
Scurm în cotidian
cu tocitele-mi unghii de smerenie.
Adu-ți aminte, Doamne,
ce mi-ai promis când eram inexistența
prin care marginile universului
se jucau de-a râmele!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Adu-ți aminte
Adu-ți aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ți aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ți aminte de nașterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.
Adu-ți aminte de asfințitul soarelui care deschide poarta nopții.
Adu-ți aminte de nașterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ți da formă și respirație. Ești evidența
vieții ei și-a mamei ei.
Adu-ți aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viața ta.
Adu-ți aminte de pământul a cărui piele ești:
pământ roșu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toți suntem pământ.
Adu-ți aminte de plante, de copaci, de ființele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbește-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ți aminte de vânt. Adu-ți aminte de vocea lui. El cunoaște
originea acestui univers.
Adu-ți aminte că tu ești toată omenirea și că toată omenirea
este ființa ta.
Adu-ți aminte că tu ești acest univers și că acest
univers este ființa ta.
Adu-ți aminte că tot ce este mișcare, care crește, ești tu.
Adu-ți aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ți aminte de dansul care-i limbajul, că viața este.
Adu-ți aminte.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ți aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerșind la porți lumina.
Să-mi rămâie...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când simți că nu mai poți, adu-ți aminte de momentele în care ți-ai promis că vei reuși. Îți reamintești acum cât e de important pentru tine să nu te dai bătut?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada cometei dezertoare
din spațiul inexistenței
să-ți taie dezgustul de fericirea terestră
în felii
cam cât marginile nesfărțirii de subțiri.
Și unse cu pastă de iască,
să le pui
în farfuria din care mănâncă
viața morții de apoi.
poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai adus aminte
Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
nu stinge, Doamne, întunericul din mine!
este plânsul nesfârșirii pe care ai uitat-o aprinsă
la moartea vârstei când nu știam
că viitoru-i vulcanul cu a cărui lavă îmbătam iluzii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o să mai fiu
lighean de pământ
sub streașina inexistenței?
Nu mă goli, Doamne!
Vei spăla neantul pe picioare
cu picăturile de moarte
care lenevesc în mine.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
dulce mofturoasă
până când este gata dejunul
vino să-ți înviorez buzele
cu pofte înflorate de săruturi
iar mi-ai pus emoțiile
să spargă ouăle pe care azi-noapte
am scris "Te iubesc!"
ți le rumenesc în ochiul luminii
altceva nu știu
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dacă...
Dacă ai uitat ca să zâmbești,
Adu-ți aminte că trăiești!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăiește din plin fiecare moment!
Dacă ai uitat ca să iubești,
Adu-ți aminte cine ești!
Cum viața încă te iubește,
Așa și tu te îndrăgostește!
Dacă ai uitat ca să trăiești,
Adu-ți aminte să zâmbești!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simțită în fiecare zi!
Dacă simți că nu mai poți,
Gândește-te acum la toți,
La cei care nu mai sunt,
Și ar mai fi vrut pe pământ!
poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu smerenie
Doamne, nu pot să te mint,
Tu știi bine cine sunt.
Tu cu Înaltat-ți bunătate,
Pe Pământ mi-ai dat de toate.
Tot ce-mi dai consider Sfânt,
Și din suflet eu Te cânt.
De Tine, sufletul mi-e plin,
Cu smerenie mă-nchin,
Cu puterea ta Divină,
Poartă-mă doar în Lumină.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina zilei
este praful de-ntuneric
scuturat din preșul ceresc
pe care s-au șters razele soarelui
înainte de-a urca
în caleașcă trasă de zori.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Altădată eram fericit
să beau câte o tărie
cu Trakl
sub streașina oricărui
chioșc de ziare.
Ne măream tăcuți
poftele de cer,
hoinărind prin fum de
inspirație
cu licuricii.
Oh, chioșcurile de
maculatură de-acum!
Put
a imagini cu viermi
sugînd silicon
la pieptul iluziilor
sterpe!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne-am promis
Eu ți-am promis, tu mi-ai promis,
Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar și-n vis,
În clipe ce petrecem împreună,
Să fie alt motiv de voie bună.
Să nu uităm nimic să povestim
Din visurile ce ni le-amintim,
Iar tot ce mai aflăm din astă lume,
Să presărăm cu ale noastre glume.
Eu ți-am promis, iubita mea, un trai
Așa cum îl visai și ți-l doreai,
Și-mi place cum, pe față, fericirea
Exprimă ce-ai în suflet: doar iubirea.
Tu mi-ai promis mereu a mea să fii,
Să mă iubești, cum numai tu poți ști,
În viața ce-o cânta-vom împreună
Pe drumul drept, ca a chitarei strună.
Eu ți-am promis, tu mi-ai promis, iar noi,
Pe-aceeași cale mergem amândoi,
Cu liniștea din suflete deplină,
Spre Casa încărcată de lumină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovatul...
Dacă din noi e unul vinovat
Să știi că tu ești; căci, mi-ai înșelat
Iubirea pură, ce ți-am dăruit-o.
Ce ai făcut cu ea?
De ce?
De ce mi-ai murdărit-o?
Să nu crezi frumoaso c-am inimă de piatră!
Mi-a sângerat și mie! Adu-ți aminte: odată!
Mi-a sângerat și mie, simțit-am ce-i durerea,
Aflat-am ce e dorul, ce aspră e femeia!
Îți amintești?
Anume ai vrut să mă rănești:
Că... nu sunt pentru tine,
Că... nu mă mai iubești;
Știai atunci prea bine că sufletu-mi loveai...
Cu mâini împreunate plângeam
Iar tu... zâmbeai!
Adu-ți aminte, fată de ceea ce a fost!
Dar ce a fost odată, acum, nu-și are rost!
Ce milă mi-e de tine; chiar nu te mai iubesc!
Acum, frumoasă fată,
Tu plangi... iar eu privesc!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii tavanului
prin care îmi treci
slăvile iubirii,
stalagmite de miere stelară.
Sprijină taina
de pe care dorul meu
plonjează
în ecoul peșterii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte, o, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
Siri Hustvedt în O vară fără bărbați
Adăugat de IvanovCecilia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai ai nevoie
Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinți sărmani
să nu uiți c-ai avut-o
de ei atâția ani.
Când nu mai ai nevoie
de frații din trecut,
adu-ți aminte câtă
odată ai avut.
Când nu mai ai nevoie
de soțul tău slăbit,
adu-ți aminte câtă
în viață te-a-nsoțit.
Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiți câtă vreme
nevoie ai avut.
Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător
să nu uiți niciodată
de câte-i ești dator.
Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
și cel mai dureros.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom sfinți numele Tău? Oare prin bucurie nevinovată? Atunci, îndură-Te de noi pentru pruncii noștri nevinovați. Oare prin pătimire? Atunci, caută spre mormintele noastre. Oare prin jertfelnicie? Atunci, adu-Ți aminte de ostenelile lor, Doamne.
Sfântul Nicolae Velimirovici în Tâlcuire la "Tatăl nostru"
Adăugat de Laura Stifter

Comentează! | Votează! | Copiază!