Odă

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde esti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru contemporan)

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde eşti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebrul vers eminescian "N-am crezut să-nvăţ a muri vreodată" ar fi sunat la fel de dramatic şi ca: "N-am crezut să-nvăţ a iubi vreodată". Pentru că iubirea poartă în sine sămânţa morţii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă poeziei eminesciene

Poezia ta, Eminescu, e-o floare albă, înflorită,
De-obicei ca o toamna-ngălbenită.
De dragoste şi uneori atât de tristă,
Sfântă poezie, Eminescu te-a facut artistă!

Gingaşă, tânără crăiasă,
Cu ochii lacrimânzi de vise,
Oricine-n noapte să te citească,
Când stelele-s aproape stinse!

Căci sigur una dintre-acele stele,
E Eminescu, al tău ilustru creator,
Îndreaptă-ţi, cititorule, ochii spre ele!
Împrăştiind ale lui versuri, în lungul zbor.

Şi poate, citind acele tainice rânduri,
Steaua lui Eminescu etern va străluci
Şi ne va trimite-n dar o lume de gânduri,
de versuri şi sute de poezii!

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am crezut

N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubeşti.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinereşti.

N-am crezut că vreodată,
O să mă săruţi pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerşeşte amorul tău nemuritor.

N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruieşti.
Am crezut că sunt de mult uitată
Şi tu pe alta o iubeşti.

Dar acum când stai lângă mine
Şi cu dragoste în ochi mă priveşti
Mă simt atât de bine.
Şi înţeleg cât de mult mă iubeşti.

poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

în albul crud al hârtiei
mai cioplesc adânc poeme cu dalta-creion
şi ostenit îngenunchez între răni deschise de suflet
noaptea îmi spun îngropându-mă în vorbe adânci
că cenuşa de oase aprinde placente de îngeri
luminând întunericul

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparţin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
Căci viaţa asta-i scurtă şi sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă, să uiţi c-am existat,
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi pierduţi

Vor fi de lacrimi plini şi grei
Doi ochi ce te vedeau odată,
Ca pe-o zeiţă între zei,
A stelelor frumoasă fată.

Şi nimeni nu va fi să vadă
Cum se vor stinge ochii mei,
Şi-n întuneric or să cadă,
Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei.

Cui o să-i pese atunci de mine,
Şi cine o să-mi ducă dorul?
Eu mă înec în reci suspine
Şi plâng că am pierdut amorul.

Nimeni nu-şi va aduce aminte,
În gânduri nimeni nu mă poartă,
Nici de-ale mele oseminte
Ce zac pustii în lumea moartă.

Doi ochi pierduţi în bezna morţii
Au fost cândva strălucitori,
Acum cuprinşi de gheara sorţii
În moarte sunt rătăcitori.

poezie de Răzvan Isac (5 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum cred

Niciodată n-am crezut
Că pot să mă ridic, după ce-am căzut...

Niciodată n-am crezut
Că pot să muşc un fruct atât de crud...

Niciodată n-am crezut
Că pot s-ating o stea ce cade-n vid...

Niciodată n-am crezut
Că Soarele se stinge, când pui pe el pământ...

Acum cred.

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, noaptea

Tăind ferestre-n pădure
soarele toarnă sânge
în lampă.

Stau tăcut
în satul unor oameni
al oamenilor mei care-l locuiesc.

Totul este la fel cum era.
Totul este păstrat
pe feţele oamenilor
generaţie după generaţie.

Sunt o fântână
săpată de strămoşii mei
pentru odraslele lor.
Toate suferinţele vin din apele mele adânci şi tainice.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din rai

Ajuns la îngeri şi la sfinţi
Prin ploconeli şi rugăminţi,
N-am beri, n-am vin, stau ca săracul
Şi-mi pare că... am dat de dracul.

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bornele existenţei umane au fost fixate inspirat de doi poeţi români, Nichita şi Eminescu. O viaţă se întinde între "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte" şi "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit

N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.

N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubeşti.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăieşti.

Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ţi-a ieşit în cale...
Totul a fost amăgire.

Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.

N-am să uit dulceaţa gurii
De la prima sărutare,
Când mai scos din laţul urii
Şi-am intrat în desfătare.

Nu din gelozie-ţi spun
Toate câte-ai auzit.
Este tot ce simt acum,
Când tu rău mai amăgit.

poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu - speranţa de rezervă

Hai să bârfim
pe
marginea
şi
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă
tu
ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc
când să mai învăţ şi să mor

Bine
mai departe

Dar tu

Eu tocmai mă nasc
trebuie să ştiu şi să mor

Nu
însă ai grijă
nu scoate din viteză
la curbe
viaţa produce visuri incurabile
ah
acum e-acum

Să vedem Ea frumoasa-frumoaselor
cum învaţă să moară
la zi
la seral
la fără frecvenţă

Păi ştii
eu
pe mine
frumuseţea m-a scos la suprafaţă

Moartea cred că-i altă viaţă

Da
ai nimerit-o
ca de-obicei

Moartea ţine la femei

Şi totuşi
eu
dragă fată
să mă ierte Dumnezeu

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

poezie de Costel Zăgan din Poeme infraţ'ionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de iubire

Te visez iubite ca pe-o icoana sfanta
Ce-mi lumineaza viata si ziua si privirea
Un inger mi te aduce si imi sopteste parca,
Ca nimeni si nimic nu-i mai presus decat iubirea.

Si te privesc cu atata drag doar nu te-as pierde inca
Dar ziua vine incetisor si visul mi-l alunga.
Si ma trezesc cu un dor imens de tine, de lume si de viata
Si doamne, cat mi-as mai dori sa te privesc in fata!

Esti mai presus de toate: esti dor, esti bucurie, destin si nemurire
Esti vis, esti nebunie, esti lacrima si esti iubire.
Esti dragostea vietii mele si te ador cum n-am crezut
Si daca ai stii ce mult as vrea sa fim asa ca la inceput...

Nu pot sa cred akum cand ingerii ma poarta printre stele
Ca nu esti langa mine, ca nu te imbratisez, ca nu te pot vedea, iubirea vietii mele.
Acum cand doar iluzii mai traiesc si visul e pe cale sa se piarda in abis
Nu-mi ramane decat sa plang, sa sper si sa iubesc. Pe tine. Un inger pe care-l intalnesc numai in vis...

poezie de Ana Maria Murzea
Adăugat de Ana Maria Murzea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred în tine

Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
şi sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată şi,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul fiinţei tale,
o faţetă necunoscută,
bine conservată
şi special verosimilă
a sufletului tău şi...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalităţii tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuşi, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt o palidă urmaşă
A măreţul Mihai,
Însă, tare îmi mai place
Să gândesc precum Poetul
Şi s-adun în versuri line
Universul cu întregul...

Ce e mai frumos pe lume
Decât să priveşti natura,
Să-i declari amor în versuri,
Să-i dedici întregi poeme,
Preamărindu-i frumuseţea?

Biata mea făptură poate
Să cuprindă în imagini
Lumea-ntreagă, doar cu gândul,
Căci în versuri, sunt profană...
Eminescu e Poetul,
Eu... o palidă urmaşă!

poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am învăţat...

Am învăţat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeţi în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.

N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greşit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Şi-am pătimit pentru al meu păcat.

Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viaţă să călătoresc,
Să nu regret, tăcută şi bătrână,
Că n-am ştiut să simt sau să iubesc.

M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Şi nu m-am depărtat de drumul meu.

Nu mi-am zidit făţarnice castele,
Nu am crezut în false bogăţii.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.

Am înţeles că sunt o muritoare,
Dar n-am ştiut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învăţat... să nu mai plâng.

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!