Pledoarie pentru rasarit

Liniste.. Sa se adune toate valurile
rostogolind fiecare scoica la locul ei
si luna in causul stancilor sa fie primita.
Sa nu se auda decat pescarusii
izbind oglinda nemiscata a marii
cu o strafulgerare de dorinta nerostita.
Ridicati-va toate visele in aer
pentru ca acum va incepe
procesul rasaritului.
Pentru ca sunt prea multe stele nelinistite
va rog sa le scufundati in mare
ascunzandu-le printre anemone.
Si pentru ca toate razele apuse de ieri
s-au ascuns printre stancile neclintite
va rog sa le indemnati sa revina
in asteptarea achitarii.
Eliberati toate gandurile trecutei nopti
Si lasati-le sa se zbata intre maluri
ca si cand s-ar topi in neant.
Auziti protestul surd al nisipului
satul de rasuflarea brizei nocturne
inghetand cu un scrasnet sub pasii pierduti
Simtiti palmele marii arzande
Incercand sa ascunda secretul diminetii?
Va cer o favoare lasati-ma sa alung intunericul
Am sa mangai coama de spuma a valurilor
si tropotind cu copite de argint
O sa chem din adancul inimii mele
Rasaritul fierbinte.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Şi uşa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. şi ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
într-o clipa inalta şi caldă,
urme pentru veşnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ea

Totul este ea! vazut, nevazut, doar simtit,
Poate doar ghicit, chiar si cararea catre infinit
Inverzita de iarba uda, grea
Da! este chiar si ea
Sarutata de ploaia marunta si incalzita
De rasuflarea ei placuta... aurita.
Ziua de ieri, ziua de azi, zilele care vin
Toate poarta a ei umbra, totate ii apartin
Desertul, marile, padurile
Muntii, soarele, aripile
Ce o poarta in zbor prin a mea gandire
Zi de zi fara oprire,
Pasii ei neobositi de cat au alergat
Prin rimele mele, prin visele mele in care ne-am plimbat
De mana amandoi privind rasaritul cum se aprindea
Iar eu ii sopteam ca totul... este ea.
Glasul marii, sarutul ploii, atingerea
Curcubeului pe chipurile ude, chiar si durerea
Unei stele cazatoare se transforma in bucurie
Caci ea a vazut-o... si a salvat-o doar cu o privire.
Totul, chiar si inima mea, care poate s-ar fi oprit candva
Dar a fost salvata si obligata de cineva
Sa bata macar pentru ea, pentru acei ochi caprui
Care m-a schimbat in bine, m-a facut sa cred in minuni.
Este clipa iubirii, o copila ce apare si in clipa grea
Este totul... totul este ea.

poezie de Manuel Gabriel Danca (17 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si uşa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
şi-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
şi ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
intr-o clipa inalta şi caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veşnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina şi cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci cand ploua

“Asculta” imi spuse ploaia
si-mi deschise fereastra
din suflet…
si undeva in adancul noptii
se auzea clar
fosnetul unei inimi
batand ritmic
intr-un colt de univers
palpitand.
Asa ca mi-am adunat in graba
toate tacerile,
visele si amintirile
gasite pe pamant
le-am daruit celeilalte,
asteptand.
Si am ascultat din nou
Sub streasina ploii
Ecoul se intoarse
Plin de parfum
Insa mut.
…
Si de atunci la fiecare ploaie
Raman cu sufletul descuiat
Si flamand.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of,primavara

Aseara am primit dezlegare
Sa imi trezesc simturile toate
Le uitasem de asta iarna
In fundul sertarului cu frunze moarte
Acum s-au intors pe furis
si imi inmuguresc gandurile
lastari peste razele de soare
parul mi se lasa sarutat de vant
inverzindu-se de bucurie.
Seva furioasa isi cere drepturile
Muscand din mine, se nasc fluturi
Imi acopar amandoua urechile
Si palmele nu ma asculta
Devenind vrabii ce-si striga
Dreptul la sfada.
A sosit oare timpul sa-mi trezesc
Inima si s-o oblig sa se intoarca
Din cetatea nametilor
Ca sa vada primavara de afara
Dar mai ales din mine?

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanţe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt şi-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
şi sunt un milion de petale şi frunze,
trăite prin simfonia albaştrilor aştri.

Azi, sunt doar speranţa...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate şi a ta!
dacă i-ai cunoscut duioşia, liniştea şi bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
o vei căuta sub toate cerurile albastre din nopţilor tale,
prin toate stelele căzătoare,
dar şi printre toţi muritorii
pe toate câmpurile înmiresmate ale lumii,
visând că într-o zi o vei reîntâlni pe un peron uitat al timpului
Aşteptându-te....

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu onor înainte spre neant, România Arm, prezintă:

mi se prezentau cu strângeri fierbinţi de mâini
toate onorurile
căzut din neant la datorie pentru patrie

salvat planeta de gunoaie
premiul pulitzer pentru negarea mea
prezentat în patru acte pentru fiecare punct cardinal
ba chiar condoleanţe pentru cel mai distins
mort în viaţă

toate acestea numai şi numai pentru meritele noastre

pentru dorinţe o scrumieră adâncă
sau o scorbură din trunchi de copac bolnav
din care să ies cenuşiu o pasăre phoenix
vă dau şi vouă ce a mai rămas din coajă

toate acestea numai şi numai pentru faptul că aţi sperat

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totusi iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.

Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaratoare inversa

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...

Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.

Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.

Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.

Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.

Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.

Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.

Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.

Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.

O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.

cântec, versuri de Doru Tufiş din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi

prietenii au plecat departe
am rămas singur în noapte
astăzi sparg
oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
toate's sparte, toate's rele
adun cioburi dintre gânduri
printre rânduri amputate
ce să fac astăzi cu toate
viaţa calcă
trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri şi din amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
toate's goale, toate's sparte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca valurile lumii

Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsa de-ntuneric de sfasiate patimi
Si-azvarli in adancimea albastra ce se-asterne
Corabii de lumina in tainele eterne

Prin cerul alb cresc roze invesmantate-n spuma
Trec pescarusi nevrotici pierzand a umbrei urma
Si vantul surd danseaza pe-un ascunzis de valuri
Un nod de neputinte si false idealuri

Pe stanca fermecata te cant molcum din lira
In rasarit de soare si luna ce inspira
Cand te aud iubito fosnind cum te apropii
In unduiri de valuri a lungii tale rochii

Sub pasii tai adancul a dragoste suspina
Tu vii spre intuneric o jerba de lumina
Fiinte mici bizare prind lenes sa apara
Mici forme sclipitoare pe haina princiara

In rasaritul noptii ma duci incet spre larg
Cu stanca asternuta sub mine drept catarg
-Hai vino tu iubite de vrei ca sa ma ai
In bratele lichide s-o strangi pe Loreley...

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate proiectele începute şi finalizate sunt pentru mine adevărate împliniri, toate începuturile – adevărate şanse, toate necazurile – paşi înainte, toate victoriile – clipe de neuitat, dezamăgirile au venit de la oameni pe care i-am supraestimat şi de fiecare dată am mai învăţat ceva despre mine, de fapt.

citat din Monica Davidescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irelevanta iminenta

cand intunericul se dezvaluie
suspinul se strecoara de-a lungul coridorului, plin de dorinte,
si toate melancoliile verticale, tremura apatic, stralucitor si perseverent
peste roua abundenta, invaluita de tacerea sunetelor inabusite
care da bis melodiei, compusa parca pentru a fi dedicata unei iubiri infailibile
ca lacrimile sticloase si orbitoare, cazute peste buzele amurgului.

care iti ranesc fata atunci cand le indepartezi cu nervozitate,
care iti transforma gandurile, dandu-le inteligenta necesara, ca in luptele fara scapare din mitologie
si care se prabusesc peste dorintele mistificate.
Toate intrebarile filozofale eclectice, cercetand sufletul in profunzime & infinit.
Sunt depozitate, intr-un mod lamentabil, peste suspiciunile dureroase, in scadere.

Si cand vom cauta iubirea in parfumul malitios al respiratiei,
s-ar putea sa descoperim ca, in mod iminent, ea este pe cale sa dispara din noi
refuzandu toate gesturile, care se imbarca in categoria celor demodate

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irelevanta iminenta

cand intunericul se dezvaluie
suspinul se strecoara de-a lungul coridorului, plin de dorinte,
si toate melancoliile verticale, tremura apatic, stralucitor si perseverent
peste roua abundenta, invaluita de tacerea sunetelor inabusite
care da bis melodiei, compusa parca pentru a fi dedicata unei iubiri infailibile
ca lacrimile sticloase si orbitoare, cazute peste buzele amurgului.

care iti ranesc fata atunci cand le indepartezi cu nervozitate,
care iti transforma gandurile, dandu-le inteligenta necesara, ca in luptele fara scapare din mitologie
si care se prabusesc peste dorintele mistificate.
Toate intrebarile filozofale eclectice, cercetand sufletul in profunzime & infinit.
Sunt depozitate, intr-un mod lamentabil, peste suspiciunile dureroase, in scadere.

Si cand vom cauta iubirea in parfumul malitios al respiratiei,
s-ar putea sa descoperim ca, in mod iminent, ea este pe cale sa dispara din noi
refuzand toate gesturile, care se imbarca in categoria celor demodate.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş,
dar şi cu gândul, cu înţelesurile noastre mai liniştite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri...

Toate dorurile mele
Numai tu ştii să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruţi.

Toate gândurile mele
Numai tu ştii să le-asculţi
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânţi.

Toate visurile mele
Numai tu ştii să le cânţi
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ţi blânzi.

Toate versurile mele
Numai ţie ţi le-nchin
Domn al Poeziei mele
Şi al rimei pelerin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde oare, se duc toate?

Unde oare se duc, toate?
În neant, veţi spune, poate!
Dar eu cred că din iubire
Toate merg în amintire.
Şi poate că strânse-s toate
În a lumii aspră carte:
Casă pentru fiecare,
O lumină şi-o culoare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandul copil

inotam amandoi
printre delfinii clipei
cu gandurile vopsite
in cruci ferecate
si inima ritm ascuns
intr-o scoica
departe

am uitat numarul
ce ne scrie rima
la dans
lacrimare de-argint pe nisipuri
aproape de noi
ne desfacem
saruturi din buze de vis

azi e abia liniste
vezi?
copilul din noi
trece descult
pe oceanul fierbinte
dincolo de mirare
in albia
cu nuferi din soare

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi pare prea scurtă pentru toate gândurile pe care le gândesc, pentru toate plimbările pe care vreau să le fac, pentru toate cărţile pe care vreau să le citesc şi pentru toţi prietenii pe care vreau să îi văd.

citat clasic din John Burroughs
Adăugat de Czika Levente
Comentează! | Votează! | Copiază!