Versuri scrise pe un album - XVI

Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniştit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Duşmanilor să vădească focul ce mi-ai atâţat.

poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui NU

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniştit de treabă
în ferma mea de cuvinte şi fantome
şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui nu

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalţi să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniştit de treabă în ferma mea de
cuvinte şi fantome şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului * * *

Toţi îţi par că-s nătărăi,
Dar nu-i lucru de mirare;
Căci galbene îi par toate
Celui ce-are gălbenare.

epigramă de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Empatie stradală

Într-o zi, de dimineaţă, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, şoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"

-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' să aibă vreo durere de picioare,

Sau – mai ştii? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe "scenă".

Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Şi l-o ţine cea durere până l-or băga în groapă.

Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i aşa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă şi durerea lui persistă.

Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.

O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb şi gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

De voieşti să te iubească,
Pune-ţi în obraz o mască.

distih de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua nunţii tale... ( I )

în ziua nunţii tale-ţi scriu
din depărtări senine
deşi îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine

în ziua nunţii tale, crede-mă eu n-am să plâng
deşi mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă

îmi pare bine c-ai avut
tărie de voinţă
deşi tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îţi port recunoştinţă

în rochia cu alb imaculată
şi vălul de mireasă argintat
aşa eu te voi ţine minte viaţa toată
deşi la nuntă nu m-ai invitat

or trece ani şi poate, cine ştie
vor scri pe piatra mea de căpătâi
că nu există dragoste târzie
există numai dragostea dintâi...

august 1980

În ziua nunţii tale... ( II)

ţi-am scris odată-n ziua nunţii tale
şi peste patruzeci de ani şi încă viu
în alfabet latin cu buchii digitale
a două oară-n viaţa asta-ţi scriu

în tot acest răstimp noi doar odată
ne-am întâlnit-şi-n ochi citeam că- nu...
păi cum altfel când tu, femee măritată
mi-ai acordat un simplu -simplu rendeş vous

erai la fel de jingasă şi rece
ca o rusalcă învelită-n văl de spume
voiai a spune parcă- vremea trece
iar tu la fel rămâi - cel mai urât din lume

degeaba încercam ceva a spune
a-ţi reciti din netrimisele poeme
în ochii tăi cu luciu de cărbune
se încordau internele extreme

ca nu cumva să mă ating de tine
ca nu cumva să te sărut pe buze
ca nu cumva să strig- tu hai cu mine
şi eu-l tău să nu mă mai refuze...

ne-am despărţit atunci pe totdeauna
ca doi străini şi numai zâmbete amare
mai încercau în sinea lor să ne mai spună
că e corect ce facem deşi doare

s-a scurs de atunci noian abrupt de vreme
dar uneori în nopţi cu luna plină
un lup în mine simt că parcă jeme
şi-o floare albastră parcă îl alină.

poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (2)

am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
şi mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă ştiai.
mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia
mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii
şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărţindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi silit ca, pentru un copil, să aleg între a şti să se roage şi a şti să citească, eu aş spune: să ştie să se roage, căci a se ruga este a citi în cea mai frumoasă carte; adică a te ruga este a citi chiar în fruntea Aceluia de unde izvorăşte toată lumina, toată dreptatea şi toată bunătatea.

citat din Legouve
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi 2018

Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Şi mulţi alţi ani, ‘naintea ta,
Mi-ai dat o casă, şi mâncare,
Şi am avut ce îmbrăca...

Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Şi pot, ferice, a trăi...

Aş vrea copiii doar, să fie,
În viaţa lor, tot mai voioşi,
Să ştiu că-s oameni de-omenie,
Şi că-s nepoţii sănătoşi,

Aş vrea să aibă şi sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-şi trăiască anii,
Alături de ai lor copii,

Aş vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Şi neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...

În faţa ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veşnicia:
Ai fost un an din viaţa mea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel (cu iz de gelozie)

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,
Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie,
În ciorbă mi-ai turna pe îndelete
Acid cianhidric, iz de gelozie.

Ţi s-a urât, pesemne, ai regrete;
M-ai vrea inchisa intr-o colivie.
Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,
Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie.

Ce-ar fi să batem palma, măi, băiete,
Să dăm orgoliile pe pustie?
Eu încă te iubesc, fără regrete;
Tu, fără margini..., toată lumea ştie;
Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete.

rondel de Valeria Merca (24 mai 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ 2021

Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Şi mulţi alţi ani, ‘naintea ta,
Mi-ai dat o casă, şi mâncare,
Şi am avut ce îmbrăca...

Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai date, îmi este bine,
Şi pot, ferice, a trăi...

Aş vre copiii doar, să fie,
În viaţa lor, tot mai voioşi,
Să ştiu că-s oameni de-omenie,
Şi că-s nepoţii sănătoşi,

Aş vrea să aibă şi sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-şi trăiască anii,
Alături de ai lor copii,

Aş vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Şi neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...

În faţa ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veşnicia:
Ai fost un an din viaţa mea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Sunt liniştit şi eu, în fine,
Căci m-am mutat la soacra mea:
Speranţă am s-o duc mai bine...
De nu cumva "m-o duce" ea.

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, silit sunt...

Vai, silit sunt a deplânge
Epigrama-ţi de copil,
Dovedind că tu-mi eşti rudă
Doar de sânge, nu de stil!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ştii

Ce râzi la mine, lună cheală?
N-ai mai vazut un scamator
Sorbind iubirea toată, goală
Fără vreo cană sau ulcior?!?

Ce inţelegi tu cum e viaţa,
Ce e suspin si ce e dor?
Eşti stearpă şi rece ca gheaţa
Şi când te mângâie vreun nor...

De mi-ai da ceru-ntreg cu stele
Şi timpul tău nemărginit,
Aş vrea tot clipa vieţii mele
Cu of de dor nepotolit.

Sunt muritor. Aşa să fie -
Focul iubirii e nestins.
Cât am în piept inima vie,
Mă las purtat pe-aripi de vis...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Daţi totul iubirii (2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie măgărească

Ici măgarii când se-adună
Mintea îşi vând pe parale;
Pun urechi lungi drept cunună,
Şi-aşa-şi pun ţara la cale.

epigramă de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul pasiunii

O atingere blândă, iubitoare
O şoaptă plină de dorinţă
Un oftat dulce de-acceptare
Şi focul arde în fiinţă.

N-avem nevoie de cuvinte
De jurăminte desuete
Minciuni noi nu avem în minte
N-avem trecut şi nici regrete.

Vrem doar să stăm îmbrăţişaţi
Că timpu-i scurt şi preţios
Cu sufletul suntem legaţi
Păcatul nostru e frumos.

Ziua de mâine va fi tristă
Fiindcă vom fi prea ruşinaţi
De amintirea ce persistă
Că ne-am ţinut îmbrăţişaţi.

poezie de Jeffrey Carter, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minor

întâlnirea noastră
nu fusese prevestită de niciun oracol
nici conţinută în vreun destin
un fel de instinct ne pusese în mers
interacţionasem în marja timpului liber
cumva din plictis cumva din nepăsare
fără să pierdem esenţialul

de-o parte şi de alta
ziua era obişnuită
oamenii aşa de comuni
alunecau în latul străzilor
în dreptul magazinelor cu trucate
fluizi goi neconvingători
nu apucau să se înscrie pe o hartă

formal aproape gratuit
o mână amplă împrăştiase confetti
în limitele spaţiului uzual
incerte siluetele nu se grăbiseră
masa avea să fie îmbelşugată la propriu
n-ar fi ştiut nimeni să estimeze
gradul obiectiv de eficacitate

şi eu

care mă pomenisem în rochie de gală
în preajma rolurilor personale
nu îndeajuns crescută mă complăceam
luând drept adevăr tot ce sclipea
ce făcea cu ochiul

n-am stat pe gânduri
ne-am alăturat zonei de confort
ni se făcuse foame colosală!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere a inimii. Tăcere a simţurilor. Tăcere a cuvintelor lăuntrice, căci e bine să regăseşti Providenţa, care e şi tăcere în eternitate.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trece vremea

Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.

cântec, versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!