea pisica, cam asta voiam să spun,
Nu poţi pierde ce nu ai avut,
Despre erori numai sticlarul poate vorbi,
Pentateuchul te ciopleşte ca un sculptor,
Numai Gretchen mai cântă în noapte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti mintea. Când vezi că tu nu eşti mintea, orice ţi-ar spune mintea, tu nu eşti preocupat de problemele ei. Indiferent dacă are credinţa că eşti Dumnezeu sau că nu eşti Dumnezeu, că are o nevoie sau că nu are o nevoie, este anulat din start. Ce rămâne? Este ceea ce Este. Această Prezenţă este desăvârşită. Simţământul de A FI sau "Eu-Sunt" nu poate să lipsească, el este cel care are grijă de tine, care îţi face inima să bată. EL este aspectul lui Dumnezeu manifestat. Când încerci să-l ajuţi pe "Eu-Sunt" cu mintea, atunci începe să apară întreaga confuzie. Exact asta am spus, că doar "Eu-Sunt" există, restul nu există. În el există totul, în acest "Eu-Sunt" există întreaga iluzie. Pentru că "Eu-Sunt" găzduieşte mintea şi atunci mintea creează întreaga Mahamaya. TU NU EŞTI MINTEA. În faţa Absolutului, chiar şi aceste cuvinte sunt lovite de nulitate.

Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în EL toate veşniciile, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice om există o voce, o chemare care îi cere să devină diferit de restul. Această voce îşi poate reduce volumul odată cu trecerea timpului şi presiunea celor din jur însă nu amuţeşte niciodată, reamintind permanent fiinţei umane că este destinată să se exprime pe sine în toată puterea şi măreţia ei. Fiecare om se naşte cu un potenţial care poate fi scos la suprafaţă şi exploatat la infinit. Nimeni nu poate spune că se află pe acest pământ şi este desăvârşit. Tot timpul există loc de perfecţionare. Asta ne spune că pe drumul evoluţiei noastre, nu există obstacol de nedepăşit, dorinţă ce nu poate fi îndeplinită. Cu toate astea, foarte mulţi oameni rămân blocaţi la nivelul turmei, cu o personalitate ştearsă sau chiar inexistentă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrare justiţiară

Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni....
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mişcare ca pe un exerciţiu fizic.
Şi altele.
******************************************************
Nu ştii, nu te miri
Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu ştiam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Unei luni, alt an.
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm şi numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri,
Cât de simplu este,
Nu ştii, nu te miri.
*********************************************
Fericirea în exces poate ucide,
Fiinţa mea ignoră, desfide,
Râd saltimbancii pe funii şi cad,
Lumea respiră intens, sacadat.
Caut reţetele nemuririi,
Ele-s ascuns sub trandafirii
Din Grădina paradisiacă,
Vino, iubito, vezi, moartea pleacă.
**********************************
Din aripi se fac garduri, din garduri – iară aripi,
Ne sprijinim de farduri, prieteni fiind cu Harry.
În baniţă pui stele, din stele verzi faci versuri,
Ce poţi să faci cu ele? Pruncul se naşte-n dresuri.
Nu lopăta cu linguri, dă furculiţe celor
Ce mâncă oameni singuri, piraţi, bătrânii sailors.
Ţoiul e bun la Belu, când sapă unii groapa,
Cine-i Isaac sau mielul? Ne-aleargă focul, apa.
Ceaunul este unul, tigaia, puia-gaia,
Dă-mi luna jos cu tunul şi anul cu potaia.
********************************************************
Regii m-au lăsat plecând, dar eu, dar noi?
Toată noaptea am dărâmat imperii.
Mânjit de glorie nu sunt şi nu voi fi,
E glodul mult prea gros,
Aveam un prieten globeu, prietenul meu,
E plină Biblia de prieteni, dar şi de amante voinice,
De va fi să mor, puneţi alături un globeu,
Capul râde, picioarele protestează,
Robespierre a greşit, picioarele trebuiau ghilotinate, era mai elegant,
Ne schimbăm, suntem aceiaţi, iar ne schimbăm, tot aia,
Picioarele sunt de vină, Dumnezeu nu are picioare,
De aceea este veşnic, cum de n-aţi observat,
Cine ar fi-ndrăznit să-l urce pe Dumnezeu de picioare?
Deschizi radioul, afli, Nietzsche, vecinul, e mort.
Dincolo de viaţa aiasta, eram tot eu, visând că legănam
Zece copii nefăcuţi din prima noapte de dragoste.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce n-am visat

Eu am visat, ce n-am visat,
Colegi şi dascăli, vii şi morţi
Unul acum e deputat,
Altul cerşeşte pe la porţi,
Apoi un biet politofag,
Ce tot jonglează cu parai,
Prima logodnică de-un veac,
Îmi spune, ce idiot erai,
Pe şeful ros de avangard,
Pe Visarionîci tot mai viu,
Secretul e, mi-am cumpărat,
saltea DORMEO, eu o ştiu.
Mult ţintuit de îngeri albi,
am sărăcit, dar vise am,
n-am adunat elogiul calp,
de mincinoşi încerc să scap,
prieteni mulţi n-am adunat,
visat-am munţi şi i-am urcat,
m-au mângâiat gheţari sticloşi,
viaţa-i goană de gogoşi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi bestia (retro)

Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
vă zic pe cuvânt

Cu părul plângând
era prea frumoasă
dar numai în gând
o mai văd pe-acasă

Era prea frumoasă
o

nu nu era de-aici
ea numai mătasă
eu doar atât arici

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul ghid pentru poezie

1
Dacă un om înţelege o poezie,
va avea necazuri.

2
Dacă un om trăieşte cu o poezie,
va muri singur.

3
Dacă un om trăieşte cu două poezii,
o va înşela pe una.

4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puţin.

5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puţin.

6
Dacă un om poartă coroană pe cap când scrie,
acest lucru va fi aflat de toată lumea.

7
Dacă un om nu poartă coroană pe cap când scrie,
nu va dezamăgi pe nimeni, ci numai pe sine.

8
Dacă un om este supărat pe o poezie,
va fi dispreţuit de oameni.

9
Dacă un om continuă să fie supărat pe acea poezie,
va fi dispreţuit de femei.

10
Dacă un om acuză public poezia,
în pantofii lui va curge urină.

11
Dacă un om renunţă la poezie pentru putere,
va avea şi mai multă putere.

12
Dacă un om îşi laudă poeziile,
va fi iubit de toţi proştii.

13
Dacă un om îşi laudă poeziile şi iubeşte proştii,
va înceta pentru totdeauna să scrie.

14
Dacă un om tânjeşte să fie preamărit pentru poeziile lui,
va ajunge şacal în lumina lunii.

15
Dacă un om scrie o poezie şi laudă poezia unui prieten,
va avea o amantă frumoasă.

16
Dacă un om scrie o poezie şi laudă excesiv poezia unui prieten,
va pierde amanta.

17
Dacă un om îşi însuşeşte poezia altuia,
i se va dubla mărimea inimii.

18
Dacă un om îşi lasă poezia în pielea goală,
se va teme de moarte.

19
Dacă un om se teme de moarte,
va fi salvat de poeziile lui.

20
Dacă un om nu se teme de moarte,
el va putea sau nu fi salvat de poeziile lui.

21
Dacă un om termină de scris o poezie,
se va scălda în siajul vid al patimei sale
şi va fi sărutat de coli albe de hârtie.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa focului iubirii

(epopee)

Am pus cenuşă peste
focul veşnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjeşte
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Şi-mi spune,
printre dinţii sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânţa focului iubirii?
Cum vor mai ştii
de acum oamenii
de această sămânţă,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuinţă?
Bateţi vânturi şi spulberaţi cenuşa,
Suflaţi tare, salvaţi sămânţa,
Sămânţa focului iubirii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuieli

Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni.
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mişcare ca pe un exerciţiu fizic.
Şi altele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai acea parte a artei care există în procesul plăsmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu însă şi aceea care reprezintă esenţa intrinsecă a artei. Această a doua parte, ca şi întrebarea ce reprezintă arta în sine, nu poate constitui niciodată obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic.

Carl Gustav Jung în Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ştii...

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
icoană cu picioare lungi
veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai
cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici
coseam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă, eram viu
Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm
pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,
mie ulcica-mi zice blid,
iubire-măr rostogolit...

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă... anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune
Şi iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viaţă... anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi-mbrăcaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deşarte,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viaţă... anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când există numai dragoste trupească, şi dacă, de pildă, femeia află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în ochi şi îl orbeşte; în timp ce, atunci când există dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice chip să-l aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. IV - Viaţa de familie (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu vă cunosc pe voi!

Eu nu vă cunosc pe voi,
Acum aşa rătăcite oi!
Inchisă plânge-a Mea Biserică
Şi nimeni nu poate să zică,
Că n-a avut timp şi să ştie
Acum Casa vi se va lăsa pustie!
Inchisă plânge Biserica Mea
Că nu mai e cine sa intre in Ea...

Ţi-am dat o haina de botez
Acum tu nu ai niciun Crez,
Datu-ţi-am Eu albă haină,
Altarul te-a aşteptat in taină...
In Epicleză pe Masă eram
Dar n-ai vrut să ştii că pentru tine muream..

Unde erai tu, om fără minte,
Care nu ştii de Tainele Sfinte?
La Slava lumii tu căutai,
In loc tu slujba s-o faci Rai!
Reverenda, predică,
Şi nu lumii să fii tu piedică....

Acum şezi in umbra mortii
Diavolului te-ai dat sorţii!
Îndreptare nu mai este,
Caci moartea vine fara de veste!

Si cum te va prinde ea trăind,
Asa ramâi, in veci, umblând!
Pe unii îi prinde, atunci, bând...
Iar pe alţii desfrânand...

Tu cu jale-apoi plângând
Pocăinţă deşartă având,
Vei privi, spre Rai, cu dor...
Dar nu mai esti călător!
Sfârşit e iată drumul tău,
N-ai vrut să crezi in Dumnezeu!!!

rugăciune de Forţu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forţu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre minte şi inimă? Mintea îţi spune care este cel mai inteligent lucru pe care poţi să-l faci, inima îţi spune ce să faci pur şi simplu.

citat din Wiz Khalifa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ţi sorb lumina din preajmă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău şi dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta şi dă-mi strachina ta.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Sfâşie-ţi pieptul şi dă-mi inima,
Trebuie să-ţi mănânc chiar acum inima.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Aleargă şi mori la marginea urbei.
Chiar acum aleargă şi pieri la marginea urbei.

E pletos şi pocit, pare tânăr,
N-are loc de mine pe lume,
N-are loc de mine pe lume.

Mă uit la el, râsul m-apucă,
Râsul m-apucă şi râd, şi râd,
Şi numai eu ştiu de ce râd...

Numai eu şi Moartea ştim de ce râdem,
Numai noi doi, numai noi doi,
Şi poate şi Soarele... Poate şi Soarele.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima fiecăruia există iubire, dar numai că unii o folosesc numai pentru ei înşişi.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Pentru cei mulţi
Poemul acela era translucid
Numai cei iniţiaţi
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alţi primeau meditaţii de la cei iniţiaţi
Şi aşa rezultau
Variante multiple
Înţelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conştiinţei
Lăsând poemul să prindă viaţă
În mintea copiilor
Să se cultive şi să rodească
Aprioric peste ani
Sămânţa compoziţiilor
De certă valoare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cunoaşterii

Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ţi efleurez privirea,
apoi să-ţi tulbur mintea ca un mosc,
să mă primeşti în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ţi ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
şi unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur şi simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc
şi să mi te repet minute, ore, zile, ani...
ce fac din fire, firi, bălani...
pân' n-o să mă mai recunosc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!