
Puteai să arzi de vie
dacă sărutul meu incandescent
ți-ar fi înnoptat pe buze.
Dimineața, soarele s-ar fi topit
în cenușa iubirii noastre.
Cât de dispus era cerul să ne vină-n ajutor!
Părea o cisternă din care privighetorile
ne-ar fi stropit nesomnul cu triluri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Asfințitul
părea că stă rezemat de orizont
ca de un incendiu la marginea mării.
Fuma pescăruși cu aripile
firicele din sărutul
pe care voisem să ți-l aprind pe buze.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă telefonul mobil
va fi de acord,
pe 1 martie ți-aș pune în căști
buchete de prezervative.
Umflate
de-ngrijorarea zăpezii
că ghioceii puși
să-ți măture orizontul iubirii.
s-ar putea-ntâlni
cu microbi de sodomie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Roagă-te să nu mă adaug
la suma golurilor lângă care
ți se făcea ziuă.
Dacă ți-ar fi răsărit
din sfârcurile țâțelor
crini,
noapțile abandonate-n mine
le-ar fi supt mirosul divin
cu buze-nțărcate de stele.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Să faci ubire
masa de taină
pe care așteptările aproapelui
să găsească
fie și numai firimituri din
ce nu ți-ar fi dat el.
Fericit
cel ce dăruind se satură!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva
ce părea să emigreze din intimitatea
felului meu alb-negru de a fi
fusese de fapt o curbă dolorică
am avut nesăbuința să aflu
că cerul din gura sinelui meu
și-a revendicat-o
leagăn rogvaiv în care se copilărește
drama viitorului
introspectat de iluzia supraviețuirii
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Eleodor Dinu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi oarbe
se spală pe ochi
cu esență de trandafiri negri
aprinși
în felinarul grădinii mele de piatră.
Regina nopții,
cenușăreasa prin mirosul căreia
îmi orbecăie nesomnul.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de lumină
este pământul semănat
cu negații
care ne vor devora cerul
robit dorului
de blândele ploi din aprilie
anotimpul semănat
cu germenii viselor noastre
nu vede cum fragilelor
zboruri în doi
li se usucă aripile
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Talia iubirii se măsoară în multiplii și submultiplii jertfelniciei faptelor din care îi facem brâu.
aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Genunchii înduioșați
de apatia icoanei iubirii
o încurajează spunându-i
că poate redeveni
evlavie fragedă
dacă se lasă-nrămată
cu zeamă de piersici celeste
prin care delfinii faptelor
înoată pe spate...
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
să nu-ți lași căldurile pradă turbării
s-ar putea să muște
paginile pe care te-am râs
în poezii
cu bălării de dragoste părăsită
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar trebui să mergem la Domnul Isus și să-I spunem toate nevoile noastre. Putem aduce la El micile noastre griji și nedumeriri, precum și marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, ar trebui să venim cu ele la Domnul, în rugăciune.
Ellen G. White în Rugăciunea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori ne-ar părea rău dacă dorințele ni s-ar împlini.
citat din Esop
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii tavanului
prin care îmi treci
slăvile iubirii,
stalagmite de miere stelară.
Sprijină taina
de pe care dorul meu
plonjează
în ecoul peșterii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu trebuie să fii puternic. Ca un copac uriaș. Dacă ți s-ar jupui scoarța, ți-ar crește alta, dacă ți s-ar tăia ramurile, ți-ar crește altele.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
am stropit poveștile lăsate moștenire
de viața iluziilor
cu sudoarea vieții alergând
spre nordul niciunde
m-a binecuvântat fățărnica luminii filtrate
prin pletele orbului Dumnezeu
să fiu gol înțepat de optimism șchiopătând
acesta este răzvrătitul din minele-mi
prin care mișună râme-nhămate
la cutuma-ngrășerii dreptății
cu pământ slugarnic răimii
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

de blândețea văii în care m-am născut
îmi amintesc boii înjugați la numele mamei
sunt rodul iubirii amare dintre ea
și dealul mierii
care mi-a purtat copilăria pe umeri
gogyohka de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Moliere s-ar fi aplecat asupra propriilor adâncuri, Pascal, comparat cu el, ne-ar părea un jurnalist.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai năvod să nu-ți fie
inconștiența dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaștină orăcăindu-și zoaiele
sub veșmâtul existenței terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
și te trezești smolniță dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ți mistuie și cenușa bocită
de mila lui dumnezeu
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă ploaia...
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anoptimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca să renaști în picături de ploi.
poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!