Ordonanţă

Învăluiţi în nimburi de nobleţe,
Ah!, sânii tăi îşi caută scăpare,
Genunchii tăi, îmbobociţi a floare,
Se-nfiorează, cu delicateţe...

Iar buzele-ţi, adesea, văităreţe,
Resimt urgenţa de utilizare,
Vai, coapsele îţi strălucescîn zare,
Aceleaşi coapse calde, poftăreţe.

Visăm la o erotică vacanţă,
Prin taina muzicală a fiinţei,
Înaintează, Doamne,-o Ordonanţă,

Dezleagă integral frâul dorinţei,
Acea dorinţă plină de substanţă,
Care ne schimbă sângele fiinţei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în... 3 D!

Astăzi, ne ascultăm zâmbetele
tulburător de fine...
Ele transmit muzica tainică
a fiinţei şi a sângelui unic...

Sângele fiului meu şi sângele
fiului fiului meu –
lujeri de crin cu rădăcinile
adânc înfipte în inima mea!

Totul prinde glas prin tăcere,
toţi trei, aflaţi într-o vacanţă
deasupra lumii
– un fel de poem în trei D:
Dumitru, Dragoş, David –
complici ai Absolutului,
alimentând farmecul zilei
şi acoperindu-şi golul din suflete,
cu multă, multă iubire paternă...

Fiindcă, nu-i aşa?, astăzi,
e Ziua Tatălui şi-a Fiului,
şi-a Sfântului Dor,
Amin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

În fiecare zbor
se ascunde un dor
al pământului.

Şi mângâiere
e orice adiere
a vântului.

Doamne,
cum să ne încălzim
sufletele fiinţei,

Fără să ne mistuim
în focul dogoritor,
chinuitor
al dorinţei?

poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunea erotică a fiinţei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi şi din afară de noi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e mimozitatea fiinţei şi cea care haiduceşte trubadur printre mimoze. Viaţa femeii: patima tăcerii o descinde ca fiind o mimoză. Moartea femeii: patima zâmbetului ce nu tăgăduieşte mimozitatea fiinţei ei.

aforism de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basic instinct

Nobleţe tristă – privirea ta îmi arată
până unde raţiunea îţi înţelege sufletul...

E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecţia
dintre dorinţa ta de a-mi descuia larg
uşa inimii şi, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuţi, ca să te lecuieşti, acolo,
pe tine, de tine, iubito!

Ca să-ţi redefineşti eul, despărţindu-l,
fie şi temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanţă.

Obrăznicie semeaţă şi zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îţi poate îngădui raţiunea...

Este pasiunea trupului de a-ţi sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru
sufletu-ţi vast şi dornic de nestinsă revoltă!

Buzele tale, ah!, buzele tale incandescente
– înflorite în aurorele dulci ale dimineţilor cărnii,
îmi spun, cu claritatea apei de izvor nebăut,
că tu, asemenea mie, nu eşti plămădită
din altă substanţă decât sunt muritorii de rând...

Voluptate sfâşietoare şi cântec fără de glas –
cu suişurile şi scoborâşurile lor unduioase,
coapsele tale mă trezesc din somnul comun,
arătându-mi direcţia săvârşirii păcatului originar...

Genunchii tăi, iubito, ating intensităţi florale –
îmbobocesc – iar păru-ţi de mură coaptă,
electrizându-se, se înfioară, subit, metafizic,
semnalizând furtunile iubirii şi gloriei terestre!

Inimile noastre se supun instinctului primar,
instinctul se înclină în faţa nesfintei evidenţe,
iar evidenţa, bat-o vina!, ne redă, centrifugal,
des fermecaţi, simultan şi pe rând, unul celuilalt...

Numai aşa putem supravieţui nimicului lumii,
Iubito!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorinţă

Există ceva misterios în adâncul fiinţei umane, care se cheamă dorinţă şi care te împinge acolo unde îţi este locul.

definiţie de Dorina Georgescu în romanul Ţărmul sculptat (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sânge-ţi navighez, solemn...

Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ţi navighez, solemn,
Pe inimă să-ţi las un semn,
Că sânii vreau să ţi-i dezbumb...

Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos şi când fratern,
Şi-apoi, la loc, sânii ţi-'mbumb!

Pe trupul tău, noi expediţii
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îţi trimit petiţii,

Ca să mă laşi să-ţi intru-n gând,
Şi-n lunga zi dintre solstiţii,
(Duios, prin sânge lunecând),

Te chem, nebun, la repetiţii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este spunerea Fiinţei... este fondarea fiinţei prin cuvânt.

definiţie celebră de Martin Heidegger
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptatea naivităţii

Naivitatea mea urcă până la cer
şi este sublimul la îndemîna fiecăruia,
oricine poate să-şi petreacă o vacanţă
în sufletul meu şi
la adăpostul pleoapelor mele...

Ce plăcut e să mă las dominat
de naivitatea-mi des gustată
de către cei care nu cunosc încă această
splendoare a fiinţei!

Cum m-aş consola eu de violenţa
acestei lumi, dacă n-aş fi naiv?

Cum mi-aş mai deschide eu privirile
spre oameni, dacă n-aş avea
voluptatea naivităţii
şi, dacă voi nu mi-aţi tălmăci,
în scopuri nobile,
infinitul naivităţii mele?

Naivitatea mea, dragii mei,
e un fel de preludiu la orgă,
natura ei fiind însăşi inima mea...

Doamne, dacă naivitatea mea
ar avea margini,
cum, oare, m-aş mai amesteca
indisolubil cu viaţa,
cum mi-aş mai putea acoperi, Miss,
tristeţea visului final?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin blândeţe, sufletul se apropie de simplitate, care este idealul fiinţei spirituale.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Maria

Eu sper ca, în curând, să am tăria,
Ca să descind, în trombă, la Sibiu,
Cât încă, Doamne, nu e prea târziu,
Ca s-o cunosc mai bine pe Maria...

Şi, ca să-mi stăpânesc euforia,
Aşa precum eu fac de când mă ştiu,
Am să-i sărut profilul cilibiu
Şi-am să-mi arunc în aer pălăria.

Apoi, în carne-i, lin, am să cobor,
În taina ne-nţelesului ei sânge,
Primind, senin, sărutu-i muşcător,

Fin, mângâindu-i coapsele nătânge
Şi,-n ritm de salsa, sânu-i săltător,,,
Vai!, eu tresar, când trupul ei se frânge!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Iulia

O, Doamne, am şi eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioşi,
Cu coapse dulci şi sâni ambiţioşi,
Născute-n astrograma unui Leu...

Şi-aş aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ţi sărut genunchii preţioşi,
Ah, Iulia, şi ochii-ţi vii, frumoşi,
Şi tot ce ţi-ai ascuns pe sub jerseu!

Irişii tăi, când albăstrii, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi

Şi-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ţi recit o mie de sonete...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Iulia

O, Doamne, am şi eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioşi,
Cu coapse dulci şi sâni ambiţioşi,
Născute-n astrograma unui Leu...

Şi-aş aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ţi sărut genunchii preţioşi,
Ah, Iulia, şi ochii-ţi pururi luminoşi,
Şi tot ce ţi-ai ascuns pe sub jerseu!

Irişii tăi, când albăstrui, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi

Şi-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ţi recit o mie de sonete...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

înlăuntrul fiinţei mele
sunt zidiri
până în miezul nopţii
se aud cazmalele
ştiu
se lucrează
mai mult sau mai puţin
cu voia mea
ori cu voia Ta
mă latră gândurile
mă aleargă uneltirile
vechile animale de companie

acolo
înlăuntrul fiinţei mele
sunt căderi
până în zori
când colţii fiarelor
se înfig
ştiu
se adună moluzul
amestecat cu lacrimi
fără voia mea
fără voia Ta
mă muşcă începutul
singurătăţii

acolo
înlăuntrul fiinţei mele
mai e o singură dorinţă
să nu mă risipeşti
Isuse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea fiinţei este ea însăşi o determinaţie a fiinţei.

Martin Heidegger în Fiinţă şi timp (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţigănci

Trece-voi curând peste coline,
ca s-ajung, în taină, "La ţigănci",
să le-adulmec coapsele prea fine,
să le pipăi sânii din... helănci!

Trupul lor dement, de abanos,
mă recheamă dulce–aromat,
ca un tril de pasăre, duios,
într-un colţ de cer înfiorat...

Mezina îmi cată cu ghiocul,
sânii ei tresaltă-n fantezie,
flacăra-i din ochi aprinde focul...
dulce naufragiu-n poezie.

Vine-apoi piranda mijlocie
să-mi ghicească-n cărţile de joc,
gândesc ca un fante-n colivie,
gândul meu cu-al ei – biunivoc...

Doamne, focul dragostei mă arde,
însă fă, te rog, în aşa fel,
să fac faţă ultimei pirande –
celei de a treia: Sensuelle!

Mă simt ca în "Înşir' te mărgărite",
" La ţigănci", eu pipăi infinitul,
viaţa-mi trece-aici pe negândite,
"La ţigănci", o să-mi găsesc sfârşitul...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este important să învăţaţi cum să intraţi în contact cu esenţa cea mai lăuntrică a fiinţei dumneavoastră. Această esenţă a fiinţei există dincolo de ego. Ea este lipsită de teamă, este liberă, este imună la critici şi nu se teme de provocări. Ea nu se simte superioară nimănui, dar nici inferioară, fiind plină de mister, de magie, de lumină.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Responsabilitatea constă în a te pune în locul celuilalt, înseamnă a purta povara fiinţei, a fiinţei străine, a lumii.

Emmanuel Levinas în Cahier de l'Herne (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E martie, deci

Te caut, Doamnă, oare unde-mi eşti?
Te caut, inspirat, în vechiul castru,
Să-mi luminezi cărarea ca un astru,
Amarul sângelui să-mi îndulceşti!

Când îţi sărut privirea aiurită,
Reintri-ntr-o nescrisă înflorire,
Mă las sedus de calda-ţi bântuire,
Ce mă-nconjoară – rază insolită!

Îţi cumpăr flori aflate-n lăstărire,
Arome torn pe carnea-ţi frăgezită,
Din ce substanţă eşti tu plămădită,
Femeie cu contur de nemurire?

Când sânii îţi miros a izmă creaţă,
E Martie, deci... În mreje-ţi intru iar,
Te-aştept cu vin spumant şi caviar,
Căci sângele mi-i treaz de dimineaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!