Separaţie

Nimeni n-a văzut
O umbră bronzată
Nici măcar lucioasă

Umbra sinelui
Fantomă delicventă
Se situează invariabil
În partea opusă lumini

Pare o sincopă
Ce se ţine târâş
După persoană
Şi devine şicană

Cine va reuşi
Să întoarcă umbra
Pe partea cu lumină
Va scăpa concomitent
De şicane şi sincope

Şi instinctiv
De umbra sinelui.

poezie de David Boia (17 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul umbrelor

Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am aşezat cu grijă umbra mea,
Şi ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Şi-am construit pe umbra ta o casă.

Veneam cu braţele deschise-n ea,
Mă aşteptai în uşă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Şi umbra ta stătea lângă perdea.

Şi-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Şi a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simţeam acasă.

Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Şi s-a închis în tine umbra ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după tine

Alerg ca un nebun după tine,
Sau după umbra ta.
Fug după raza de lumină ce vine,
Să fiu mai aproape de inima ta.

Mă aflu într-o cursă nebună,
între umbra ta şi raza de lumină.
Gânduri şi vise sublime
Mai cred că pot ajunge la tine...

O umbră alergând
Spre o rază de lumină...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu

umbra ta
fără vârstă
se aşază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Pe-o cărare din pădure,
M-am pornit cu pas agale,
Îs pornită după mure,
Având tocuri la sandale.

Şi uitându-mă în urmă,
Am văzut era o umbră,
Am călcat o iarbă sumbră,
Ascunzându-mă de umbră.

Umbra îmi stătea tăcută,
Însă am văzut că suflă,
Am atins cu tocul tufa,
Ea dinnou e lângă tuflă.

Hotărâtă merg spre casă,
Văd dinnou mă urmăreşte,
Iau din vinul de pe masă,
Lângă mine se-nvârteşte.

Eu mă culc şi ea se culcă,
Şi nimic măcar nu spune,
Nu ştiu când o să se ducă,
Am s-o pun la strâns alune.

Când în zori s-a luminat,
A sărit şi ea din pat,
Şi nici nu m-a salutat,
N-am văzut când a plecat.

Mă-ntreb, oare ce-a vrut,
Şi de ce s-o fi pierdut,
Am să es azi în pădure,
Poate vine după mure...
27.06.2019

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atît
Mă satur cu-o umbră şi-atît

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi rîde in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincope

Sincope sunt peste tot
Şi nu numai aici
În clipa naşterii
Apare cel puţin o sincopă
Cât un bob ne înţeles
În variantă extensibilă
Trecutul a conspirat
La perfect compus
Şi a reprodus sincope stranii
În bătălii cu suspans
Ades sustenabile
La cheremul altor
Priviri ascunse reciproc
Prezentul e plin de sincope
Ce garantează goluri
În propria poartă
Viitorul prevede alte
Sincope la standarde noi
Stocate în cosmos
Până la stadiul de apocalipsă.

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră

Umbra este partea care tace a lucrurilor, motivându-şi astfel existenţa.

definiţie aforistică de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Sunt doar o umbră pe pămînt
Sunt adierea caldă de la mare
Îmi plimbă umbra pe pămînt
Ce aşteaptă luna pe înserare

Frunză verde cândva am fost
Si umbră eu făceam la umbră
Căci toate-n viaţă au un cost
Azi ferice mâine poate sumbră

Ieri mi-a fost dor de tine suflet, da
Azi, ziua-n care te doresc doar eu
Mine o să-mi fie dor de umbra ta
De umbra paşilor călcând mereu

Spun înălţimii cerului si sufletului
Pe umbră acum nu o mai doare
Este puternică, rezistă vântului
Ea poate să privească si la soare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricosul va scăpa de umbra sa numai intrând în întuneric.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează cât de tare te lupţi cu întunericul, fiecare lumină aruncă o umbră, şi cu cât te apropii de lumină, cu atât umbra devine mai întunecată.

citat celebru din Platon
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea

Eu m-am desprins de umbră şi am lăsato-n drum,
Iar viaţa-n vălătuce o prefăcu în fum
Şi umbra, parcă, este şi, parcă, n-o mai am,
Ea umblă pe la geamuri şi chiuie pe ram.

Eu m-am clădit pe frunze şi rădăcini am prins,
Să caut urma umbrei, ea fuge-n necuprins.
Nu poate să vorbească ş-atunci, când drumu-i greu,
Ea sfârâie pe lacrimi, înaintând mereu.

Figura-aceasta tristă, ce umbra mea a fost,
Îşi caută dublura, dar totu-i făr-de rost
Căci umbra umbrei sale e tot din umbra mea
Şi se prefac în una, când sunt alăturea.

M-am adumbrit cu umbră,... nu pot scăpa de ea,
Căci nu e o nălucă, este chiar viaţa mea,
Eu mă gândesc la dânsa şi vreau să o îndemn,
Alăturea destinul, să-l trecem în tandem.

Cu timpu-n devenire, e tot mai greu s-afirm,
Sunt două-n jumătate, sau e un tot infirm,
Dar inima ce bate, în una dintre noi,
Ne scapă de durere, de grijă şi nevoi.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Mă satur cu-o umbră şi-atât

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută şi dragă
Aşează-ţi fularul la gât
Aşează-ţi fularul la gât

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apus, umbra a dispărut în umbră.

aforism de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Turnat în aur şi-n topaz
Un cavaler viteaz
Pe soare, pe umbră a apucat-o,
Cântând de frunză verde,
Pe şleaul care-n zări se pierde
Spre Eldorado.

Dar, îmbătrânind, puterea l-a lăsat
Pe-acest cavaler neînfricat –
Iar inima umbra i-a-ntunecat-o –
Căci după multă căutare,
N-a găsit niciun locşor care
Să semene cu Eldorado.

Şi cum, istovit de-acum,
Abia mai înainta pe drum,
Întâlnind umbra unui pelerin, a abordat-o:
"Umbră," rosti el – şi gâfâi,
"Unde oare-ar putea fi
Ţinutul numit Eldorado?"

"Dincolo de munţii
Lunii, în Valea Umbrelor,
Pe care mulţi au blestemat-o;
Ţine drumul drept spre nepătruns,"
Umbra-aceea i-a răspuns –
"Dacă vrei s-ajungi la Eldorado!"

** Cuvântul ‘umbră' apare in toate strofele.
În prima strofă: este vorba umbra naturală, datorata cerului acoperit de nori.
În a doua strofă: umbra sugerează deznădejdea sau disperarea.
În cea de-a treia: umbra se datorează unei fantome, năluci sau halucinaţii.
În strofa finală: "Valea Umbrei" ( Psalmul 23-4, O cântare a lui David, "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,/nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine."), pare a sugera că Eldorado (bogăţiile sau locul unde se împlinesc visele) nu există în lumea reală, fizică.

poezie clasică de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai atins cu umbra ta

Te -am văzut te -am auzit
Treceai prin umbra mea
Drumul dintre două lumi grăbit
Tu mai atins cu umbra ta

Nu mai văzut dar mai simţit
În mână inima mi -ai aşezat
Un bob de rouă în zori sfinţit
Cerul tot atunci s-a cutremurat

Plouă flori albastre de liliac
Culoarea cerului de vară
Pică parfum din flori de mac
Un cer curat ca prima oară

Suflet trecut prin două lumi
Te-am zărit în umbra cerului
Aud acum cum tu îmi spui
Mă vei găsi în roua pomului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Mărturisesc fără sfială
Că-mi place umbra răcoroasă,
Misterul, vraja-i anxioasă,
Dar nu şi... umbra de-ndoială!

epigramă de Constantin Monea din t (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu şi umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mişcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Creşte în sânge şi în oase,
În carne, mă ţine-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra şi gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Şi umbra mea, cea ideală!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră

Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra cireşului

La umbra cireşului
nu mă distrage nimeni.
La umbra cireşului
Niciodată nu voi înceta să visez.
Lăsaţi-mă să mă plimb singur pe-aici
printre ceea ce niciodată n-a fost
şi fără îndoială nu va fi niciodată.

poezie de John Portelli (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!