Cer in doliu
Lacrima-mi silabisind ploaia
in jumatati de umbre;
Un fluture, un zbor hibernal
in coltul ochiului meu drept...
Nu-i asa ca tarana e un cer in doliu?
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Albul rochiei de mireasa
Mi-e teamă să adorm în coajă de fluture.
Poate albul rochiei de mireasă este prea strâmt
și mâinile mi se vor sparge de muchiile crinilor
câte mirări lăsând la vedere gleznele pe rând
vor arde în acest palid dans,
cât amurg a mai rămas plăpând, să ne împartă
va fi cândva această trecere-
roșul sângelui se va împleti în invers contur
și ploaia ne va purta îmbrățișați, departe de-ntâmplare,
atât cât să ne fie zbor.
Mi-e teamă să-mi supun iarăși clipa.
Adorm, cu tine cuibărit sub umărul drept,
Prin albul concentric al rochiei de mireasă.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt clipa unui fluture în zbor
Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie ușor,
ecoul zborului său vibrează
frumusețea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.
poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Am inceput sa zbor,
Si aripile mi se pareau straine
Si neobisnuit de albastre,
De parca tot cerul isi varsase in mine
Cenusa sangelui;
Chiar si lacrimile mele,
Ostenite de povara unui contratimp
Pierdut,
Furau, nestiutoare, putin cate putin
Din acel albastru prea crud
Si prea adanc
Pentru a ramane mereu acelasi tarm
Din care trupul meu fara contur
Sa se-nfrupte,
Ca dintr-un izvor orbitor
Am inceput sa zbor,
Dar nu puteam ierta marea
Pentru ca-si croise un ochi ascuns
Din norii pe care-i lasam in urma,
Maculand pentru totdeauna
Ceasornicul orizontului
In care-mi zidisem trecerea,
Zadarnic nevinovata
Am inceput sa zbor, si zburand,
Totul in mine a devenit albastru
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zbor din iubire
Fluturi o floare
Pământ roditor
O adiere de vară
Un soare orbitor
Un gând satanic
Vise destamate
Un ceas nemernic
Te-a luat departe
Vreau să fiu fluture
Să zbor în neant
Un zbor din iubire
Din drum nu te abat
Fluture nevinovat
Aripi transparente
Te veghez pe însetat
C-un sărut pe frunte
Când zorii vor veni
Voi fi cine stie unde
Rătăcită printre ierni
Dorul mă ascunde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de matrice în fuior
Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu etern
M-ai pierdut și este inutil
să mă cauți...
Ploaia curge încet
prin acoperișul inimii tale,
pulsând în ritmul toamnei...
Valurile sparg fortăreața
castelului fermecat,
inundând cea mai sigură
ascunzătoare a sufletului
meu...
Moartea și clipele ei
de maximă dominare
pun stăpânire pe gândurile
mele...
Doliu etern...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
lăsat peste mine și
mă gândesc cum ar fi dacă
toate trenurile ar opri la capătul lumii
iar Dumnezeu ivit dintre umbre
mi-ar face semn ca și cum ar fi ultima plecare
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept
e un semn
însă știu că
noaptea aceea va fi o noapte de vară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zbor 2
Azi ți-am cumpărat
un fluture,
zbor dintr-un curcubeu
ascuns în ploaie.
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia în doliu
Ochii văd, inima cere,
Dar e rău când n-ai putere.
Cazi atunci în mare doliu
După veșnicul fotoliu.
epigramă de Florin Țăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De poți să treci
Un colier ce cândva l-ai purtat
O inimă din rosu cristalin
In grabă mare tu l-ai uitat
Pe noptiera din lemn de frasin
Pe coltul noptierei de la pat
Tăcute prin colțuri de odaie
Lumini si umbre pe tavan
Mi apari în patul din odaie
Inima saltă ca lovită de pumnal
Tresar la ușă s-o deschid
Dar pasul nu se miscă
Privirea-mi trece printr-un zid
Iar ochi din beton ei muscă
Mă lupt în somn zbor ca un soim
Broboane reci îmi curg pe frunte
Le scutur ca rodele din pom
Si mă trezesc din vise crunte
În vis părea real că ai venit
Dar nu-i deloc un vis adevărat
Si colierul în mână l-am găsit
Asa eu îl țineam când m-am culcat
Credeam că vii ori vei veni
Si te aștept în fiecare seară
Cu colierul în mână voi dormi
De poti sa treci diseară iară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si cu toate astea,iubesc
Simt
Glasul alb al singuratatii
Lovindu-mi corzile vocale,
Tristetea florilor ce-si arunca tipatul
Inaintea mea,
Desfrunzindu-mi oasele,
Infiorata ruga a nisipului,
Cald poate si din vina
Inimilor noastre
Simt cum iubirea inalta si coboara
Suflete,
De care apoi durerea
Sa poata fi demna.
Si cu toate astea, iubesc.
Iubesc, fara sa pun nici o intrebare,
Iubesc, fara sa mai simt pietrele
Otravind ecouri,
Mai crud, tot mai crud,
In jurul meu,
Iubesc, si ruinele ce se sting
Pe muzica de Bach
Musca din Ana, zidita
In mine.
Iubesc, si numai Dumnezeu iarta
Plansul meu, urcand ploaia
Prin oameni.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fluture de-o zi...!
E dimineață...
Încă pe trandafiri
Mai sunt boabe de rouă.
Zbor...
Culeg nectarul vorbelor
Și vouă...
Vă dăruiesc iubiri!
E ora nouă
Și aripile mi le-ntind spre cer...
Iubesc...
Ce mister!
La prânz,
Sunt învăluit în flori de migdale...
- Ah! Ce petale!
Nu-mi rupeți aripile la ora două...
Mi-e dor!
Și...
Vreau să zbor...
Sunt fluture.
Călător...
Pe la chindie,
Poate iubita o să știe
Cumva...
Undeva...
De dragostea mea.
Când întunericul mă va cuprinde,
Cineva mă va vinde...
Poate pe treizeci de arginți...
- Iubita mea,
Să nu mă minți...
În palma sufletului tău,
Sunt EU.
Să nu-mi faci rău,
Eu sunt al tău.
Sunt fluture de-o zi...
Așa va fi...
Poate-oi trăi
Mai mult de-o zi
ȘI IARĂȘI VOI IUBI!
poezie de Coman Vasile (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipele acelea, evantaiul de doliu îi palpita pe sân ca aripa unui fluture cap-de-mort pe lespedea unui mormânt.
Villers de l'Isle Adam în Sentimentalism (Povestiri crude și insolite)
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt floarea
Sunt floarea ce poartă sărutul de fluture,
Ecoul zborului său de o zi și-al iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
Rămasă cu privirea pierdută
După aripa ce se zbătea mângâindu-mi petalele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Moto: omul, sã rman copil al indoielii si al mortii
(Byron)
Nasterea
Sã rutul tainicei zvârcoliri
Linistea dezrã dã cinã rii
Inceputul unei mari dureri
Viata
Obsedanta trecere
Prin haosul neimplinitei cã utã ri
Firul de nisip
De pe-un tã rm al pã timirii
Moartea
Tã cerea de dincolo de suferintã
Imposibila clipã a intoarcerii
Pecetea grea a eternitã tii
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și zbor...
Suspine de mătase
S-au înecat la mal.
Ecou de gânduri roase
În timpul hibernal.
Aș vrea să fac lumină,
În norii grei din noapte
S-aduc ziua senină
Și visele-mi aproape.
Am macerat din doruri
Lăsând doar urma ta.
Cuvinte prețioase
Din nou vor dispărea.
Iubirea prea zbârcită
Alunecă spre mine
Și plec întunecată
Nimic să nu te-aline.
Și nu-mi întorc din vise,
Lumină nu mai fac
Și zbor într-o aripă
Să nu mă mai prefac.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia cade peste-acest om drept
Cum și peste hoțul acela
Dar mai ales peste omul drept,
Căci hoțul fură celui drept umbrela.
catren de Charles Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
atunci când lacrimile se vor zdrobi de pământ
și vor simți durerea mea
și-în cădere lumina din ele se va stinge
să ști!
că viața nu-i decât o secundă
ce repede trece!
atunci când privirea mi se va pierde
și lumina din ea nu va mai fi
să sti!
că întunericul nu poate înlocui lumina
căci viața nu-i un privilegiu
să ști că atunci când m-ai uitat
și vei crede că ești fericită
mă voi bucura
că viața nu-i, decât
o iluzie, un zbor în vânt
un fluture ce am avut impresia
că prin ce-am fost, doar a trecut!
poezie de Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabisind litanii
O ții-ntre pleoape vis de noapte bună
Și o-nvelești în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!
Și inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu
Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-
Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopților pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!