Rondel pentru Michelle
Fiindcă, știi că sunt adeptul
Drăgostirilor târzii,
Țucu-ți ochii sinilii,
Când pe stângul, când pe dreptul...
Rogu-te să-mi dai acceptul,
Ca să-ți recit poezii,
Fiindcă, știi că sunt adeptul,
Sânilor tăi arămii.
Țucu-ți coapsele și pieptul,
Și gurguiele-ți murii,
Că-mi cunoști, Michelle, conceptul,
Ultimelor fantezii...
Țucu-ți ochii sinilii!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugăciune
Doamne, țucu-ți tălpili
Dă toace minunili,
M-aș ruga, mai fă minuni:
Unește-i, Doamne, pe români!
epigramă de Ionel Stoiț din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niles: Dragi ascultatori, sunt dr. Niles Crane. Voi modera azi emisiunea fratelui meu, dr. Frasier Crane, care e bolnav. Deși mă consider întru totul apt să-i țin locul, vă avertizez că Frasier e adeptul lui Freud, în timp ce eu sunt adeptul lui Jung. Așa că, astăzi, nu vom mai da vina pe mama!
replică din filmul serial Frasier
Adăugat de Eliza Ghitulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albăstrele
Sinilii, pe șesuri, ce de albăstrele!
Și privirea dragei - tot o albăstrea.
Râu-n zări desface sinilii cordele,
trec peste răzoare, eu și draga mea.
Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
oameni vor culege flori, ca și acu.
Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
albăstrele, poate, fi-vom eu și tu.
Un flăcău va duce fata pe cărare,
despre fericire păsări vor zvoni,
cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
ochii dragei sale va asemui.
poezie celebră de Vladimir Sosiura din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Sonetu' lu' Gică Sonetistu'
Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Așa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu știi răspunsul meu? "Nici gând!"
Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalț!
Poți tu să-ți dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalț,
Chiar de sunt vorbe goale și în vânt.
Iar dacă eu îți spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoști, să știi
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în brațe, pururea să-mi fii.
Așa că, blonda mea și, încă, iubițică,
Să nu uiți că mă cheamă Contra Gică!
sonet epigramatic de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora când...
E ora când se scutură castanii,
Când se trezesc dorințele târzii,
În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii
Și dorul risipit în poezii.
E ora-n care sunt cuprins de teamă,
De nostalgii ce-s dureros de dulci,
Ascultă depărtarea cum te cheamă
La pieptul tău dorința să mi-o culci,
M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară,
Când timpul curge greu și obosit,
Un greiere ce scârțâie-o vioară
În grâul copt ce trebuie cosit.
Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară
În adâncimea verde-a codrului,
Că te doresc, la fel ca prima oară,
Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului...
E ora când ademenește noaptea
Fantasmele ce-n mine trec râzând,
De după colț, atent, pândește moartea
Indiferent îi spun să stea la rând,
Mai am încă în mine-un dor ascuns,
Ce gându-mi chinuie la ora când
Chemări așteaptă doar să-mi răspuns
Hălăduind prin sufletul flămând...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeptul lui Nietzche
Ca "supraom" ești cam dogit,
Degeaba mai stârnești văpaia,
Căci constata-vei, la sfârșit:
N-ai "nice" aia, "nice" aia!
epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubită de nădejde [A certain lady]
Pot să-ți zâmbesc și capul să-l înclin,
Să sorb cu buze avide ce vorbești,
Cu ruj înmiresmat să-mi dau din plin,
Să-ți mângâi fruntea așa cum îți dorești.
Iar când îmi spui de fostele iubiri,
O, pot să râd cu ochiul viu și clar.
Și râzi și tu, cu fală în priviri,
Dar inima că-mi plânge n-ai habar.
Îmi joc prea bine rolul, căci tu crezi
Că-s veselă ca primii zori de zi,
Dar sufletul că mi-l împovărezi
Tu nu vei știi.
O, pot să râd, s-ascult când ne întâlnim
Noi aventuri de care-mi povestești,
De doamne indecente să vorbim,
De mâini experte, șoapte pitorești.
Și mulțumit vei fi, și iar și iar
O altă saga o să-mi spui pe șleau.
Așa mă vrei fidelă, cu mult har,
Nu vezi că-n noapte ochii treji îmi stau.
Și când spre lucruri noi te simți chemat,
Iubite, pot să-ți dau săruturi mii...
Dar prin ce trec atunci când ești plecat,
Tu nu vei știi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la De ce?
De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îți sunt mai adânci ca valea Jondalului.
Fiindcă ești fericită iubind
un singur bărbat.
Fiindcă fiii mei nenăscuți
te vor de pe-acuma ca mamă.
Fiindcă pe tine te-aș vrea
veghindu-mi patul de moarte.
Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să amețești.
Ei bine, findcă tu m-ai ales,
și-ai văzut în mine Ideea!
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miss
Ai pășit, elegant, în apoteoza juneții...
Ai grijă, totuși:
viața e contrară Raiului,
fiindcă Omul trebuie să ispășească
o vină care nu-i aparține:
vina de a trăi!
Destinul ți-a pregătit zborul, dar ține minte:
zborul este scurtat întotdeauna de la naștere,
iar speranța este supremul păcat al tinereții!
Totul, Simm, este să ajungi la întâlnirea
cu Zeul Poeziei,
fiindcă, pentru poezie, îți sunt deajuns
melancolia, azurul și ondulațiile Mării
esențele lirice ale vieții!
Știi bine, Simm, că
dacă n-ar fi fost melancolia,
cea care ne-a dat dreptul la Majusculă,
sângele albastru al
poemelor noastre
nu s-ar fi conturat într-un florilegiu
atât de flagrant pentru muritorii de rând....
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au gust de tine...
Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși să vadă cu tine....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... E mai bine... Sunt atât de fericită, A... Am să-ți spun ceva. Un secret... Știi, nu te mai iubesc. Ba te iubesc, dar știi cum?... ca pe oricine și ca pe toată lumea. A... Nu te mai iubesc, știi? Mi se părea că suntem prieteni acum și că poate să-mi spuie multe, orice, ca și când nu ar fi vorba de noi, cei dinainte.
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Obstinat sonet
Aș sfărâma, iubito, aștri
Și-aș zvâcni în ritm marin,
Ca să-ți cumpăr un suspin,
Cu o pungă de piaștri...
Pentru ochii tăi albaștri,
Aș mai da și-un fiorin,
Și-aș pătrunde clandestin,
Printre sânii tăi sihaștri,..
Doamnă, de mi-i da o gură,
Ți-aș căra azuru'-n pat
Și ți-aș iubi cu măsură
Trupul cald, înmiresmat,
Iar gurguiele-ți de mură
Ronțăi-le-aș obstinat...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori ochii mei
Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rogu-te,uită pricina (acrostih)
Văd în ochii tăi lumina
Iubirii de altădată.
Rogu-te, uită pricina!
Gândul la tine mă poartă.
Inima din nou te cheamă.
Lasă-mă în viața ta!
Iar să-mi fii alături, doamnă.
Arată că poți ierta!
acrostih de Dumitru Delcă (16 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Psalm
"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul" (Psalm 139:1-2)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Și-mi cunoști adâncile, sufleteștile ape...
Știi când ispitele înfrâng zăgazurile,
Știi toate bucuriile și toate necazurile,
Știi cântecul, dorul și visele,
Știi amintirile mele, ucisele,
Știi piscurile înalte și căile,
Știi ghețurile și văpăile.
Știi când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ți Cerul și sfidând Veșnicia;
Știi când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară și deasă;
Știi când mă urc și când mă prăbușesc
În neputința omului firesc
Știi când Te vând și când Te răstignesc...
Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări, pașii goni-vor și unde
Să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca și pe Cain de odinioară
Osânda conștiinței mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost
Sunt doar o biată navă fără rost,
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieții zbuciumate...
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape:
Nu lăsa întunericul să mă-ngroape...
Răpește-mă, Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmașului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înflorește-mi grădinile
Și-nalță-mă, Doamne, și crește-mă,
Cu nașterea a doua-nnoiește-mă,
Să-Ți pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar și-n valea aceasta a plângerii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dreptul
- Te-aș respira ca pe o moleculă
De elixir să mi se umfle pieptul,
Să-mi primenesc celulă cu celulă,
Așa încep o nouă zi cu dreptul
Și pot s-alerg prin fantezii bizare
Ori să mă-ntrec în nebunii cu tine,
La sân dulceața de cireșe-amare
S-o gust pictând în rime sibiline.
Te-aș consuma ca pe o lună plină
Ca un balaur nesătul, feroce,
Sau te-aș lăsa să-mi fii o zi albină,
Când dulce și suavă, când atroce.
- Ești darnic în oferte azi... De unde
Bunăvoința asta? Nu-mi dă pace
Un sfredel de-ntrebare. Hai, răspunde,
Lumina ce-mi pătrunde-n carapace
Nu-i doar un semn uitat al exclamării?
Ești tu, iubite,-ntr-adevăr sau mie
În punctul culminant al adaptării
Mi s-a părut? În nicio poezie
Nu te-am aflat atât de tânăr încă...
Prezența ta mi-a lămurit conceptul
Că timpul poate fi legat de-o stâncă
Și vom începe orice zi cu dreptul.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi!
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Noi știm ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple Infinitul de fiori!
Cu fluturi ne întrecem în finețea
simțirii ne-ntinate de lumesc,
când ne-amintim năvalnic tinerețea
ce ne-a păstrat în suflet TE IUBESC!
Nimeni n-ar îndrăzni, în veci, să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!