Plânsul

Plânsul în singurătate
E mai sincer decât toate;
Plânsul – lumea să te vadă,
E un plânset de faţadă.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (4 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Da, plouă cum n-am mai văzut
Şi grele talăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul şi când plouă!
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând..
Oh, plânsul şi când plouă!
Da, plouăşi sună umil
Că tot ce-i iubire şi ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul şi când plouă!
Ce basme şi le spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun?
Oh, plânsul şi când plouă!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decât plânsul sufletesc. El ţine de o neîntreruptă gândire la Dumnezeu şi de o dureroasă întristare pentru despărţirea de El. Plânsul sufletesc, pătimaş, ucide trupul, îi stinge vioiciunea, atunci când cel duhovnicesc curăţă omul de patimi purtătoare de moarte şi prin aceasta îl învie pe de-a-ntregul.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul Tău

Când stau culcată-n margine de noapte
Şi mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii şi mii de şoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău
Şi vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.

Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău
Şi inima şi sufletul îmi ţipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.

Când stau culcată-n margini de tăcere
Şi-am îngheţat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.

Când am ajuns povară pentru mine
Şi mă cutremur în atâta rău
Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten bun, câştigă-ţi plânsul şi "rugăciunea lui Iisus"! Căci plânsul stinge focul veşnic, iar ruga te înalţă sus.

citat din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă va veni la tine vreo femeie frumoasă, ca să-ţi ceară dreptate, tu ia-ţi ochii de la lacrimile ei, şi urechile de la plânsul ei, şi cercetează îndelung cererea ei, dacă nu vrei ca mintea ta să se înece în plânsul ei, şi bunătatea ta în suspinele ei.

citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeleptul

Râdea cu lacrimi bietul ins,
De fapt plângea râzând de dânsul,
Căci sigur, te inundă plânsul
Când vezi cum te tot faci de râs
Şi-n neguri ţi se afundă plânsul
Când singur vezi că eşti de plâns.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipseşti!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai ştie ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.

poezie de Vasile Romanciuc (1997)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustul (metamorfoză)

Plânsul viei în budane
De Merlot ori Tamâioasă
După... vinul din stacane
Plânsul soaţei după casă!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi greu va fi plânsul

Tu
cel ce aşchie rupi
din sufletul dezgolit

toceşte-ţi gheara flămândă
peste pietrele arse
să nu-ţi crească în carne muguri fierbinţi
şi greu va fi plânsul...

Cuvintele-săbii ce-ţi curg
ca veninul din colţul de şarpe
săpa-vor o groapă în timp
şi nu vei simţi lunecarea
în adâncimea-i rotundă.

Ori crezi că vei dăinui
pe soclul de smoală zidit
peste un suflet plăpând?

Ascultă cum şuieră vântul
şi norii cum sparg un petic de cer
pământul crestând cu limbă de foc...

Veni-va o vreme când vei cerşi îndurare
şi orb va fi ochiul
şi surdă urechea
şi greu va fi plânsul...

poezie de Getty Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE NIMENI NU JELI CU PLÂNSUL PE MORMÂNTE-N CIMITIR
Pe nimeni nu jeli cu plânsul pe morminte-n cimitir
Că asta roua stă s-o facă umezind al ierbii fir
În nopţile de vară, iar vânturile-n anotimpuri reci,
Dar tu te roagă mult când treci şi să le pui un trandafir.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea este cea mai înaltă formă de fericire!
Nu ştiu dacă pot defini fericirea doar ca pe ceva sublim, feeric, etc, dar plânsul...
Plânsul este constanta sufletului nostru, prin câte locuri trece lacrima până ajunge să curgă pe obrazul nostru!

Mihail Coandă în Umbre pe asfalt, Pagina de autor (23 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul meu...

Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu ştiam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Şi în copilărie.
Şi-am plâns cu el
Dureri şi bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Şi plânsul l-am lăsat.
Din fală, din mândrie
Sau ruşine.
Şi-atâtea clipe trec...
Neîncetat,
Când trebuie să plângi,
Cînd simţi c-aşa îţi vine.
Eu mi-am ascuns durerea
În cuvânt.
În el ascund
Şi stropi de bucurie.
E plânsul meu,
Şi pot să-l plâng
Fără ca lacrima să ştie.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul din obligaţie este mai rău decât plânsul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor să m-ascund după tata

nu poţi ascunde întunericul
în pumni
doar lacrimile câteodată
să nu îţi vadă nimeni
plânsul

mi-e dor să m-ascund după tata
de vreme,
de furtuna acidă

mi-e dor să mă apere tata
de glonţul la tâmplă
de lumea fetidă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul poate să dureze o noapte întreagă, dar bucuria vine dimineaţa.

citat din George Weiss
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

plâns

Plânsul e o manifestare de încurajare: plângându-ne de milă, în fapt, ne îmbărbătăm.

definiţie aforistică de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul înnobilează uneori mai mult decât arta!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa tăcerii

Prin clipa tăcerii
răzbate
glasul timpului
în tic-tac-ul
ireversibil al orologiului
şi mă dor clipele
ce-şi plâng trecerea,
îmi frâng inima,
le simt cum
îmbătrânesc,
iar eu, odată cu ele.
Le aud tânguirea...
tic-tac
tic-tac...
plânsul lor,
plânsul meu
îşi picură lacrima
pe-a timpului cruce,
tăcerea clipei
printre rânduri
se duce!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui obraznic

Precum adesea eu am spus,
El stă mai mult cu fundu-n sus,
Să vadă lumea, cu necaz,
Cam cât de gros e la obraz.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul obraznicului şi obrăzniciei (15 aprilie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!