Deziluzie

Mă-mpleticesc tot mai des
de nebuloasa
ce-mi absoarbe neputinţa.
Prin cerul de secară
cad aspre întrebări
Reîncarnate într-o fiară
ce stăpâneşte
nopţile sălbatice
în care moartea...
superbă, dar fatală,
se plimbă nestingherită
pe străzi

poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fatală

S-au cunoscut la băi, odată,
Ea cu un junghi, el cu prostată.
Azi, doar atât mai e de spus:
Ea are vila, el s-a dus.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri insomniace, noctambule

sunt multe nopţi la rând de când nu dorm
poate că visul a ajuns prea greu de dus
nu pot să cred că treptat mă transform
într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus.

caut pacea, liniştea, iubirea, mântuirea
caut gânduri limpezi proaspete echilibrate
seninul universului care aduce împlinirea
a sute de speranţe ce au însemnătate.

cerul îşi etalează splendoarea străveche
Luna se plimbă agale cu nimb argintiu
cu alaiul ei de stele care stau de veghe
să nu se simtă nimeni printre ele pustiu.

pe oceanul cunoaşterii am cucerit o leghe
unde viaţa şi moartea într-o luptă le ştiu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fatală

S-au cunoscut la băi, odată,
Ea avea junghi, iar el prostată,
Azi, după cum câţiva mi-au spus,
În vilă-i ea că el.... s-a dus.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge uşor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l ţineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminţei ce nu ştie
când va naşte lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
şi cade ucis de propria lui îndoială

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-mi mai vi acum când neputinţa mă doboară
Şi-n ochii mei se-ascunde o-ntreagă mare-n furtună?
Când iubirea mi se zbate in sufletu-mi nebună?
De ce-mi mai vi, te întreb, prezenţa ta mă omoară.

Când cerul se-negereste şi soarele dă s-apună
Moarte, mirosul tău de morgă pe deasupra-mi zboară
Iar sufletu-mi palpită, în infern tăcut coboară
Lăsând în urma-i trupul îmbălsămat in humă.

De unde vi iubire? De ce mă faci să te aştept?
Şi să mă atingă moartea cu aripa-i cea neagră
Vino iubire, aşează-te pe umărul cel drept.
Mai dă-mi doar o speranţă. O viaţă mai dă-mi întreagă
Şi te voi aşeza la loc de cinste, la mine-n piept
Că îmi ieşti iubire, doar tu, pe lume, cea mai dragă.

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu pot face

norii, umbrele ori lumina
mă apasă pe gândurile ce-mi consumă existenţa
care locuişte nestingherită în trup
cu statut de viaţă.

mai departe merg liniştit
până la capătul speranţei dezlănţuite
ce nu se lasă supusă de ignoranţă
nici de aspiraţiile neverosimile timpului prezent
şi încearcă să scape de singurătate
cu omiprezenţa ta în jurul mesei
la care se scriu poemele destinului
cu păsări care dau zborului contur
prin spaţiul dimensionat de iubire
în care nu pot trăi fără tine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vis în vis, prin suprimarea realităţii, toată moartea izbăvitoare, într-o singură priză...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare albastru

Mă doare albastru,
depărtarea difuză
şi frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenuşii,
ieşind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
şi cuiele bătute-n roata de noroc.

Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.

Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui soldat

Viaţa se contractă şi moartea e aproape,
Ca într-o scenă de toamnă.
Soldatul cade.

El nu devine pentru trei zile un personaj,
Nu-şi impune desprinderea,
Nu pretinde niciun fel de pompă.

Moartea e absolută şi lipsită de grandoare,
Ca într-o scenă de toamnă –
Când se opreşte vântul,

Când se opreşte vântul şi, acoperind cerul,
Norii îşi continuă, cu toate acestea, plutirea
Într-o direcţie sau alta.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a intrat într-o eră a tehnolatriei, nu mai stăpâneşte el tehnica, ci tehnica stăpâneşte pe om. Omul are iluzia că vorbeşte cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.

citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şomer

Prin casa mea, ca o năucă,
De la un timp se plimbă o nălucă.
Neliniştea în suflet îmi aruncă:
Este fantoma locului de muncă.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca ultimă dorinţă

Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viaţă ne-am şi amăgit.

Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
şi prin livezile ce iară înfloresc.

Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri şi banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.

Te mai aştept prin vise păcătoase
ori pe alei ce şerpuiesc prin Burg
şi te mai strig din nopţile ploioase
când stropi pe faţa ta mai curg.

De-o viaţă am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău şi bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.

Mi-e dor de nopţile trăite-n doi
şi nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg şi la război
o Muza mea, o Muza mea...!

poezie de Eugen-Emil Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura ta-i tot ce-mi lipseşte

Ce rece-i vântu-n seara asta... ce rece-mi este fără tine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipseşte, alintul tău e tot ce vreau.
Şi vântul... iară-i prea obraznic, aleargă după cum îi vine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipseşte, ce zile calde-mi mai erau!

Ce rece cade... seara asta, mi-e frig şi nu am niciun trenci,
Mă încălzesc când te gândesc, la gât îmi trebuie-un fular.
Şi seara-i mult prea zvăpăiată... şi parc-acoperă un clenci,
Căldura ta-i tot ce cunoaşte... un tâlc ascuns... şi nebular.

Ce rece vine... noaptea asta, pe străzi domneşte frigul rege,
Mergând agale... te gândesc şi mă-ncălzesc fără de ghete!
Şi noaptea-i neagră şi-i regină, nu-i nimeni care s-o renege,
Căldura ta e prea departe... şi-mi este dor... şi-mi este sete.

Căldura ta-i tot ce-mi lipseşte... alintul tău e tot ce vreau,
Ce reci-s nopţile de-acuma, ce nopţi fierbinţi ne mai erau!

poezie de Ion Apostu (4 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

O fiară oarbă, fără minte, flămândă, care nu ştie să se înfrupte, nu îndrăzneşte; ar trebui să-i facă un semn fericirii care trece în plină stradă şi care s-ar opri de bunăvoie, dar nu-i face semn; scoate dopul timpului, lăsându-l să curgă ca apa, să se risipească în zadar, o fiară sălbatică, dar care nu ştie că e fiară – iată ce e tinereţea!

definiţie clasică de Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală fatală într-o relaţie sau într-o căsnicie este să înşeli. Nu se poate trece peste asta, nimic nu va mai fi la fel. Eu chiar cred că există căsnicii în care nu se înşală.

citat din Mihaela Cernea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevar si lumina

Privirea şi gândul
năluce aleargă
prin spaţii şi-n timp,
cândva,
doar de zei vizitate,
şi-ades încărcate
cu patimi, cu doruri…

Privirea-mi senină
absoarbe lumină
şi gândul străbate
milenii şi fapte,
mă plimbă prin noapte
cu paşi de lumină
şi zboruri de taină,
cu buze flămânde
şi trupul arzând de dorinţă,
cu vise ce-aleargă spre tine
cerşind,
doar adevăr şi lumină!

poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiară sunt

Am prins în gheare, sunt precum o fiară
am prada mea, pot face ce doresc
îmi vii aici, şi îmi eşti zi de vară
iubitul meu, venit de prin poveşti.
Te muşc cu-atâta sete, şi mi-e bine,
nici apă nu mai vreau, dar te doresc
să-mi fii o pradă, iar eu să-ţi fiu fiară
să-ţi spun ce-nseamnă, ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea numită Covid...

Când primăvara-şi plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de crematorii
Să-nghită leşuri mii şi mii.

Oraşele sunt goale troacă-
Planeta pustiită pare-
Prin schituri pustnici bat în toacă
S-alunge virusul, cel care,

Aduse moartea pre pământ-
O moarte albă fără coasă-
Ce ia fără discernământ
Săraci, bogaţi, ei nici că-i pasă...

De rasă, de apartenenţă
La un continent sau altul;
Nu are leac, n-are clemenţă
Rapid ea îşi dă asaltul...

Când primăvara-şi plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de de crematorii
Să-nghită oameni... mii şi mii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi moartea rătăcind în marea ei livadă în care stăpâneşte numai capriciul ei; Tu ştii al cui e rândul?

Yunus Emre în Moartea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vara – cuvânt minunat...
Când boarea stăpâneşte cerul
Şi lumea-i plină de mister,
Când pică ploi de flori de stele
Peste pământul înverzit
Şi fragedele rămurele
În cânt de vis s-au înfrăţit,
Când într-o lume de culori
Se-mparte cerul şi pământul,
Eu mă trezesc cu tine-n gând
Şi leagăn viu îmi e cuvântul...

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!