Rondel rondelului pe cale de dispariţie

Rostit, cândva, prin saloane
Rămase fără audienţă,
Contemporanele cucoane
Îl tratează cu indiferenţă.

Rămase fără audienţă
Lumea bună îi face şicane,
Rostit, cândva, prin saloane
Azi, transmodernismul e de preferinţă

Însă, rondelul rămâne în a sa credinţă.
Că va fi un nemuritor
Şi în slujba tuturor,
Rămase fără audienţă...

... Rostit cândva prin saloane.

rondel de Ion Văleanu-Vâlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audienţă la primărie

Cu acte puse cap la cap,
Ca să obţii o aprobare,
Te duci cu jalba în proţap
Şi pleci cu coada-ntre picioare.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bani

Banii, care reprezintă proza vieţii şi despre care rareori se vorbeşte prin saloane fără scuze, sunt prin efecte şi legi la fel de frumoşi ca şi trandafirii.

definiţie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul: Când ai îndepărtat cartea din cadrul ei, ai rostit cuvintele?
Ash: Da, în principiu.
Înţeleptul: Ai rostit cuvintele exact?
Ash: Uite, poate că nu am rostit chiar fiecare silabă mică şi prăpădită. Dar în principiu, le-am rostit, da.

replici din filmul artistic Armata întunericului (1992)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saloane de oglinzi

Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static şi în mişcare,
expun imaginea reală.

aproapele şi departele conservă lumina
până la porţile înalte ale cerului.

Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citeşte destinul
lucrează şi mângâie formele de existenţă.

După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea marilor tablouri

Zefirul blând pătrunde prin saloane
Şi mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foşnetul de rochii şi jupoane

Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie şi astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist

S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite şi cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârşitul săptămânii;

De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu paşi de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi

Impersonale amintiri târzii
Se-agaţă de armuri şi de blazoane
Pe când zefirul trece prin saloane
Mângâind duioase draperii

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bal

Te caut şi astăzi prin vagi neuitări,
rămase pe muchii de timp agăţate,
când umbrele lor mai ajung uneori
călare pe vânturi de iarnă turbate.

Se prind de fereastă în prag de apus,
cu fulgi de zăpadă scăpaţi din pripoane,
la ora când gândul se-ntoarce sedus
de vechi melodii rătăcind prin saloane.

Le simt înlăuntru de parcă-au fost ieri,
mi-aduc amintirile-n suflet grămadă
cu chipuri ascunse sub false plăceri
în dansuri năuce, pe-o amplă estradă.

Săltau în tromboane bemolii pe loc,
diezii urcau nevăzuţi din trompete,
perechi fără nume, cu stil echivoc,
din ochi îşi făceau jurăminte secrete.

Iubiri de o noapte, cu gust infernal,
pluteau peste dansuri cu iz de păcate,
o, Doamne, şi astăzi resimt acel bal,
cu lungul său şir de speranţe trădate.

poezie de Corneliu Neagu (9 aprilie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine rănite

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Şi zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopţii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanţa adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanţa vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămaşi fără soţ după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-aşază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase

poezie de Teodor Dume din revista Fereastra (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

"D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?" Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.

finalul de la Boierul şi Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roşu de asfinţit şi răsărit

Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume

Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopţile cu umbre de paşi, amintire

Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta

Cândva am cântat prin nopţi şi zile
vioară fiind prin razele soarelui şi-ale lunii

Acum gândesc că sunt în mine
eu şi a mea, frumoasă amintire

Acum secundele încep încet să picure
în şiruri ordonate prin razele găndurilor mele

Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi un viermişor prinţişor în al său regat creat într-un măr stricat e mai frumos şi graţios decât un bărbat care, prin comportamentul său soios, tratează cu indiferenţă femeia ce cândva i-a deschis în mod reverenţios poarta sufletului ei preţios.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

la spital îngerii dorm pe paturi de rugină
sunt palizi ca o scrisoare fără destinatar
sub perna de carii îşi ţin aureola
obosită cu gânduri

e grea moartea la etajul al XII-lea
ea cade în gol ca o scamă ruptă-n amurg
şi îngerii mănâncă din blide de ceară
supa de stele a nopţii
fără grăsime şi sare

la o fereastră bate vântul schimbării
Dumnezeu se plimbă prin saloane cu medicamente
un înger mort a înviat şi a respirat iarăşi
aceeaşi lumină bolnavă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia modernă

Remarcată prin saloane,
O privim toţi încântaţi,
Tipa e de milioane...
Scoase de la mulţi bărbaţi.

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământul

Venea încet apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neştiută, din cântec de caval.

Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
trezite fără voie din somnul fără vis,
readucea în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.

Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colţul unui dâmb,
soseau la dată fixă cu tainica poveste
a clipelor jerfite pe jurământul strâmb.

Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe ce n-a fost rostit.

Inscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă în neştire
la neuitata plajă pe care ne-am iubit.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva persoane înzestrate cu farmecele figurii şi ale spiritului, care au călătorit prin capitalele mari, au vrut să introducă şi în Iaşi bon-ton-ul şi manierele elegante, au vrut să formeze saloane alese. Dar într-o societate meschină şi plină de vorbării, ca a noastră, a îndrăzni să te deosebeşti de concetăţeni ori, ce e si mai rău, de membrii acestei vaste familii, care prin ramificaţiile ei, mai mult ori mai puţin depărtate, alcătuieşte boierimea mare, a îndrăzni să arunci obiceiurile şi datinile vechi, a voi să creezi o reunire aleasă însemnează să te pui rău cu lumea bună.

Alecu Russo în Iaşii şi locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există amintiri despre viitor. Universul ascunde taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate azi, mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul.

Erich von Daniken în Amintiri despre viitor
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea Lui

Cândva, dragostea a fost prinsă în piroane
Îmbrăţişând o lume fără milă
Robită de păcat şi de icoane,
Iubirea întrupată S-a jertfit umilă.

În agonia morţii a rostit:"Iertare"
Şi către a Sa mamă: "Nu mai plânge".
A fost vândut de-o simplă sărutare
Privit ca un tâlhar înfierbântat de sânge.

Mai dureroasă ca zdrobirea cărnii-n bice
A fost trădarea unui prieten drag.
Nu L-a durut mulţimea de vibice
Ca ochii vânzătorului privind dulceag.

Iubirea dată la Calvar a fost totală
Arzând ca o torţă în negura grea.
Şi sângele vărsat şi astăzi spală
O lume rătăcită ce smerită-L vrea.

Cândva, iubirea sfântă a decis să moară
Pe-o cruce de lemn răstignită barbar
S-a dat pe Sine-a lumii comoară,
Fiind o jertfă vie aprinsă pe altar.

poezie de Cristian Dume din Exerciţii de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele rămase păsări

număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n braţe
şi mă înduioşez când zboară
paralel cu pământul

pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste

o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
şi de începuturi

tu ascultă-ţi gândul
pune-l în cuvinte
şi scrie

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Şi ochi te vor privi prin lupă.

Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nţeleagă,
Ce cauţi tu aici smintito?
Lăsaţi-o, n-are mintea-ntreagă!

Vei fi total descoperită
Şi nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neştiute.

Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viaţa ce-am privit prin lupă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!