Nici tu nici eu

Dar nu reuseam nici tu nici eu,
Sa gasim in timp drumul catre celalalt.

Iar daca asteptam zorii pentru ca drumul
Ce vesnic, inselator, parea mai scurt
Sa devina punte pentru iubire
Atunci timpul era ori prea tarziu,
Ori prea abrupt.

Si nu teama de cadere ne oprea,
Ci nesfarsitul abis
Care desi era creatie de vis
Ne-nspaimanta; si ne gonea.

Caci doar si o ora ne despartea
Precum amfora cele doua toarte separa.
Iar numai vorbele zburau intre noi
Inainte dar nu si inapoi
Caci timpul nu e reversibil.

Si cautandu-te am realizat
Ca desi timpul e ireversibil
Nimic din ce fac nu-I in zadar
Caci sufletul meu nu mai e macinat
Decat de caldura incinsului jar
Numit de indragostiti “Iubire”.

Si astfel povestea timpului se incheie
Reducand totul la o singura zvacnire
Caci inima indragostitului cere iubire,
A timpului vesnic fermecatoare cheie.

poezie de Filip Tarlea
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru mama

Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.

Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.

De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.

Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....

poezie de Cătălina Mihăiţă
Adăugat de Cătălina Mihăiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou

poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici macar o stea

Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea

Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea

Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis

Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei

Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea

poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Eva draga

Tu ai plecat pentru vecie
Noi am ramas, dar pana cand?
Caci firul vieti-i mai subtire
Cu fiecare zi trecand!

Erai o vesela faptura
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Dar drumul sinuos al vietii
Ne-a indepartat, poate prea mult.

Acum tu ai plecat pe un drum
Pe care toti il vom urma
Dar nimeni nu va sti nici cand
Nici unde trupul ii va cadea.

E trista aceasta despartire
Fara speranta revederii
Dar toti suntem sortiti pieirii
Caci asta-i mersul reinoirii

poezie de Lia Dumitrescu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
si toamna cea ploiasa sa-mi ude atunci mormantul
si frunze ruginite sa fosneasca pe-a mea cruce
si clopotelor va rog sa nu-i aud cantul
caci viata e un cant ce se termina si se duce,
si nimenea la capul meu, nimenea sa nu planga
sa va vad fericiti caci inca voi traiti
ca viata e un dar de la Dumnezeu primita
dar soarta mea a fost sa fiu nefericit
iti multumesc Parinte pe aceasta cale
ca mi-ai dat norocul pe lume sa traiesc
o singura iubire doar una am in viata,
pe Dumnezeul meu il ador si il iubesc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

1. Te-am iubit si poate inca...
Ti-am slujit si-as vrea sa nu...
Sufletu-mi se prinde-n stanca-
-Sa-ntelegi as vrea ca tu...

2. Intr-o zi visat-am ca...
Si-am zambit in zbor ferice.
Un sarut voit-am sa...
Dar visu-mi in iad se stinge...

3. Intreband din ochi in ochi,
M-am izbit de crudul "dar"...
Sa cred nu pot in deochi...
Sa zambesc cand plang nu s-ar...

4. Inima-n doua mi-o tai,
Caci e prea mare sa fie...
Jumatate n-o s-o mai....
Cealalta mi-o tin doar mie...

5. Imi doresc sa uit cuvinte:
"Da", "nu, "poate", "inca", "nu stiu";
Amintindu-mi nu vreau sa te...
Uitand tot mi-e greu sa nu fiu...

6. Nu-nteleg nici eu cum pot
Nici de ce, nici cand, nici cum...
Din minte vreau sa te scot,
Din suflet nu pot oricum...

7. Jucat-am un joc ca sa...
Am cazut caci n-am stiut...
Chinuind prea mult sa iasa,
Pierzi si ce nu ai avut...

8. Si-acum vreau inima-mi de...
Caci in doua viata n-are.
Iubind vreau sa nu mai te...
Ci s-alerg prin ploi si soare...

poezie de Gabriela Chişcari (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tau

nu iti mai consuma energia sufletului
cu mine, transformand o in iubire,
caci sunt un abis fara iesire,
o amintire fara intoarcere,
un vis din care nu te mai trezesti,
un inceput fara sfirsit
in care aripile sufletului sunt fortate sa zboare
mai departe cit mai departe cu o iubire
ce este lasata in urma,
caci viata isi consuma cursul
spre nemarginirea ei,
cu gandul de fiecare data
la o farfala din mireasma iubirii trecute
o poezie ce nu poate fii uitata niciodata,
pentru a o pastra
in amintirea iubirii vesnice si
pentru a te putea reintoarce de fiecare data
la acel ceva care ti a dat aripi
sa cunosti infinitul sufletului dorit.

poezie de Silviu Petrache
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenta

Ma arde pielea de prea mult dor,
Atingerea ta m-a infierat pentru vecie
Caci prea fierbinte mana ai avut
Cand mangaierea ta mi-ai dat-o mie.
Am cicatrice pe toata pielea,
Pe peste tot pe unde m-ai atins,
Si nici zapada muntilor de la apus,
Nu m-a racorit de atata dor de tine.
Cu buzele cand m-ai atins,
M-ai ars pana la os, si atunci am plans.
Si poate n-ai stiut de unde vine,
Lacrima pe care ai vazut-o
Atunci, odata intr-un colt de ochi.
Ciudata e iubirea mea cu tine,
Si chiar si cand minciuna e un gaj
Surad cu fals desi stiu ca nu fac bine
Si plang desi ma chinui tot pe mine.

poezie de Sorana Topa
Adăugat de Nicoleta Denisescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar

A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut

Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara

Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??

Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin

Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin

De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin

Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??

Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze

El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut

Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje

Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca

Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin

El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar

Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar

Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar

Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........

poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Sunt oarba, surda si muta
Cand vine vorba de tine
Sunt rea si cruda,
Dar gandesc bland
Cand imi zboara gandu la tine.
Sunt de neinduplecat
Si totusi plastilina cand sunt cu tine.
Sunt realista,
Dar visez mereu
Desi nu arat, desi nu crezi
Cea care visez sunt eu
Desi jignesc,
Defapt iubesc.
Desi indragesc,
Eu realmente urasc.
Desi nu tin minte nimic,
Rememorez tot.
Pastrez fiecare clipa,
Fiecare jignire,
Fiecare zambet din lacrimi,
Fiecare strop de iubire.
Daca ar fi sa regret ceva, ar fi totul
Daca ar fi sa schimb ceva,
Atunci as sterge amintirea ta.
Dar nu vreau sa schimb nimic…

poezie de Ioana Nica
Adăugat de Rozalia Laura Boariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotarare

Mi-e teama sa nadajduiesc
In fata timpul sa-l privesc,
Sa spun: O Doamne, cat iubesc
Pare frumos, pare firesc, dar
Mi-e teama sa nadajduiesc.

Desi e doar un simplu gest
Nici prea formal, dar nici ceresc,
E pur si simplu omenesc
Doua cuvinte sa rostesc, dar
Mi-e teama sa nadajduiesc.

Dar timpul trece, si firesc
Vin ani si ani, ma-mbatranesc
Iar eu atunci am sa gandesc
Era gresit eu sa iubesc,
Sau teama sa nadajduiesc?

poezie de Alex Dospian (2006)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intru-vesnicie

O rugaciune catre infinit
Si un gand ce ce azi nu-i solitar
Sunt cele vagi de nedescris
Reprezentand un om hoinar.

Cu forta ta as vrea sa zbor
Cu bratul tau sa ma-nvelesc
S-ascult al greierilor dor
Si sa-ti soptesc ca te iubesc!

Sa hoinarim prin amintiri
Si-ndemn de ingeri sa urmam,
Caci glasul lor cel cristalin
E susurul nemuritor.

As vrea sa fim de-a pururi noi
Cu-acelasi gand si-acelasi zbor
Sa ne topim gand dupa gand
In visul cel naucitor.

Iar azi iti spun, ca la-nceput,
Nimic ce simt nu e absurd,
Iar universul infinit
E prea inalt de pur si sfant.

Un sentiment de ne-nteles
Imi mangaie sufletul gol
Si n-am nevoie sa gandesc
Caci glasul tau e-naltator.

As vrea sa te gasesc si acum
Pe strada veche cu castani
Sa te rapesc si sa fugim
Pe drumul vechilor hoinari.

poezie de Carmen Ilie
Adăugat de Sabina Silvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta la miezul noptii

Nu inteleg ce e cu tine,
Desi imi juri ca ma iubesti,
Si-mi spui ca totul va fi bine,
In permanenta ma ranesti.

Eu stiu ce simt, dar stiu ca totul
E doar un vis ce l-am creat,
Cand ma uitam pierdut spre stele,
De dragoste cand eram beat...

Dar tu ce simti iubire oare?
Caci mai mereu asa raman,
Plangand sub semn de intrebare,
Cu frica mai mereu in san.

Ne despartim sau mai ramanem?
Tu ma iubesti sau nici nu stii?
Caci dupa asa multe certuri,
E greu sa cred c-a mea vei fi.

Vreau doar sa vezi cat tin la tine,
Iubirea mea nu e in gluma,
Dar fericirea si tristetea
N-or sa se-mpace intr-o suma.

Eu inteleg ce e cu mine,
Dar ce-i cu tine intelegi?
De-ar fi sa fie alt baiat
Pe care oare-ai sa alegi?

Stiu ca esti mica, inteleg,
Dar dragostea nu-si stie ceasul,
Ea te-a ales, eu te aleg,
Si-ti sunt alaturi la tot pasul...

Vreau sa uitam aceasta cearta,
Eu te iubesc enorm si jur,
De inca n-am inima ta,
N-o sa ma las pan' nu ti-o fur!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea de orz

Astazi sunt fericita,
dar asta nu mai tine mult
caci dimineata-i trecatoare
si sufletul nu se mai scalda in racoare.
Astazi voi plange,
caci am nevoie de apa
pentru florile din suflet
sa le ajut sa creasca.
Astazi voi plange,
pentru iubirea neimpartasita,
pentru reprosurile neoprite,
pentru defectele noastre.
Si nu voi mai rade,
caci o sa plang destul
cat sa-mi sterg fericirea
si sa alerg pe cacari cu spini.
Voi plange,
simt lacrimile-n ceasca,
se-neaca in cafeaua mea-
de orz.

poezie de Bianca Crăciun (7 august 2015)
Adăugat de Bianca Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta

Nu ma simt singur acum,
Nu pot explica foarte bine,
Impart cu tine acelasi drum,
Te iubesc Iuliana, si e ca si cum
M-am nascut sa fiu parte din tine.

Esti familia mea, sunt barbatul tau,
Sper sa iti fiu mangaiere,
Aproape de tine la bine si rau,
Pentru rostul iubirii si farmecul sau,
Voi fi ce-ti doresti, tu doar cere...

Copiii tai vreau sa -i privesc ca ai mei,
Putere sa am sa te pot ajuta,
Ti-a fost viata test, multi ani au fost grei,
Din brate -oi lupta, chiar sa sara scantei,
Iubesc sa fiu paznic in inima ta.

Nu vreau sa iti fiu un pas inapoi,
Ci numai un pas inainte,
Destinul ni-l scriem de azi amandoi,
Caci drumul e sfant cand pe dansul sunt doi,
Amintiri, iubire si imbratisari,
toate sfinte...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacramioara

cand eu pe tine te-am gasit
in acea lume-n timp uitata
eram copil indragostit
de-un chip de basm, o dulce fata.

in parul tau eu ma pierdeam
tu i-mi zambeai si ma chemai
dar fiind timid eu ma feream
iar tu priveai si lacrimai.

vazandu-ti lacrimi pe-obrajori
un pas spre tine-am indreptat
prin inima-mi treceau fiori
dar chiar si-asa am continuat.

cand langa tine m-am vazut
stateai privind spre cer plangand
sa iti vorbesc nu am putut
numai amor aveam in gand.

c-un degetel eu te-am atins
si-ai dat privirea inapoi
earm de dragoste aprins
simtiam caldura intre noi.

si printre lacrimi m-ai privit
si trista tu nu mai erai
mai tot privit te-ai inrosit
pac-as fi fost un fiu de crai.

mai indraznet am devenit
si tu mai indrazneata
la tine-n brate am dormit
pan dis de dimineata.

n-am indraznit sa te sarut
caci erai prima fata
caci nu stiu cum as fi facut
ca era prima data.

dar tot privind gurita ta
si buzele-ti de miere
m-as fi ferit dar inima
nu s-ar feri si cere.

- gustand din buzele-ti prea dulci
ma simt intr-o poveste
- as vrea pe pieptu-mi sa te culci
sa vezi ce dulce este.

ma provocai sa te sarut
si eu veneam indata
si cata vreme a trecut
as ma veni o data.

dar ce pacat nu pot veni
ca drumu-i doar uitare
caci vise nu pot preveni
risipa ta in zare.

adesea stau si ma gandesc
in timp ce-ascult vioara
la cat iubeam si cat iubesc
s-o pierd pe Lacramioara.

iubire daca cautati
in lume asta mare
sa nu uitati sa va uitati
prin "satul de uitare".

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slabiciune

De cand ne-am certat ultima data
Familia ta nu ma mai vrea
Ca stii tu le pari nevinovata
Si ca de obicei e vina mea.

Dar stii ca acest lucru-i o minune
Caci eu eram prea dependent de chipul tau
Si multi mi-au zis ca e o slabiciune
Si de nu scap de ea o s-ajung rau.

Acum sa nu crezi ca m-as bucura
Dar nici rau sincer nu prea imi pare
Caci doar asa eu voi inlatura
Aceasta slabiciune mare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!