Manifest

Fire-ar să fie
Într-un ceas bun!
Am zis într-o doară
Încă de la început
Privind prin lentile
Da de unde că nu e
Cum s-ar crede
S-a denigrat total
Pe acelaşi subiect
Din motive subiective
S-a mânjit acel motiv
Cu tot cu predicat
Inclusiv autorul
I s-au adus insulte
A fost ponegrit
Cu alde ofense
S-au făcut injurii
Şi reclame negative
În dauna acelui script
S-a voit compromitere
Până peste poate
La propriu sau figurat
Şi toate pe nedrept
Acolo în bezna incisivă
El a devenit
Peste aşteptări poem
Când l-am scos la lumină
Arăta superb.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena

În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinţei...
Eu mă transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de aşteptări –
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Aşa prind viaţa,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici şi melci
În păr şi la urechi,
În loc de şoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la figurat

Când înfăptuiam ceva,
ceea ce înfăptuiam era luat la figurat,
când nu înfăptuiam ceva,
ceea ce nu înfăptuiam era luat la propriu.

Aş putea spune ăa marea nenorocire
a fost, nu numai diferenţa dintre
luarea la propriu şi luarea la figurat,
cât lipsa de siguranţă iî toată viaţa
cum voi fi luat?
la propriu sau la figurat?
Si, vai, nimeni să nu dea niciodată
Viaţa la propriu pentru viaţa la figurat.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul

Azi când timpul
E limitat cu noi
Şi noi limitaţi în timp
Prin comparaţii şi analogii
Cu dorinţe şi cu aspiraţii
Cu speranţele din noi
Până departe în aşteptări
Acum când timpul ăsta şui
Este puţin aproape infim
Şi total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele şi cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârşit.

poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

S-au urcat concertaţi
ca nişte paralei
pe scena şubredă
ce scârţâia din osanale
ca un partid balama
şi au început eventul
concentraţi în cercuri vicioase
unii vomitau vorbele
pe repede înapoi
alţii regurgitau cuvinte
în varianta ciupeşte şi fugi
încât curgea rumoarea
peste scenă şi prin sală
iar ei continuau ţină predici
ca nişte răspopiţi în delir
şi creşteau exponenţial
entropia până peste poate
printre spectatori surexcitaţi
atât cât să arunce dezordine
în sală şi sala în derizoriu.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost punctul

la început a fost punctul
şi în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naştere celorlalte
litere din alfabet

literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simţeau că lipseşte ceva
şi au stabilit reguli sub formă de propoziţii
îmbinate în fraze

anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
şi mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
şi au inventat poezia

cea mai frumoasă poezie
era considerată poezia cu rimă
cu timpul rimele au devenit plictisitoare
puterea a fost luată de versurile la întâmplare

şi versurile la întâmplare
s-au transformat în propoziţii
şi propoziţiile s-au transformat în fraze
şi frazele aveau nevoie de virgule
şi virgulele aveau nevoie de puncte
şi punctele au devenit într-un final
cele dintâi şi din urmă semne
ale existenţei negrului în universul
alb infinit

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

David în Psaltirea, 13:2-3
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

La fiecare persoană
Îi corespunde
Un numeral
Cu rol de subiect
Plus un pronume
Cu scop şi predicat
Şi alte atribute
Până la proxima apariţie
Până la minima indulgenţă
Până la maxima apartenenţă

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind răsăritul

Privind răsăritul
Am înţeles
Că noaptea e doar un alt început
pentru vise.
Acolo drumurile noastre
s-au întretăiat,
aşteptând dimineaţa.
O nouă zi... şi din nou,
acelaşi drum...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tancuri la Praga

În sângele de asfinţit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coşmar,
Strivind sub şenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.

Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătuşele unor lozinci micinoase,
Tancuri trec peste soldaţii care
Şi-au ascuns chiar în ele bietele oase.

Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârşăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Puşkin şi Petofi, ca prin pustie.

Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Şinele, clamele unor dosare
În şenile de tancuri s-au prefăcut.

Am devenit eu, acum, duşmanul Rusiei?
Nu tot acelaşi din urmă sunt,
Când, copilaş, îmi băgam nasul printre
Tancurile noastre din războiul cel sfânt?

Cum să mai pot vieţui ca-nainte,
Când tancurile noastre, ca nişte rindele,
Ne raşchetează toate speranţele?
Mai pot fi acum ale tale, ale mele?

Mai înainte să crăp, mai înainte
De-a fi ştampilat nu ştiu cum,
O rugăminte mai am, o rugăminte,
Pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum.

Peste mormântu-mi fără bocete,
Să scrie simplu şi-adevărat:
"Aici zace poetul rus Evtuşenko,
La Praga - de tancuri ruseşti sfârtecat!"

poezie de Evgheni Evtuşenko (23 august 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină din Rai

Lumină din Rai prin gânduri uitate
Şi oameni cuprinşi de-ale vieţii păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârşită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...

De-ar fi să spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată să te găsească iar,
Prin întuneric veşnic, te caut în zadar...

Cuvintele mele sunt reci şi deşarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierţi mereu Părinte şi nu cunoşti mânia
Când eu păcătuind, tot caut veşnicia.

N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuşi l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Şi mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleaşi gânduri false din suflet ponegrit.

Lumină din Rai coboară peste noi
S-aducă iar căinţă, să vindece nevoi,
Atât că n-o vedem si ne pare în van
Dar ea e tot acolo, in fiecare an.

Fecioară adorată, din pântecele Tău
Se naşte-Nvăţătorul biruitor de rău
Se naşte din iubire, din lacrimi ca de ploi
Şi-ţi mulţumim iar TATĂ, că ai grija de noi!

poezie de Andreea Palasescu (august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (calm, absorbit de telescop): E făină, câtă vrei, la prăvălia lu’ alde Beşleagă... Se vede şi cu ochiul liber...
Romică (sare speriat): De la alde Beşleagă? Ferească Dumnezeu! Făina lui e radioactivă. Mi-a spus mie lelea Mărioara. Alde Beşleagă are mălai de contrabandă, adus de unii tocmai de pe Marte...
Baciul (privind prin telescop): De pe Marte, zici? S-ar putea să ai dreptate. Parcă am văzut într-o noapte o navă cosmică, fără număr, venind dinspre Marte, pâş – pâş, cu farurile stinse...
Romică (foarte agitat): Marte, tăicuţă! Să mă trăsnească! Făină de pe Marte... Scrie şi pe saci. Mai bine luăm făină pământeană, de la alde Gârjoabă...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ca-n vis

Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrăţişare de idile gigantică
Concomitent cu senzaţia vie de iureş
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu şi cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca fiinţe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime şi notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Şi l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depăşirăm infinitul
Acum suntem peste raţiunea de a fi
La propriu, în context sinoptic de iubire.

poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

agăţată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas aşteptând şi privind cerul
constelaţii întregi, cerşesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei şi noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înţelepţindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!

Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Şi tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Şi, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până şi în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obişnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Şi, aşteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Şi, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram şi eu.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem şi... poezie

Mi-a năzărit aşa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu şi eu poeme.
Când toţi o fac... ce-aşa mare dilemă?
Zis şi făcut, am căutat o temă,

M-am informat în piaţă ce se scrie
Şi-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieşit în parc şi nici la tata
Şi-n două luni poemul a fost gata.

L-am tot citit de sus şi până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat şi virgule, şi semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.

Am pus în el puterea mea şi harul
Şi n-am scăpat din ochi dicţionarul.
Iar din dorinţa de-a-mi fi totul clar
L-am dus şi-ntr-un cenaclu literar.

Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.

Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').

Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârşit să-l ajustăm puţin;
E prea-nşirat şi stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).

L-am tot sucit şi luat cu binişorul
Că nu mai ştim nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.

Dar cel puţin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti... libris

Tresaltă strada, toată o bucurie
Că-i plină de reclame, bănci,
De boarfe, adică haine, hălci
De carne... A dispărut librărie!

Şi tinerii se ţin de mână; ea zglobie
Şi el c-un colier cu microfon
Privind ecranul ei, ce-asculă ton,
Amorezaţi... Nu mai e librărie!

S-au adunat câţiva cu veselie,
În cămăşi albe discutând discursuri
În aula unde n-au fost la cursuri
Şi-au un limbaj... ce nu-i din librărie!

Acum, tot se citeşte-n Primărie,
Unde se hotărăşte totul, în consilii,
În formulări tipice iscării silii;
De amendat!... Luat sediul; librărie!

O oază de aură e lângă florărie,
C-o masă plină, toată cărţi uzate,
C-un tip adus, ce prin lentile sparte
Îşi mângâie-n priviri comoara-i... Librărie!

PS
Mă întreb de ce e cartea astăzi o stafie
Şi anticariat e anticarieră,
Sau anticarte?... Că e veche, o himeră
Şi se vrea nou?... Adică, fără librărie?!

Să fie şansa proştilor, de-a promova... prostie,
Ce nu-i din cărţi! Garantând, ei "să fie!"?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu îmi ceri să uit

Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dediţeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală
cu vise,
cu viaţa tihnită dinainte,
peste această pădure
la locul ei
răbdătoare
această apă liniştită

şi ce greu le-a fost
n-ai de unde să ştii
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
şi au iertat totul

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu poţi trece peste obiect, atunci treci peste subiect.

aforism de David Boia (21 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!