Am învăţat ca să renunţ la mine...

- Sunteţi pe zi ce trece mai penibili!
- De ce nu aţi făcut-o pân' acum?!
Şi aţi ascuns chiar martorii posibili,
Să nu-mi arate-n viaţă al meu drum.

- M-aţi exilat în conştiinţa firii!
Şi aţi uitat chiar cheia unde-aţi pus.
Ieri, mâine, azi. E vremea reunirii!
Şi implicit al vostru crunt apus.

- Prezent sau viitor îl voi trăi!
(nu pot să spun, trecut că l-am trăit!).
- Ca singur suflet care va voi!
Să vândă chiar iubire-n infinit.

- Voi nu vedeţi c-aceasta joacă feste?!
Vă caliciţi chiar şi la sfânta pâine.
- În viaţa voastră nenorocul este!
Un viitor ce-l aşteptaţi de mâine.

Vom defini din nou verbul... A fi!
Redecorând cuvâtul existenţă.
Nu avem timp nici pentru... a muri!
Ce să mai spun de vreo experienţă.

- Eşti unică aşa în felul tău!
Ai renăcut din propria cenuşă.
Cu-aceeaşi îngeri dar alt Dumnezeu!
- Aceeaşi casă dară altă uşă.

Poţi s-o asculţi dar nu poţi s-o atingi
Poţi să o vrei dar nu poţi ca s-o ai.
- Din infinitul ei tu poţi să-ţi tragi!
Esenţele din care să-i faci Rai!

Trecutul meu, acum este departe
Dar viitorul simt că mă slujeşte.
Din visurile noastre tu împarte
Ce ai avut în suflet ca şi zestre.

Am învăţat ca să renunţ la mine
(binenţeles că în favoarea ta!).
Şi-am învăţat că-n viaţă este bine
Să am puterea totuşi de-a spera.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebelul este cel care trăieşte conform propriei sale lumini, acţionează potrivit propriei sale inteligente. El îşi crează calea păşind pe ea, el nu urmează mulţimea pe superautostrăzi. Viaţa sa este periculoasă - dar o viaţă care nu este periculoasă nu este viaţă deloc. Rebelul acceptă provocarea necunoscutului. El nu întâlneşte necunoscutul care vine în viitor pregătit de trecut. Acesta crează întreaga angoasă a umanităţii; trecutul te pregăteşte, iar viitorul nu are cum niciodată să fie în trecut. Ziua ta de ieri nu are cum să fie vreodată ziua ta de mâine. Până acum însă în aşa fel a trăit omul: ziua ta de ieri te pregăteşte pentru ziua ta de mâine. Însăşi pregătirea devine astfel o piedică. Nu poţi respira liber, nu poţi iubi liber, nu poţi dansa liber - trecutul te-a schilodit în toate felurile posibile. Povara trecutului este atât de grea încât oricine este zdrobit sub ea.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de tine...

De viaţă mă tem. Dară şi de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.
Mi-e frică să stau în singurătate
C-atuncea mă bântui şi m-ai îndârjit.
Iubirea să aibă o cursivitate!
În tot ce atuncea, demult m-a vrăjit.

Nevoia de tine o simt permanentă
Iar viaţa mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi eşti chiar indiferentă!
Şi nu eşti nicicum de unii lăsată.

N-aş vrea să-nceteze iubirea-ntr-o zi
(că asta ar fi o altă vendetă!).
În care cu toţi ne-om împotmoli
Şi-atuncea nicunul n-ajunge vedetă!

Mi-e teamă că ziua de mâine apune
Şi noi nu vom şti iară unul de altul.
Priveşte cum seara venită răpune!
Un vis ce ne zboară acum spre înaltul!

Nu pot ca să cred că există durere
În sufletul tău chinuit de tăceri.
Îţi freamătă trupul, voinţa şi vrere
De neîmplinire şi nemângâieri.

Nevoia de tine îmi seacă chiar viaţă
(te văd cum din vise dispari uneori!).
Aş vrea să ridici cortina de ceaţă
Ca noi să vedem a lumii tumori!

Eu nu m-aş vedea fără tine acum
(când ai devenit chiar independentă!).
În viaţă vom face o lege şi-un drum
Dar nu ca acuma, prin corespondenţă!

De viaţă mă tem şi-acuma de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.

Nevoia de tine chiar e permanentă
Iar viaţa mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi eşti chiar indiferentă!
Şi nu eşti nicicum de unii lăsată.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti astăzi aici. Nu îţi poţi alege un alt trecut, nu poţi da timpul înapoi, nu îţi poţi schimba copilăria şi nimic din ce ai trăit până acum. Însă poţi să decizi ca din acest moment să nu mai permiţi ca trecutul să te definească, poţi alege să fii oricine vrei să fii şi poţi, cu siguranţă, să îţi creezi un prezent şi un viitor pe măsura visurilor tale. Încetează să te mai victimizezi. Începe să trăieşti!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul

De-ţi pasă rămâi şi lasă
Pe gând nu fi supărat
Ţi-am lăsat scris pe masă
Nici măcar nu l-ai aflat

Între trecut si viitor
Eu prezentul neliniştit
Crescut în seva anilor
Am căutat si te-am găsit

Eu sunt un vânt rătăcitor
Prezent în fiecare clipă
Mereu în timp un călător
Nu face din mine risipă

Călătoresc cu steaua ta
Iubeşte-mă si mă răsfaţă
Prezent mereu deasupra ta
Trecutul nu-ţi mai este viaţă

Priveste-mă nu m-alunga
Căci viitorul este departe
Fără mine ani nu poţi adăuga
De sărutul meu să ai parte

Acum prezentu-i infinit
Viitorul este un cald curent
Cu iubire în gând am venit
Voi fi mereu un suflet prezent

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în primele momente ale dezvoltării tale te gândeai la trecut şi la viitor, acum e cazul să te concentrezi pe prezent. Schimbările nu poţi sa le faci în trecut şi nici în viitor. Orice schimbare se face în prezent, iar asta înseamnă că trebuie să înţelegi mai bine momentul prezent. Fericirea nu o poţi simţi cu adevărat dacă mintea ta e concentrată pe viitor sau trecut. Poţi să simţi multe alte emoţii, dar emoţia de fericire e simţită doar când mintea stă concentrată pe prezent. Aşa că dacă vrei ca dezvoltarea ta să continue, asta trebuie să înveţi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se transformă. Viaţa este într-o continuă schimbare. Nu mai eşti cel de acum 10 ani şi nici viaţa ta nu mai arată la fel. Observă asta şi nu mai permite să rămâi blocat în ceea ce credeai că ştii despre tine şi despre viaţă. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalităţi prin care încerci să recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea şi incapacitatea de adaptare. Nu te agăţa de trecut. Cu 10 ani în urmă poate nu îţi imaginai că tu vei fi aşa cum eşti astăzi. Acum ai o altă viaţă. Fie pentru că ţi-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ţi s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu eşti altul astăzi. Acceptă asta şi bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum şi fii deschis la tot ceea ce urmează să trăieşti. Trecutul este o lecţie, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecţiile însuşite, încredere în tine şi flexibilitate. Cel din trecut nu poate să îţi creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poţi să fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil şi adaptează-te... pentru a-ţi transforma visurile în realitate.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi "alimenta" din viitor. Imposibil să contractezi datorii! Nu poţi irosi decât momentul prezent. Nu poţi irosi ziua de mâine; ea este păstrată pentru tine.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Definiţia femeii

Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire şi dorinţă,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecinţă.

Nu aş putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară şi coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Şi tot la tine dacă mă doboară.

O viaţă ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar şi peripeţii.
De intri-n comă fără timp de poză!
Şi fără argumente, inepţii.

Eşti universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Şi-n care eu mă simt ca un erou!

Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îţi mulţumesc.
Chiar dacă pentru mine eşti năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.

Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi eşti chiar sprijin de îmi este greu.
Şi astea toate nu în premieră!

Las amintiri să zacă-n aşteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.

Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.

Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu ştii că-mi eşti o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Şi-n viaţa mea, eternă mângâiere.

Eşti steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc uşor.
Trudit din greu şi-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.

Să te găsesc aşa cum eşti de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar şi zeii.
Dorinţă şi speranţă în neant
Aceasta-i... definiţia femeii!

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angst II (epilog)

de ce eşti vas când ancora te doare
şi nu poţi trece de povara ei?
de ce nu poţi muşca din remuşcare
sau bea din lacrimi când nu poţi să bei?
de ce atâtea voci îţi şterg bătaia
să nu poţi spune dacă eşti sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când şi ploaia
adoarme-n tine când adormi şi tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poţi ieşi din neagre pânze
chiar de îţi spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule şi confuze
şi multe patimi ce-au rămas pe buze...

poezie de Ionuţ Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele trecut, prezent şi viitor sunt făcute de minte şi, în ultimă instanţă, iluzorii. Trecutul şi viitorul sunt forme ale gândirii, abstracţii mentale. Nu-ţi poţi aduce aminte de trecut decât în clipa Acum. Ceea ce îţi aminteşti este un eveniment care a avut loc în clipa Acum, iar tu ţi-l aminteşti în clipa Acum. Viitorul, când va veni, este clipa Acum. Aşa că singurul lucru adevărat, singurul lucru care există este clipa Acum.

Echart Tolle în Linistea vorbeşte, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Ce încerci să demonstrezi?
Dawson: Vreau doar să o ajut pe Joey.
Pacey: Doar să o ajuţi pe Joey. Uite ce e, omule, de ce nu mă baţi? Pe bune acum, loveşte-mă, termină odată cu tot, o să economiseşti timp şi o să ne scutească de atâta bătaie de cap. Nu i-ar implica pe prietenii noştri.
Dawson: Sau familiile.
Pacey: Chiar crezi că, dacă te complaci în iluzia asta gen James Dean o ajută pe Grease Lightning, o să demonstrezi că eşti o persoană mai bună decât mine?
Dawson: Nu trebuie să demonstrez asta. Ai făcut-o tu când te-ai decis să mi-o iei pe Joey.
Pacey: Pentru ultima dată, Dawson, am greşit. Credeam că dintre toţi oamenii tu o să înţelegi cel mai bine de ce m-am îndrăgostit de Joey Potter.
Dawson (râde nepoliticos): Chiar crezi că relaţia ta cu Joey este adevărată?
Pacey: Dacă o fac, motivul este că suntem nişte persoane care pot decide singure.
Dawson: Chiar crezi că un cuplu confuz de câteva săptămâni înseamnă ceva în comparaţie cu prietenia noastră de o viaţă?
Pacey: Şi tu chiar crezi că o să poţi să ţii lângă tine o femeie atât de frumoasă doar cu un ultimatum egoist?
Dawson: Răspunde-mi, Pacey! Chiar crezi că poţi concura cu povestea noastră de o viaţă?
Pacey: Şi ce poveste! 15 ani de uitat la filme în camera ta urmaţi de un an şi jumătate de prefăcut că sunteţi maturi ca să clacaţi la primul semn de criză. Asta e povestea voastră? Haide, omule! Şi o numeşti pe femeia asta sufletul tău pereche?
Dawson: Da, aşa fac şi tu ştiai asta şi mi-ai luat-o oricum.
Pacey: Imediat după ce tu ai respins-o.
Dawson: Ah, deci era vulnerabilă. Perfect pentru tine pentru că eşti interesat doar de fetele pe care le poţi salva sau cu care te poţi culca, nu-i aşa, Pace?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii unde sunt bucuriile vieţii? În faptul că azi poţi vedea cerul. Că te poţi ridica din pat şi că te poţi gândi la viitor. Că eşti liber şi poţi alege cum să îţi trăieşti viaţa. Că te poţi bucura de trăiri, de arome, de tot ceea ce vezi. Că ai un loc care se numeşte "acasă". Că ai pe cine suna şi că acel om se va bucura că te aude. Că poţi spera şi că îţi poţi construi visuri după bunul plac. Că ai în fiecare zi şansa să o iei de la capăt, să te redescoperi, să devii cine îţi doreşti să fii. Că viaţa îţi oferă în fiecare zi o lecţie şi ocazii să înveţi ceva nou şi să construieşti oameni noi. Că ai un suflet viu, dependent de iubire. Zâmbeşte şi bucură-te de viaţa ta!

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu ştiu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găseşti, să mi-l dai
Aş fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai ştiu, le aştern ca prin vis
Şi de n-am să-l găsesc părţi, din viaţă-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aş vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puţin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Ştiu că este târziu...
Chiar nu vrei să te laşi până nu-l vei găsi?
Înţeleg... dacă-l ai... poţi la mine veni.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când poţi accepta că durează 15 ani să obţii orice lucru cu adevărat valoros, se întâmplă ceva magic: - îţi dai seama că nu poţi aştepta 15 ani ca să te bucuri de viaţă aşa că în timp ce faci munca aia, călătoria de 15 ani, începi să trăieşti mai mult micile bucurii ale vieţii. - îţi dai seama că drumul înseamnă fericirea şi nu destinaţia aşa că începi să aplici asta în toate aspectele vieţii. - înţelegi că te poţi face pe tine bogat făcându-ţi nevoile mai puţine, şi în acelaşi timp realizezi că dacă ai un vis mare pentru care să te trezeşti dimineaţa, toate poverile sunt mai uşor de dus. - după câteva luni din această călătorie realizezi ce simplu e să fii fericit şi parca nici nu mai îţi doreşti să ajungi la destinaţie asa repede pentru că nu mai vrei să scapi de propria ta viaţă mizerabilă care acum are sens, şi descoperi că îţi poţi iubi viaţa şi te întrebi cum de nu te-ai simţit atât de bine până acum, pentru că deşi nu ai mai multe în exterior, simţi că ai trezit în tine uriaşe comori interioare care au fost tot timpul acolo. Ce altceva ai mai învăţat din călătoria ta?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, acum tu nu exişti?! Faptul Existenţei este ceea ce cauţi! EL este Acum, Aici! Minţii îi place să urmeze o călătorie pentru că noi suntem teribil de îndrăgostiţi de călătoria spirituală, facem relaţii în călătoria spirituală, facem o mulţime de lucruri (lucrăm chiar şi/pentru şi în numele "neputinciosului" Dumnezeu) în "călătoria spirituală". Şi sună atât de bine, ah! E atât de frumos! Şi chiar rămânem până la capătul existenţei, unii, în această stare a căutării. Poţi să spui că este un cadou din partea lui Dumnezeu, dar acest "Eu-Sunt" este Acum, Aici, nu este nicăieri în altă parte. Chiar şi atunci când credem că l-am pierdut pe "Eu-Sunt", noi suntem. Este fulgerător, realizezi că ceea ce cauţi este chiar Acum, chiar Aici! Ce anume îi lipseşte acestui moment, acestei clipe, pentru ca eu să îi permit minţii să îmi spună că sunt incomplet, că sunt separat şi atunci să-i spun: "Bine, minte, sunt de acord, merg cu tine în căutare, merg cu tine în această călătorie!"?

Atmaji Maharaj în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să faci un milion

De zeci, de sute, mii de ani,
Se vrea răspuns la o-ntrebare:
Cinstit, corect, un sac de bani,
Cum poţi să faci fără sudoare?

Cel mai uşor, cum unii zic,
Ar fi să-i faci cu o maşină(!?)
Permiteţi-mi să-i contrazic:
De-i manuală, te leşină;

Alţii gândesc, mai slabi de mulă,
Că poţi să-i iei cu-n revolver....
Nici asta nu e o formulă
Pentru un om de caracter,

Atuncea cum? V-o spun chiar eu!
Sunt om cu ani de experienţă,
Secretu-l vând doar pe-un leu,
(E chestie de concurenţă)

Poftiţi la mine la biro'!
Este doar la doi paşi de gară,
V-aştept oricând, fără mişto,
Chiar personal, în colţ afară,

Să vă ajut, io sunt decis,
Şi nu primesc bani de hârtie,
Ca semn, să mă găsiţi precis:
În faţă am... o pălărie.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste din priviri

Dacă mâine nu ne vom mai privi-n ochii
Nu uita că numai cu cel cu care eşti compatibil sufleteşte
Poţi comunica fără cuvinte
Poţi trăi poezia în doi
Poţi fi chiar tu poezia,
Dar nu uita că atunci când te vei retrage din poezia mea
Cu siguranţă vei opri receptorul meu din persoana ta,
Dar nu poţi opri trăirile cititorului meu
Aşadar mă adresez întregii lumi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!