În mine zace un mare prozator, zici? Ți-am înțeles ironia: nu e vivace, cum ar trebui să fie, ci zace...
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Aici zace
Aici zace epigrama
Unui palid autor,
Care a trăit cu drama
De a nu avea umor...
epigramă de Aurel Storin din revista "Epigrama", nr. 44 (iunie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta mi-a fost predestinat să fiu: până voi zace în sicriu - scriu!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unei muieri (de către bărbatul ei)
Aici zace nevasta mea,
Din bună norocire,
Zace atât pentru a mea
Cât și-a ei liniștire.
epitaf epigramatic de Anton Pann
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex. Maria Th. Stamadiad
Aici zace Stamadiad
Fost poet și prozator;
Viața lui a fost un iad...
Pentru betul cititor!
epigramă de Ion C. Popescu-Polyclet din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf lui Alex. Maria Th. Stamatiad
Aici zace Stamatiad,
Fost poet și prozator;
Viața lui a fost un iad...
Pentru bietul cititor!
epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefer să fiu prozator, ca să-mi fac prozeliți.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zace aicea Maricaru
Zace aicea Maricaru
Umorist de la Vaslui
Ce-a avut talent cu caru'...
Însă nu era al lui!...
epigramă de Ioan A. Angheluș din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandemie
Ne zac spitalele bolnave,
ne mor copii sub flori de măr,
iar noi, prin scrieri și hrisoave,
citim frânturi de adevăr.
Ne zace boala, ca o ciumă,
în teste care nu mai vin
și am ajuns procenți și-o sumă,
prin lacrimi, bocet și suspin.
Ne zac toți doctorii pe-acasă
în proceduri și izolări,
ne mor bătrâni, închiși în casă,
înfrigurați în dezolări.
Ne zace dreptul la o viață
în coduri, ordonanțe, legi,
și ne schimbăm mai des la față
când îi vedem pe-ai noștri regi.
Ne zac cuvintele-n privire,
ne mor zvâcnirile-n avânt,
iar noi uităm de fericire,
când avem totul pe Pământ.
Ne zace Semnu-Nchinăciunii
în iureșul febril al zilei,
ne mor valori, ne mor străbunii,
când rătăcim prin luxul vilei.
Ne zac speranțele în minte
și nu putem să le rostim,
uităm de lucrurile sfinte,
iar pentru asta... noi plătim!
Ne zace practic libertatea
de-a face lucruri omenești,
c-am abolit umanitatea,
prin gesturi mari și nefirești.
Ne zace, logic, frica-n oase,
fi'ndcă-am uitat de Dumnezeu,
ducând războaie cu focoase
și armamentul cel mai greu.
Ne zace spiritul bolnav,
știința-și scrie neputința,
eliberând din noi un sclav,
care a rătăcit credința.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, draga mea, sunt vivace. Iartă-mă că nu-ți pot întoarce gentilețea, spunându-ți că tu ești vivacă...
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera dezordonată
Oricui aparține-această cameră, ar trebui să-i fie rușine!
Lenjeria intimă-atârnă-aiurea pe veioză,
Pelerina de ploaie-i trântită pe scaunul încărcat de rufe,
Scaunul e mucegăit și plin de noroi.
Puloverul zace pe covor.
Fesul și unul dintre ski-uri sunt aruncate sub televizor,
Pantalonii-s agățați neglijent de ușă,
Iar vesta-i căzută pe hol.
O șopârlă, cu numele Ed, doarme în patul lui,
Și pereții sunt impregnați de mirosul șosetelor.
Oricui aparține-această cameră, ar trebui să-i fie rușine!
Donald sau Robert, sau Willie, sau
Hopa!? Zici că-i a mea? Of, Doamne,
Mi se părea mie cunoscută de undeva!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf: "Aici zace un pic din mine."
citat din Jonas Mekas
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărâtul
Aici zace unul tare,
Între două secretare.
distih de Constantin Păun
Adăugat de Popescu Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lira
Agățată într-un cui
Zace lira nu-știu-cui.
Zace lira unui om,
Sau e plânsul vreunui pom?!
Ce poet ar vrea s-o cânte
Pe aripile-i răsfrânte?!
Care muză să-l inspire,
Cărui vers să-i dea citire?!
Ce minciună să-i mai zică?
Una mare? Una mică?
Ori să-i spună verde-n față:
- Ești o liră fără viață!
Ești un plânset fără leac,
Ești o umbră de copac
Și așa vei fi în veac!
Liră, liră, fără rost,
Pe Pământ de n-ai fi fost!
poezie de Mihail Mataringa (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o mare de minciuni, adevărul zace pe fund.
aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Transformări radicale
Calul a-ncetat să fie
Pe pajiști, în herghelie...
El azi zace în motor
Și-i... de petrol amator...
epigramă de Constantin Enescu (30 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte din istoria universului zace în găuri negre.
citat din David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluție
Mă îndrăgostesc subit
Ce mare scofală
Cardul dacă ți-am golit,
Mă accesezi goală?!
epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Așa cum zace, sub covor de nea,
Abandonată, singură și mută,
Ea totuși fu, în viață, cineva:
Mașină importată pe valută.
epitaf epigramatic de Constantin Sachelaride din Zece ani de epigramă (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
O lună de miere ar fi prea anganjantă pentru tine; o săptămână de patimi, epuizantă pentru mine; iubito, ce zici de o noapte de vis împreună?
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
în fața lumii stă un om
un singur om
e om sau nu e om
poate e un fluture pribeag ce arde într-un zbor
un zbor spre ternele păcate
sub cerul liber zace un om
o hrubă strâmtă este casa în care plânge marea
în lumea lui nu e popas
doar un urcuș etern spre nicăieri
vroia să urce sus
spre cer
o clipă vine
s-a tot dus, prea sus
anii au trecut în grabă
el zace acolo jos
o viață a trecut, o lume a apus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!