Despre dragoste

în acel oraş
oamenii se temeau să se îndrăgostească
noaptea îşi camuflau inevitabilul coşmar
în jocuri interminabile de societate
şi bon ton
admirînd inutilităţi stradale
numărau infinitul pipăind stelele
inhibaţi adormeau
în spatele măştilor
sperînd o moarte candidă
evisceratoare de nostalgii absurde
o pace adîncă îi transforma
într-o mlaştină perfectă
doar dimineaţa le deschidea rănile
pentru o zi aproximativă
iubirea pîndea
ca un fel de entropie

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumatatea privirii

jumătatea privirii în remuşcarea oglinzii
răstignită nupţial între trupurile noastre
tu ca şi cum ai privi în ochi epicentrul
următorului cutremur inexplicabil din mine
adîncurile unde niciodată nu vei avea cum să călătoreşti
eşuezi epavă cu termen de garanţie pentru istorii comune
te simt îţi petreci degetele prin rănile de ipsos
ale statuilor mele devastatoare descoperire
inima doar astrolab stricat pentru planete
născute dintr-un timp dat înapoi
spre nopţi atîrnate în ferestre
undeva la marginea căderilor
despre care nu vorbim niciodată
pentru că noi nu avem limbă
ci doar o nefericită răsucire a sufletului
în jumătatea perfectă a privirii

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii visează: dar nu toţi la fel. Cei care visează noaptea în negura minţii lor, se trezesc dimineaţa şi îşi dau seama că a fost doar o iluzie. Dar visătorii din timpul zilei sunt oameni periculoşi pentru că ei îşi trăiesc visurile cu ochii deschişi, pentru a le transforma în realitate.

citat din T.E. Lawrence
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi

Fiecare zi
mai aproape cu un pas
de minunea întunecată
a nevăzutului,
seara atingând noaptea,
dimineaţa atingând ziua,
pipăind prin tăcere cu cuvântul,
neştiind
şi nedeţinând nimic,
doar lacrimi,
căutând ieşirea
care alunecă împreună cu viaţa
până când un orizont înseamnă moarte.

poezie de Nelly Sachs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele viziunii tale clare trebuie să existe scopul pentru care o doreşti; pentru a o transforma în ceva tangibil. Şi în spatele acestui scop trebuie să fie o CREDINŢĂ invincibilă şi de neclintit, că acel lucru este deja al tău; că îţi este aproape şi că tot ce ai de făcut este să întinzi mâna şi să-l iei.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum picăturile nenumărate ale oceanului fără margini stau una lângă alta în pace, la fel şi oamenii într-o bună zi vor trăi în deplină înţelegere într-o lume perfectă a unităţii.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace!

Ce dorinţa, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noţiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment şi ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!

Monumentul cel mai înalt
Ce depăşeşte a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!

De unde EŞTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
Şi doar atâta să ne spui
PACE FIE PE LA VOI!
PACE FIE ŞI ÎN VOI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toţi sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace şi-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, îngheţat de ger
Un ger al răutăţii, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar vieţile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mâini de cireş

e târziu
în închisoare
au dat drumul la dragoste
curge prin oase
ca o sevă de vorbe neterminate
uneori le răspundem
alteori la vest de moarte
o fată cu mâini de cireş
ne aduce pachete albastre
scrise cu alb
în tăcere
despachetăm
la infinit
zburând peste case

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să aleg între viaţă şi moarte aş alege infinitul... şi infinitul este iubirea!

Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală fundamentală în felul în care funcţionăm azi ca societate este diferenţierea uriaşă dintre muncă şi plăcere. Unde este acea lege universală, divină, care spune că munca trebuie să fie corvoada de la care de abia aştepţi să scapi? Cu ajutorul psihologiei se ridică o nouă înţelepciune la suprafaţă: înţelepciunea vocaţiei. Când munca şi plăcerea devin una, când activitatea ce îţi ocupă cel mai mult din zi te bagă în starea de flux, la fel cum te bagă joaca cu mingea de uitai că te-a chemat mama la masă, când îţi dezvolţi abilităţi în timp ce te joci, atunci îţi trăieşti vocaţia. Aceasta este investiţia supremă în orice fiinţă umană care va transforma societatea şi planeta. Oamenii cu vocaţie sunt oameni care muncesc din şi cu iubire. Într-o lume în care munca e făcută cu iubire, multe dintre suferinţe rămân doar o amintire. Dar pentru a face munca din iubire... e nevoie să ne găsim iubirea. Iubirea din noi, iubirea pentru viaţă, pentru oameni cunoscuţi şi necunoscuţi încă, pentru planetă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodin

stelele cad şi cad
Dumnezeu e un trecător
care se întoarce de la muncă
cu o plasă de pâine
şi dulciuri pentru copii
aproape că am strigat dupa el
săracule

dar ceva bogat
în privirea lui m-a oprit
apoi am început să mă rotesc
împrejurul axei mele
păream
o dansatoare talentată
dar nu eram

deşi oamenii
se opreau să filmeze
această întâmplare incredibilă
această formă de viată
aflată într-o isterie
de nedescris

ne credem creatori
cei care salvăm purici de la incendiu
sau care ne iubim excesiv
în oglinzi

spiritualitatea mea e zero
paşii lui adânci în asfalt
îmi confirmă inexistenţa
în pofida acestui orgoliu care
mă gâdilă

stelele cad şi cad
oamenii se bucură
cu Dumnezeii plângând în ei
oamenii
îşi continuă drumuri
cămăşile lor se desfac în vânt
ca nişte acordeoane
mici şi absurde
sub un cer bleumarin

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea este perioada de o moartă monotonie sub acoperişul unei case; dar sub cerul liber păşeşte uşor, cu stelele şi ceţurile şi parfumuri sale, iar orele sunt marcate de schimbările de pe faţa naturii. Ceea ce pare a fi un fel de moarte temporară pentru oamenii sufocaţi de pereţi şi perdele, este doar lumină şi o vie aţipire pentru omul care doarme afară.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A existat un risc calculat în fiecare stadiu al dezvoltării Statelor Unite: pionerii care nu se temeau de sălbăticie, întreprinzătorii care nu se temeau de eşec, visătorii care nu se temeau de acţiune.

citat din Brooks Atkinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar exista întunericul, lumina nu ar fi acel vis frumos fără de care nu ar mai fi strălucire, dacă n-ar exista suferinţa, sufletul ar fi doar o stâncă, un cuvânt încrustat pe aripa cerului adormită şi frântă, dacă n-ar exista sărutul... iubirea ar fi agonie, coşmar, umbra unor clipe moarte de mult... Şi câte exemple nu v-aş putea da...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Capitolul întâi. Adora New York-ul. Îl idolatriza. – Ăă, nu, zi aşa: îl romanţa. – Da – Pentru el, indiferent de anotimp, acest oraş rămânea un oraş alb-negru care vibrează pe ritmurile muzicii lui George Gershwin. – Ăă, tz, nu, am uitat ceva. – Capitolul întâi. Era o fire prea romantică pentru Manhattan, pentru orice, de fapt. Îi prindea bine aglomeraţia şi traficul dificil. Pentru el, New York-ul însemna femei frumoase şi bărbaţi care le ştiu pe toate. – Nu, nu, e prea sentimental pentru gustul meu. Putem să... să îl facem să sune mai profund? – Capitolul întâi. Adora oraşul New York. Pentru el, era o metaforă a degradării culturii contemporane. Aceeaşi lipsă de integritate individuală care i-a determinat pe mulţi să aleagă calea mai uşoară, transforma cu rapiditate oraşul în... – nu, e un pic cam extravagant.... Să fim serioşi, vreau să vând nişte cărţi. – Capitolul întâi. Adora New York-ul, chiar dacă pentru el era simbolul degradării culturii contemporane. Cât de greu e să trăieşti într-o societate desensibilizată din cauza drogurilor, a muzicii date la maxim, a televiziunii, a crimelor, a gunoiului... – Prea încrâncenat. Nu vreau să fiu încrâncenat. – Capitolul întâi. Era romantic şi dur asemenea oraşului pe care îl iubea. În spatele ochelarilor săi cu rame negre se ascundea energia sexuală a unei feline. – Îmi place asta. – New York era oraşul lui şi aşa avea să rămână...

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii violete

Noaptea te visez întruna

ziua-ntreagă-i un coşmar

în cerneală totuşi luna

pare-o lacrimă de jar

Ziua-ntreagă-i un coşmar

scriu cu litere de foc

dragoste nu ai habar

dacă-n lume am un loc

Scriu cu litere de foc

în cerneală totuşi luna

are un poem în stoc

noaptea te visez întruna

Ziua-ntreagă-i un coşmar

restu-s aparenţe doar

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştii anilor '50 şi '60 era (încă) un oraş plin de rezonanţele civilizaţiei interbelice, cu dulceaţa şi cu ironia lor inteligentă, un oraş cu varietate, cu o mândrie a sa, cu o anume poftă de viaţă (de "savoir-faire"), un oraş în care se putea creşte.

Virgil Nemoianu în Cum poţi să fii român? Variaţiuni pe teme identitare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptăţi stradale

Ca o limpede dovadă
A dorinţei ne-mplinite,
El o pupă-n plină stradă,
Dar şi-n locuri mai ferite!

epigramă de Neculai Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!