Balada cu iz de fan

Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.

Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui demiurg,
Mirosul pur privesc, si curg
In albia raului adanc.

Amintirile tristetii reci
Obsesiv revin in ogive,
Muschii-nchisi in teci,

Si simtiri crestate in orgie
Coboara prin lanuri, prin poteci
Sa smulga gandurile-o mie.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CURG APELE ÎN JOS PRIN VADURI, SPRE OBÂRŞII NU REVIN ÎN VECI
Curg apele în jos prin vaduri, pre obârşii nu revin în veci,
Să nu aştepţi inert pe maluri din priviri să le petreci
Că tot aşa şi fiinţa curge de la origini spre neant
Şi nu rămâne din palpabil nici urma lespezilor reci.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Albastrul- cerul cel senin, frumusete si credinta,
E... aerul, speranta, viitorul.... visele curate,
Blandetea sufletului, e noblete si... vointa.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Galben- e forta, bogatie, vara plina de lumina,
Sunt holdele de grau, in aur toate imbracate,
E binecuvantarea Lui, peste noi Mana-I Divina.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Rosu- e rasarit de soare stralucind in dimineata,
E sange sfant, Jertfa varsata pentru libertate,
E maretie, e curaj, e Legamant si Dragoste de viata.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Ce flutura si se inalta ca un simbol sfant,
Simbol pe care-l port in pieptul meu cu demnitate,
Si-l voi purta cu drag pan' la mormant.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Si orice-ar fi, in sufletul meu eu la fel o sa raman,
Cu fratii mei de-acelasi neam in unitate,
La orice pas, prin lumea larga, mandru ca-s roman!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista

Exista mereu lucruri care...
Imi ofera cand sunt jos,alinare
Dar eu evit sa le dau crezare
Caci nu voi mai fi un oarecare

Am crezut ca nu voi invata visand
Cum sa-mi traiesc viata pe pamant
Credeam ca nu o sa ma mai vad plangand
Stiam totul dar nu si ce-i sfant

Resemnare e ultima mea suferinta
si sa te mai privesc odata
Sa-mi spun in gand
Mai am o singura dorintai

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Nici o stea

Cat am dat tot mai vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa-nteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropii de-o stea
Viata e ca un cerc inchis
Pana-acum nu l-am deschis
De trecut nu-mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi n-am atins nici o stea
Cat as vrea sa pot sa-aleg mereu
Drumul bun oricat de greu
Nu-mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa am steua mea
Vreau sa ajung la ea
Caci eu
N-am atins... nici o stea

Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce-ti doresi
Si-apoi sa atingem o stea
Cat as vrea sa pot sa-aleg mereu
Gandul bun din tot ce-i rau
Nu-mi pasa eu pot sa astept
R: Vreau sa am steaua mea
Vreau sa fii steaua mea
Caci eu
N-am atis... nici o stea

cântec interpretat de Laura Stoica, muzica de Laura stoica, versuri de Laura Stoica din ... Nici o stea (1997)
Adăugat de marius aldea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanta tiganeasca

Iubitul meu apare peste camp calare
Cu calul in spuma si pletele-n vant zburand
La apus de soare, simt ca-n piept ma doare
Un dor spre ceva ce n-am simtit, necunoscut.

Ca un Fat Frumos cu par matasos
Pluteste prin aerul de seara, majestuos.
Plete negre-n vant, cu pinteni in timp
In coastele noptilor, coboara ceru-n jos

L-astept pe campie, prin noaptea-alburie
Care sta sa vie si-arunc straie-n calea lui,
Luna sta s-apara, soarele coboara
Stelele ne urmaresc sagalnice, sub gutui

Iubirea e vraja, campul e o mraja
Caii salta liberi si pasc departe de noi
Pomii ne nuntesc, crengile vorbesc
Si ne troienesc cu mantii subtiri, de albe flori.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti intrebare şi cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?

Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Iţi este scrisă nemurirea?

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta

Nu ma simt singur acum,
Nu pot explica foarte bine,
Impart cu tine acelasi drum,
Te iubesc Iuliana, si e ca si cum
M-am nascut sa fiu parte din tine.

Esti familia mea, sunt barbatul tau,
Sper sa iti fiu mangaiere,
Aproape de tine la bine si rau,
Pentru rostul iubirii si farmecul sau,
Voi fi ce-ti doresti, tu doar cere...

Copiii tai vreau sa -i privesc ca ai mei,
Putere sa am sa te pot ajuta,
Ti-a fost viata test, multi ani au fost grei,
Din brate -oi lupta, chiar sa sara scantei,
Iubesc sa fiu paznic in inima ta.

Nu vreau sa iti fiu un pas inapoi,
Ci numai un pas inainte,
Destinul ni-l scriem de azi amandoi,
Caci drumul e sfant cand pe dansul sunt doi,
Amintiri, iubire si imbratisari,
toate sfinte...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima iubire

Suntem nebuni,
insetati de iubire si ura
ratacim prin paduri,
incalcite si reci
in nestire.

Suntem suflete insetate
de iubire si de noapte.
Rani deschise striga-n noi:
vrem trecutul inapoi!

Ratacim prin campii
si prin lanuri pustii.

O iubire franta-n zbor
o privire stinsa...
Gandul tau si al meu
se-ntalnesc la rascruce.
Incep goana nebuna in noapte
ratacind prin paduri,
incalcite si reci
pana maine.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra netimpului

prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni şi apusuri
şi furtuni de nisip
ca nişte bolovani de aer
aprinşi
în focul gheenei

prin copacii aceştia nu mai trec seve
curg trupuri firave de aşchii
curge doar seceta pământului
şi sângele sterp
şi timpul pierdut cu amurgul

prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de Manuel Gabriel Danca (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmare a unei secunde

M-am nascut dintr-o secunda
de neatentie a universului
fiindca am primit
trup si glas de om inchizand
o furtuna in suflet.
Am strans in acea secunda
toate iluziile si amintirile timpului
si le-am inchis in coconul de argint
ce avea sa se numeasca visare.
Si tot in acea secunda
am cules cuvinte si silabe
pe care le-am trecut stravezii
prin mijlocul inimii mele
Iar ceea ce a urmat
s-a numit cunoastere.
O secunda a fost de ajuns
ca sa scape toate grijile si deceptiile
dintre marginile anotimpurilor
astfel incat le-am trait pe toate
adanc in abisul din mine.
De atunci am semanat iubiri si tristeti
udandu-le cu lacrima acelei secunde
si rastignindu-mi sufletul
intre adevar si minciuna.
Am rascolit urmele acelei secunde
ca o pasare de prada prin noianul gandurilor
m-am strecurat asteptand sa ating
macar pentru o clipa fericirea.
Insa pana atunci am desenat
sunete pe nisip
si am convins ploaia
sa imi pastreze o secunda de iubire.

poezie de Monixa Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoimpunere

Nu mă mai pot uita în urmă
Nici măcar prin aripi de fluturi
Ce invadează uneori primăvara deschisă luminii,
Nu mai pot privi în ochii amintirilor,
Nu mă mai pot plimba singură prin parc,
Pentru a încerca să simulez naivitatea,
Acceptarea unei stari impuse prin singurătate,
Nu mai pot coborî în sălile de autopsie,
In care morţii tineri, sub treizeci de ani
Zăceau în şir ordonat,
Morţi ce-şi schimbă şi astăzi domiciliul,
Între Chicago, San Francisco şi München
Numai acasă nu vor parcă să vină.
Nu mai vreau să dansez în cearşafuri
Care au acoperit nişte oseminte de eroi necunoscuţi,
Nu mai vreau să ascult muzică populară impusă
Nu mai vreau transvestiţi,
Nu mai vreau nori pe pîine dimineaţa,
Şi nici ploi la cutie, de dăruit unui prieten
De la tipografie,
Nu mai vreau Mina Minovici ca-n 80
Şi nici impuneri de gînduri forţate de genul:
"Nu am voie să gîndesc asta",
"Nu trebuie să ajung cadavru la 20 de ani",
"Nu vreau încă un salt în gol sau o comă"
"Mai bine plimbări prin parcuri pentru reglarea gîndurilor"
"Mai bine autoimpunere, autocorectare".
Azi am încercat să privesc în urmă
Şi mi s-a făcut rău, m-au lovit amintirile
Cu cele mai năprasnice lovituri
Şi eu care abia îmi revin din traumă,
Încerc să mă normalizez şi să-mi spun
Că acele timpuri ale groazei s-au dus,
E greu, e greu, e greu,
Este aproape inuman, să o iau de la capăt
Cu acelaşi coşmar, crezînd că ucigaşii
Au dispărut şi ei de bătrîneţe sau de boli lumeşti.
Nu mă uit înapoi şi dau după douăzeci de ani
Frîu liber nărăvaşelor gînduri interzise.
Vreau să fiu liberă, de aceea
M-am gîndit cît se poate de serios
Să nu mă mai uit în urmă.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

privesc cum depărtarea se răzbună
şi musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.

şi îşi infoaie voaluri negre, multe
şi valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.

prin crang departe se aud sticletii
şi prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.

şi prind in hore sanzaiene
şi nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.

din vraja magilor se-nalta incantatii
şi din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
şi-ntr-un delir cu zarile dispar.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vin este foarte bun atunci când răsfaţă toate cele 5 simţuri clasice ale omului: văzul (prin ochi), mirosul (prin nas), gustul (prin gură), tactil (prin buze) şi auzul (prin urechi, care recepţionează laudele aduse vinului).

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat

Simte mana rece peste sanii tai
si gura dulce de pe gat
inconjurata de vapai
si-atat.

Simte buza calda ce coboara peste trup
si mana mea cea suava cat de cat
si clipele din rai parca se rup
si-atat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afirm că Adevărul este un ţinut lipsit de poteci şi nu te poţi apropia de el pe nici cale, prin nici o religie, prin nici o sectă.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin...

Prin ochii mei
Se vinde o fecioară
Sub pleoape
Care iartă
Şi o cer.
Prin somnul unei mame
Subţiat de vânt
Mai cade-o stea
În bătătura goală.
Prin tatăl ce coseşte
O iarbă sub pământ
Un fiu care adună
Otrava din cuvinte.
Prin mâna ce mângâie
Oftatul unei coapse
Mai trec spre eşafodul
Poemelor nescrise...

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!