Dezertor

Mă voi replia strategic,
Cu strategia de învins
Şi voi hălădui amnezic,
Printre bătrâni cu părul nins.

O zi, un an, ce-a mai rămas,
Printre calendele lumeşti,
Din drama de stupid retras,
Din tabăra celor oneşti.

O hoinăreală magistrală,
Cu urme noi, pe urme vechi,
În marş fără o ţintă clară
Şi fără goarne în urechi.

Nu sunt nicicum vreun intimat,
În sălile de tribunale,
Sunt un strateg ce-a dezertat,
Din catastrofele globale

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula crapilor capital

La locul cu crapi capitali,
Mulţi ageamii, puţini pescari,
Pe malul Dunării recruţi,
Puţini aleşi şi pricepuţi.

Pe sub frunzarul de pescar,
Miroase-a urină de cal,
Atârnă o prelată şui,
În prepelecul fără cui.

Urme de cai şi de şacali,
Ce urlă noaptea infernali,
Vetre de foc ce-a ostenit
Şi dreptul primului venit.

La Papadia prin nisip,
Sudori de om ce-a ostenit
Şi malul tot mai frământat,
Cu urme de pescar blazat.

La locul meu de sărbătoare,
Prin pomi căzuţi fac lumânare,
Toţi plumbii mei turnaţi în linguri,
Sub trunchiuri se aşează singuri.

Iar graniţele dunărene,
Separă crapii mari de mrene,
Aşez acolo bob de lapte,
Din drugi ce nu sunt încă coapte.

Cu gust de miere încântătoare,
Din faguri aduşi de fecioare,
Încinse cu brâu de sulfină,
În nopţile cu lună plină.

Şi-apoi driluri năucitoare,
Zăresc cârlige lucitoare,
Nailonul cântă cu un şuier,
Un tânguit ciudat de fluier.

Salturi nebune, stropi lucind,
Balauri bulucind spre grind,
Splendoarea luptei peşte-om,
O fracţie de polinom.

Sublim balet obositor,
Sărutul eliberator,
Iar mâine alţi sentimentali,
La locul cu crapi capitali.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului risipit

De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.

Dacă-ţi răpeşte câte-un pas,
Îţi râde existenţa goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?

E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înşală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoţi din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?

rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanaţi (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără înţeles

Fără urme de iubire,
Aşa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi şi pastile.

Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit şi-ai dispărut, în pas tăcut.

Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăţ de ce?
La 35 de ani eşti încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăşi în dragoste.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ţară

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...

(...)

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vouă!

Voi muri fără voi, veţi muri fără mine,
Cine ştie de-i rău, cine ştie de-i bine?
Exponat ruginit, rătăcit printre zile,
Nu e loc în muzeu, doar umile azile.

Mă mai mint că nu-i rău, mă mai mint că-i mai bine,
Şi zâmbesc incolor, spre copilul din mine.
Din bilanţ în bilanţ mai întârzii totalul,
Ce-a fost bun, ce-am greşit, unde-i Doamne finalul?

Vă salut şi vă iert, dar iertaţi-mi şi mie,
Eu spre ultima zi, voi spre ce va să vie,
Uneori se-ntâlnesc printre drumuri destine,
Şi aflăm prea târziu, ce e rău, ce e bine.

În lumină pe rând şi pe rând în finaluri,
Singuraticii zei pe-ale vieţilor maluri,
V-am iubit, m-aţi iubit, să ne fie de bine,
Acest ultim nonsens fără noimă ne ţine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictisiţi de poezie

Am stat aici printre voi,
şi n-aţi ştiut,
sau n-aţi putut.
Pe cine să cerţi?
orbii, nepricepuţii, armele şi bagajele mercenarilor,
sau visul poetului.

De unde să ştie, ei plictisiţii, ce este poezia?
când n-au scris vreun poem
când nu ştiu cum se face
cum se trăieşte
cum inundă şi cotropeşte
cum sfinţeşte.

Ei sunt doar nişte bieţi critici!
Cu simţul estetic te naşti,
şcolile şi anturajele te duc,
departe de poezie,
de esenţă, de frumos.

Am fost aici, printre voi,
un anonim,
noroc cu cititorii,
aţi ales şi voi anonimatul,
celor înregimentaţi,
dintr-un plicis de poezie,
din trufie,
din nerozie,
cu profesionalism.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi albi

Păşesc pe-a vieţii cale în iarna care-ncearcă
s-acopere povestea de paşi lăsaţi în urmă
cu albul din noianul de fulgi ce vin în turmă
să-mi şteargă urma clară, sau chiar să o întoarcă.

Parcurg urcuşul singur, călcând pe stratul moale
ce-acoperă atâtea poveşti din alte visuri
ce au parcurs cărarea şi au lăsat doar scrisuri
citite printre gânduri, în timp ce merg agale.

Întorc, uşor, privirea, sunt multe urme şterse,
sau poate-‘s prea departe, sau unghiul mă înşeală,
căci gânduri mustrătoare mă scot din amorţeală
şi văd imagini clare, mai multe şi diverse.

Sunt chipuri de femeie în gânduri, printre urme,
ce mă îndrumă-n viaţă, ce-mi însoţesc parcursul,
văd chipul mamei mele, şi chiar i-ascult discursul,
mai văd un zâmbet care din dor mai vrea să curme.

Văd chipul Ei, mai apoi, al celei mai iubite,
cea care multe urme alături mi le-aşterne,
privind urcuşul aspru cu-aceleaşi griji materne
şi-mi dă, ca de plecare, săruturi nesfârşite.

Mă-ntorc din nou spre munte, încerc să ţin cărarea,
şi nu mă mai simt singur, nu simt nici oboseala,
las urme apăsate şi uit şi răfuiala
cu iarna, căci în munte e ea acum: chemarea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Rătăcesc printre versuri, încercând să aleg
Ce-a fost vis sau real, ce-i normal şi întreg...
Umbra paşilor mei a rămas în deşert,
Răcorind amintiri ce m-aşteaptă să iert.

Dintr-un trai netrăit, dintr-un vis ce-a apus,
Au rămas trei silabe ce adesea le-am spus:
"TE IU-BESC!; MĂ IU-BEŞTI!; NE IU-BIM!"- repetăm,
Şi povestea din urmă, să-mplinim, aşteptăm.

Nefiresc şi normal, neîntreg şi întreg
Tot învârt roata vieţii şi doar ele aleg
Pierdere sau câştig, hotărând şi destin,
Făcând lista cu oaspeţi, la al vieţii festin.

Aşteptările dor, dar sublimul alină
Şi IUBIREA zâmbeşte, mângâind, fără vină.
Stau la marginea vieţii şi aştept ca să vii,
Să zburăm printre stele şi luceferii vii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mi-e dor să-mi cânţi un cântec trist,
Ce-i fără cap şi fără coadă,
Să cer azil la ambasadă,
În ţări ce nu au vreun artist.

Ce dor imi e de dimineţi,
În care îmi cântai doar mie,
Cu tremur de lacrimă vie,
Născută-n şatră de lăieţi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care

Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit şi am rămas surprins,
Că popa îşi lua pe-ascuns notiţe.

Sunt slab, păcatul veşnic m-a învins,
Greşit-am cu neveste şi actriţe,
Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...

M-am spovedit şi-s în sfârşit destins,
Dar cleveteau în stradă trei leliţe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpiţe...

Chiar de-s un păcătos cu părul nins.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub o poală de vâsc

Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadenţat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spaţiu profund.

Noi privim detaşaţi, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alţi actori îşi dau replici,
Doi hamali obosiţi cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.

Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.

Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte naşteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretar de judeţ

M-aş face secretarul de judeţ,
Sau de ceva, la scurte intervale,
Nu vreun actor, poet, sau cântăreţ,
Să iau şi eu salarii colosale.

Ce reverii, ce har dumnezeiesc?,
Suprem e secretarul de judeţ,
Pătruns de interes cetăţenesc,
În mână c-un pahar de Vânjuleţ.

Mi-ar fi de-ajuns şi-o lună pe un ştat,
Dar numai bugetar de-naltă clasă,
Cultura nu e azi vreun atestat,
Ci o ghiulea la glezna pernicioasă.

Măi prostule, tu te-ai făcut artist?
Nefericitule bătut de soartă!
Te-ai înhăitat cu un biet chitarist,
Colindători umblând din poartă-n poartă.

În loc sa fiţi şi voi vreun secretar,
Ceva acolo cu stipendii certe,
Cântaţi literatură de sertar
Şi viaţa risipiţi printre concerte.

Îmi spune-un cerşetor la vad central,
Fără de carte, fără boli mortale,
Eu visător, el om raţional,
Fir-aţi ai dracului de haimanale!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie şi urme de fericire strivită, într-o zi vor creşte flori în colţ de surâs.
Oamenii sunt investiţii fără preţ. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Şi când greşim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiş, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toţi avem de fapt un "cuiva" fără renume şi recunoştinţă care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj să recunoşti?
E atât de important să ne regăsim chiar şi în ipostaze fără însemnătate. Am înţeles cât de anevoios e să câştigi respectul şi să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Şi cumva am înţeles cât de importanţi sunt tocmai acei oameni care au reuşit să-mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măşti...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din ţara verde-a melcilor bogaţi,
Mă număr printre cei discriminaţi,
N-am casă şi îmi duc in stradă veacul.

Sunt broasca cea urâtă şi râioasă,
Chiar berzele şi şerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.

Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoşate,
Lipsindu-mi ecrescenţa de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.

Sunt oaia neagră, veşnic acuzată,
Deşi am suflet pur şi fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă şi civilizată.

Sunt un dalmaţian controversat
Persecutat de labradori de rasă;
Cum nu le place blana mea frumoasă,
M-acuză-n van că-s un căţel pătat.

Sunt păcătos, şi sfinţii, nefiresc,
M-ameninţă cu degetul întins,
Dar de la porţi de Iad, cu părul nins,
Le dau cu tifla, încă mai trăiesc!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place!

Nu-mi place poezia-n stil cazon,
Ca schija de obtuz şi de grenade,
Un inutil şi chinuit zorzon,
De imortele printre palisade!

Nu-mi plac nemuritorii îmbătaţi,
De drogul delirant şi fără noimă,
Al vorbelor de tâmpi neterminaţi,
Ce rătăcesc fără motiv prin doină!

Mă enervează criticii perverşi,
Ce stau la umbra cronicilor false,
Ca intr-o supă de limacşi imerşi,
Prin tomuri terne cu parfum de gioarse.

Nu-mi place vedetismul intrinsec,
Cu premii literare redundante,
Ce-l flutură pe facebook vreun zevzec,
În ierarhii hilare, discrepante!

Sunt doar un rezistent neînsemnat
Şi multe nu îmi plac în vremea asta,
Mi-e teamă de verdicte de Pilat,
Să nu stârnesc inconştient năpasta!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valori în marş

Ce-i "clasic" azi a fost cândva "romantic",
Doar ce-a fost strigăt a rămas "ecou"!
Ce-i azi "modern" va fi odată "antic",
Dacă n-ajunge "vechi", n-a fost nici "nou"!

epigramă de Marcel Breslaşu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chelbos

A picat, fir-ar să fie!
Şi ce păr aveam din vechi.
Ce-a rămas... e-o farfurie
Răsturnată pe urechi!

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!