De la inceput

Mai intai s-a nascut o zi,
Mai apoi o noapte,
O cascada de intrebari si de soapte...
Cuvintele prielnice mi-au fost,
Am inteles: sunt scrise cu rost.

Am privit intr-a lor adancime -
Ce bine ca aveau structura, bolta, profunzime!
In ceasul acela, mai intai,
Am raspandit parfumul Sorului...
Venus si Hecates ma privira,
Mai apoi cerul si pamantul amortira.

poezie de Ana-Maria Cristofir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noi, praf

Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
şi a rămas cenuşă.

Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.

Aparent, se cam sfârşise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.

Neant.
Ceva (?),
vag.
Apocalispă?
nu.
Neant.
Apoi, Ceva.

A trecut timp de atunci.
Ceasul ş-a urmat acele monoton.

Zile curgeau, se-nchidea Cerul tot mai tare,
se-nchidea Ceva-ul de la noi.
Ceva ce nu mai exista demult, în mod real.

Mă-ntrebam pe-atunci, de ce?

Ceasul acela...
ceasul acela m-a trezit.
Ceasul acela ce-şi urma acele monoton.
De aici, Neant, din nou.

Te uitasem.
Apoi Ceva.
Nu, nu era.

poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vindecarea va veni pe calea inimii
gândeşte-te cu putere la unul pe care
l-ai socotit mereu un duşman al tău
şi roagă-te să fie mai intai el bine
apoi roagă-te pentru prieteni
la urmă spune să-mi fie şi mie
aşa cum le doresc eu lor

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis bolnav

Sunt omul care şi-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peşteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.

Sunt omul care şi-a pierdut umbra.

Nedumeriţi, apoi nemulţumiţi,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriţi cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.

Am privit cerul
şi-am văzut
umbra soarelui pe infinit.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea fie lăudată!

Nu sunt doar prostii pe Pământ
Care au incercat sa creada
Si au renuntat apoi, pe rand,

Sunt slugi umile, Preacurate,
Ce vor a alunga un vis,
Etern este inchis visarii
Ast Univers asa intins!

poezie de Ana-Maria Cristofir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutil

Mai intai imi aprind o tigara,
Apoi scot rotocoale de fum.
Umplu farfuria de scrum
Si privesc. La ce? N-as sti sa-ti spun
Si crede-ma, nu e prima oara.
M-ai putea intreba la ce bun,
Ti-as raspunde asa, intr-o doara,
Sau poate ca sa fac sa dispara
Duminica asta amara.
Ori te pomenesti ca azi e luni?
Daca ieri a fost marti, n-are cum!
A, nu mai exista saptamani?
Nici secunde, nici luni?
Nici unu si cu unu fac doi?
Cum, nici noi??

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

trăia din poveştile scrise
şi plonja în toate istoriile
apoi se revigora
sub cascada de flori,
focul exista în fiecare pagină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier în regatul tăcerii

devenisem periculos, tăcerile mă ascultau smerite
şi le era frică, puteam să le cuceresc
aşa că m-au încercuit
m-au îngenunchiat şi mi-au cerut
să vorbesc
dar primii luaţi au fost ochii
să nu mai văd ce-i în jur
apoi mi-au luat dinţii să nu pot opri şuvoiul
şi la sfârşit mi-au luat minţile
rătăcitor, pipăind drumul
şi revărsând potop de cuvinte fără rost
am fost lăsat în libertate
scăpaseră de-un incomod care putea tăcea
mai mult decât tot regatul

cine sunt? unde sunt? în ce timp?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt simboluri scrise cu rost sau rostite pe de rost.

David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar

E noapte... e iarasi noapte....
In jur se aud numai soapte
Stau singura, tarziu asteptand
Intunericul aud plangand
Cainii au inceput sa latre isteric
Ma uit la ceas... astept... astept
Iar sufletu-mi arde in piept
Prin ploaie si vant te strig acum
Cu sufletu-mi ud, cu inima scrum
Casa de lemn se darama-n drum
Iar tu ai uitat de mine nu stiu cum...
In acest decor bizar
Totul pare atat de real
Cand vin sa te vad, apoi dispar...
Pamantul plange in acest decor bizar!

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie intodeauna de o pesoana de mana a doua, sa transmita o barfa de mina intai.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adancul necurmat al iubirii

Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...

Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...

Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...

A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.

poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa blândă zgârâie rău

Multe mâţe colorate
Au plecat la măritat,
Torceau lână de la sate
Având multă lână-n sat.

Blana lor era curată
Linsă frumos cu limbuţa,
Aveau blana-mparfumată
Netezind-o cu lăbuţa.

De dormit... nu mai dormeau
Aveau treabă foarte mare,
Ziua, toată, miorlăiau
Glăsuind din gură tare.

Au găsit iute mârtanul
Rătăcit printr-o grădină,
Apoi, ele-au dat cu banul
Îndemnându-l ca să vină.

El, mârtanul, a venit
Repede, să le iubească,
Apoi, lung... el, le-a privit
Urlând, ca să le... vorbească.

poezie de Paul Preda Păvălache (27 mai 2009)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu pantofi pictaţi

pantofii de mireasă se pictează
pe talpă
cu cuvintele: fericire
sau cu cuvintele: bucurie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: ce-o vrea să fie!

pantofii de călătorie se pictează
pe talpă
cu cuvintele: drum bun
sau cu cuvintele: cea mai frumoasă călătorie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: anulată pentru altădată.

pantofii de serviciu se pictează
pe talpă
cu cuvintele: datorie
sau cu cuvintele: job să fie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: hai sictir!

nu mai ştiam ce pantofi doream
să-mi cumpăr
am hotărât să umblu
desculţă
o vreme

până când într-o zi
am fost oprită şi întrebată
dacă nu vreau să-mi citească în talpă
contra cost
ca într-o cană de cafea consumată

mult prea mirată
de propunerea de plată
mi-am privit tălpile
nu mai erau roz
nu mai erau fine
aveau cicatrici
nu arătau bine

m-am dus la magazinul de pantofi
şi mi-am cumpărat
pantofi roz
foarte moi şi fără toc
am avut noroc
nu era nimic
pe talpă pictat
pictorul de pantofi era plecat
la mare
pentru un curs
de perfecţionare

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că v-am greşit, vă cer iertare!

Ah, am păcate omeneşti
Cât nici cu gândul nu gândeşti,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viaţă de călugăr.

Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toţi ai ţării,
Cât nu-s de mulţi în mare peşti,
Că de le numeri te-ngrozeşti.

La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Şi-atât de grave şi oculte.

Ades trufaş cu voi am fost
Şi fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Şi v-am privit semeţ, de sus.

Fiindcă-am fost trufaş şi prost,
V-am reproşat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Şi voia mea eu v-am impus.

De multe ori v-am insultat
Şi v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remuşcare,
Că v-am greşit, vă cer iertare!

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urca în turnul

bisericii catolice din oraşul
mai mult de munte să întoarcă
două din cele trei ceasuri
care aveau tupeul să funcţioneze
aproape bine pentru cetăţeni
zi şi noapte urca scările de lemn
cu miros de catran şi ameţea
întotdeauna era sigur că o să cadă
chiar îi părea bine să gândească
cum gândeşte acum în camera
unde ticăiau mecanismele vechi

în dreptul ceasului defect zâmbea
niciodată nu a arătat ora exactă
nici nu avea ce căuta în turnul
acela vechi de biserică impunătoare
îi venea de multe ori să bată rotiţele
cu barosul şi ciocanul cel mititel

ceasul acela se hodorogise de tânăr
el a început după optzeci de ani
să se simtă cum se simţise ceasul
defect de tânăr nu bătea ora exact

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost greu? A fost usor? A fost simplu? A fost complicat? Daca deschidem manualele de istorie, vedem ca cei care au realizat Unirea de la 24 ianuarie 1859 nu si-au pus aceste intrebari. Ei au facut Unirea. Intrebarile au venit mult mai apoi, si doar ca sa completeze niste raspunsuri.

Nicolae Dabija în ziare.com, interviu (24 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a purta vălul, am fost pregătită pentru ceremonie şi am fost îmbrăcată cu o rochie aparţinând mănăstirii, care era folosită în astfel de ocazii; apoi am ajuns nu departe de altar, în capela, unde erau mulţi spectatori, care aveau, probabil, vreo patruzeci de ani.

citat din Maria Monk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect de balada

Padurea de mesteacan s-a leganat odata,
Apoi a fost in flacari inalte imbracata,
Era intai frumoasa, caci frunzele parura
Limbi rosii in amurgul pudrat suav de zgura.
Dar crengile-ncepura sa geama si sa strige
Incovoindu-si jarul in crancene carlige
Si bubuiau si tunuri ca-n ziua de apoi
Si mirosea a sange, a fum si a razboi.
Fetita ratacita ajunse-ntr-o poiana
Cu scrum de lemn in plete si scrum de plans pe geana.
Nu mai plangea, de frica; voia sa inteleaga.
Nu mai plangea padurea de-acuma arsa-ntreaga.
Si in poiana arsa zaceau, cu fata-ntoarsa
Spre cer, morti multi, cu pumnii crispati in iarba arsa.
Si soarele prin pacle ce se roteau in sus
Ardea pe ochi si sange si arme, din apus.
Fetita se oprise: bunicul cand murise
Avea priviri sticloase asemeni si deschise,
Bunica le-nchisese tacuta, usurel,
Aveau soldatii astia privirile la fel.
Si le-a inchis fetita — sfios, sa nu le doara —
Le-a mangaiat raceala pe cea din urma oara,

Se tot pleca, firava, oftand adeseori,
Parea din iarba arsa c-aduna pure flori.
Nu are somn o fata, si noaptea e tarzie.
Ea-n parul negru poarta o bucla argintie.
Sprancenele i-s stranse de cugetari severe;
Si fata-i impietrita de noapte si tacere
Inchide-o inflorire de vise delicate.
I-i dor de mine, poate; dar inima ii bate
Si-oftand se infioara la nu stiu care gand,
Cand lemnele in soba trosnesc adanc, arzand.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorii

Timpul a ramas undeva suspendat,
vantul nu mai impinge prezentul spre viitor,
pamantul e sfera invizibila, surda si muta,
incapabila sa mai creeze.
Nu se mai aude nici un strigat de nastere,
nici un suspin de moarte,
nici un blestem.
Ce bine ca exista teorii matematice
sa explice totul,
ca aceea cu sfera si planul...
Ti-aduci aminte?
Mi-ai vorbit de ea intr-o noapte tarzie:
eu eram elevul care injura cifrele printre soapte,
tu incercai sa ma convingi de perfectiunea lor,
insa eu stiam ca ecuatiile tale nu vor putea misca
timpul,
ca pamantul va fi, azi, doar o sfera transparenta.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!