Când te-am văzut

Norocul meu este că te-am văzut
În clipa nemuririi,
Că altfel erai cu viaţă
Şi nu cred că ne împăcam.
Doi vii,
Cum crezi că trăiam?

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut în vis

Te-am văzut în vis, măi fată.
Erai tânără, frumoasă.
aveai faţa-îmbujorată
şi blândeţe maiestuoasă.

În jurul tău, luna turna
aură strălucitoare.
Ziua visu-mi înturna.
Erai lângă mine floare.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată cu tricolor

Am scris despre copaci,
Copacii s-au uscat.
Am scris despre frunze
Şi frunzele-au căzut.
Am scris despre oameni,
Oamenii s-au înălţat,
Şi printre ei iubito
Pe tine te-am văzut.
Erai aşa frumoasă!
Erai deasupra lor.
Purtai văl de mătasă
Şi steagul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În oglinda apei te-am văzut
Divină creatură rară diafană
Crăiasă a întregului ţinut
Inima ţi-era greaua rană

Te însoţea regele jungle
În ochii leului eu te-am văzut
Erai abătută umbră a Lunei
O lacrimă din cer a căzut

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariaj (gazel)

Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.

De atunci anii au trecut
Şi iată, te văd măritată!

A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,

Îţi şiroiau lacrimi discret
Pe faţa ta îmbujortată.

M-am întrebat şi eu atunci,
Oare de soţ eşti înşelată?

Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...

Eu ţi-am mângâiat uşor
Faţa-ţi tristă şi ridată,

Ţi-am şoptit tremurător,
Că mai bine-i divorţată,

Dacă din pură întâmplare,
N-ai rămas însărcinată..

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mine

Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peşteri
Lucind, vei ştii că voi urma
Un soclu ridicat de meşteri.

Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranşee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ţi curgă orhidee.

Eşti toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ţi-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.

De te vei naşte înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viaţă
Să te feresc de solul crud.

Autor: Mili Dumitru
Poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cunoscut demult

Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Aşa plăcut, mai adia uşor o boare

M-am aşezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu fraţii şi mama ta în şoapte
Pe doamna am salutat-o şi mai târziu am şi vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soţ s-a despărţit

La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ţi spun, iubito, eram adolescent
Am înţeles din ce am discutat
Că viaţa ei şi-a ta au fost un chin lângă acel bărbat

Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat şi cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult şoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ţii, e al tău iubit

Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte şi în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aş fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu 
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum eşti?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătoreşti

M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns şi am simţit speranţa ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare

Şi-a venit acum un an şi clipa revederii
Erai aşa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Ţineai de mână un băieţel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu eşti fericită, că nu e totul bine
 
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Şi vreau să-ţi spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari

Te-am cunoscut de mult e adevărat
Şi tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc şi-ţi spun în şoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naşte

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
şi mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.

Te-am căutat prin nopţi
şi aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
şi te-am găsit
iubirea, legănând.

Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
şi te-am găsit
fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tânără fecioară

Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrăţişat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanţu-încătuşării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Eşti comoara vieţii mele, fericirea-întruchipată

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licoare de alint

Noaptea asta am stocat toate datele
tale în sistemul meu cerebral,
pînă la asta nu aveam vise,
trăiam pe un continent declamatoriu.

Doi soldaţi devotaţi mi te scoteau
încet din drojdia de bere şi erai
atât de arogant şi spumos, şi erai
atât de funerar şi aerospaţial, şi erai

Doamne, nu erai om, erai un fel de apă,
râsul tău arunca şerpi în toate
mizeriile, deveneai ceea ce trebuia
să devii - instrumentul meu moratoriu

şi te-am băut, şi am chemat martori
oculari, repetai într-una, just to be safe,
martorii oculari se cruceau pe furiş -
ştiu, ştiu, noaptea asta a fost o minciună,
dar avea un gust! şi atâta dichis...

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi în lumină

Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat şi mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.

Te-am căutat prin nopţi şi aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Şi te-am găsit, iubirea, legănând!

Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Şi te-am găsit, fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,
deşi nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aş întâlni vreodată în vis
te-aş întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
şi atât de natural,
mi-ai întins braţele ca să mă ocroteşti,
deşi, ştiai precis,
că n-o să mă poţi atinge...
că n-o să mă poţi atinge atunci...
şi... niciodată!

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis efemer

Erai îmbrăcată în negru
Îngerul meu cu chip de gheaţă,
Erai ca o taină...
Învăluită toată în ceaţă.

Era într-o zi de toamnă
Şi eu eram cam stingher
Când te-am văzut pe tine, frumoasă doamnă,
Visul meu efemer.

poezie de Vladimir Potlog (27 octombrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţia privirii

Ce crezi tu, fătucă hoaţă de privire,
C-ai să scapi cu una, două sau cu trei
Pofte de-alintare, pofte de iubire?
Ce-ai avut, hoţoaico, ochii să îmi iei?

Mi-ai umblat prin gânduri, te-ai lăsat visată,
Te-am simţit în pâine, iz de cozonaci,
Până şi la groapă tu-mi erai lopată
Sau erai batista dată la săraci.

M-aruncase moartea spre înalt de ceruri...
Nici măcar acolo nu ai dispărut,
Te-ai făcut cărarea celor două feluri
De-a trăi ferice sau de-a fi pierdut.

Pierde-mă, pierdea-m-ai să mă pierzi cu tine
Sau mă du acolo unde fericesc
Cei săraci cu duhul, doritori de bine
Într-o altă lume. Mor ca să trăiesc!

Ce credeai fătucă, hoaţă de privire,
Că îmi scapi de-a pururi, că nu te-am văzut
Încleştându-ţi ochii, plină de iubire
În privirea-mi caldă când te-am cunoscut?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai (către Luke): Te-am văzut înotând în lac, deci te-am văzut fără cămaşă pe tine.
Jess: L-ai văzut în ultima vreme? Şi-a permis cam multe.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Te văd, stii că te văd,
am privirea ageră,
urmată de simţ

Te văd, stii ca te văd,
când în ploaie fulgeră
să zăresc mă întind

Ştiu că sunt văzut,
mă acoperă ceaţa
dar se vede faţa

Ştiu că sunt văzut,
o urmă de aţa,
neştearsă de viaţă

Te vad şi mă vezi,
te cred şi mă crezi,
suntem stele verzi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua "tot ce crezi este greşit"

Norocul spre-a forţa eu cred aşa,
La noi în România că-i o dramă,
Căci niciodată nu se va mai da,
Un leu la un concurs de epigramă...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

Te-am întâlnit din întâmplare
într-o zi rece de iarnă cu mult vânt.
Un zâmbet, un gând şi mi-ai luat mâna.
A fost frumos cu siguranţă
acea plimbare în natură
c-o îmbrăţişare, o mângâiere şi-o-nţelegere,
făcând o promisiune de dragoste.
Câte frisoane aveam
şi ce gânduri mă-ncercau
că la fiecare emoţie trăiam clipa.
Eram fericiţi şi plini de viaţă
şi străluceau atât de mult
acele amintiri plăcute.

poezie de Eugenia Calancea (12 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!