Pe umăr înflorirea
prin labirintul plin de soare
drum
ca umbra unui vis
pe umăr înflorirea
mai ușoară ca aerul
dantelă
ocrotitoare
pasului ce nu renunță
a merge viața dincolo de
rubiconul roșu
aprins
în tresăriri
de izvoarele
închizătoare de răni
în abis
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ritmuri de primăvară
de plăcerea perfuziilor
culorile respiră roz când serul e roz
și aerul devine roz
între parfumuri
ce te leșină
pulverizate din sticluțe cu forme botanice
ce nebunie plăcută când nimicul e parfumat
ca într-un ospiciu al rozelor
sub stropi de ploaie
petale catifelate
cad spre abis
centrifugate din roșu și alb
roz
bine că totul ține puțin
în lume se întâmplă multe
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De soare, cel mai mult se bucură umbra.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Interval
când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
și nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult și nu-s oarbă
cum încolțește încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duioșia unei mărunte flori poate tămădui răni adânci.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va ploua
mi spunea mama nu-ți uita umbrela va ploua
vezi ea știa că va ploua
și mă asuma bucății sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaș strada
cu minunea vocii ei
iarăși ocrotitoare ți-am spus draga mamei că va ploua
și plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăștie peste tot și desferecă
o lacrimă cât inima
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cealaltă parte
de cealaltă parte a stelei căzătoare
ești suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.
prin fanta îngustă țâșnește amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniță,
acolo unde se termină albul.
prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.
cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.
pe nedrept luna se rostogolește în deșert.
prin târziu aleargă iluzii și-o amețire de cătușe
pe sinuosul drum către abis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
îmi spunea mama nu-ți uita umbrela va ploua
vezi ea știa că va ploua
și mă asuma bucății sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaș strada
cu minunea vocii ei
iarăși ocrotitoare ți-am spus draga mamei că va ploua
și plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăștie peste tot și desferecă
o lacrimă cât inima
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai cunoscut drum este al copilăriei.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel rămas în întuneric nu e salvat de Soare.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce drum ciudat se parcurge! Doar în copilărie trăim printre certitudini...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin Parisul cel frumos,
Nu merge nimeni pe jos,
Mâța, pe recepție,
Nu face exceptie!
Fiindcă-i ieftina benzina,
Și nu e un lux, masina!
De la Turnul lui "Aifel"
(Cel mai grandios nivel),
Pan' la Arcul de Triumf,
Deși-i soare și zăduf!
Că e plin Parisul, zici,
De șoareci și de pisici!
Iar distantele-s prea lungi
N-ai cum altcumva s-ajungi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pe fruntea zilei
luminile curg până dincolo de ani
în zi de
azi (totdeauna posibil)
ce senin sună numele Tău
rostindu-L
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața se apără cu viață...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contur
două falange țin umbra tâmplei
pe drumul meu mă văd
nevăzută până-n adânc în moleșeală
o umbră pe cadran
răspunsă din eu
perechea mea artizanală
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între toate greșelile rămâne un drum spre vara noastră interioară. Principalul e să păstrăm tot ce ne oferă bun ca viitor.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai speri nimic când nu-ți mai amintești nimic. Când iei viața de la capăt, o urgență mai mare decât construirea unui viitor este construirea unui trecut. Iar șansa este ziua care abia începe.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci azurii
copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele
locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește să încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirinturile sufletului
minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
și sunt momente când fiecare este minotaur
și poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă
dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini și umbre în care totul se întrețese
labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor și labirintul uitărilor
rătăcitor, fără să știe ce-i lumina
omul tânjește să-și ia zborul spre înalt
dar spaima țese văl de întuneric
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu poți pune nimic în locul unui vis, e de preferat să uiți de el.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!