Se mai moare...uneori

N-ai inteles ca
frunzele mai mor uneori
fara remuscarea uratului
ce-l lasa in urma lor?
Nici teama de dincolo de verde
n-a existat.

Si-atunci,
cum de nu ai inteles
ca totusi,
se mai moare... uneori?

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.

Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.

Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa timpul sa treaca

Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.

Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...

Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...

M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...

N-am inteles nimic atunci, nu inteleg acum,
Si daca-ti sunt doar prieten tot nu voi intelege,
Mereu vei fi iubirea uitata peste drum,
Mereu voi fi nebunul sortit sa te alerge...

Nu pot ramane-o viata un prieten de nadejde,
Si trebuie sa rup aceasta stransa legatura,
Prea mult visez sa fii iubirea mea eterna,
Si n-as vrea din refuzuri sa ma indrept spre ura...

Cu timpul ai sa cresti, cu el vei intelege,
De ce nu-ti pot fi prieten, desi as vrea sa-ti fiu,
Iubirea nu-i o joaca, iubirea e o lege,
Si-odata incalcata, sa schimbi ceva e prea tarziu...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Pare simplu a iubi,
Oh! Misterul, asa este?
Oare ce se-asterne-n cale,
Un cosmar sau o poveste?

N-ar fi loc pentru iubire,
Daca nu am face loc,
Nu s-ar mai juca cu noi,
Daca n-am intra in joc.

"Blestemata fii iubire!"
Se aude peste tot,
Sentimentele din suflet,
Ei le baga, ei le scot.

Amarati, cazuti pe ganduri,
Multi se-ntreaba unde e,
Cel sau cea, ce-o sa aduca
Inteles in dragoste.

E o mica nebunie,
Sentimente sau capricii,
Dragostea prin dependenta
Face parte dintre vicii.

Si eu ma alatur voua,
M-as lasa, nu m-as lasa,
Nici nu stiu ce e iubirea...
Sa-mi explice cineva.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandesc, gandesc, iubesc

Ai crescut si am sperat
C-o sa uiti de realitate,
Si sa gusti putin din vise,
Insa vad ca nu se poate.

Ai ramas la fel, frumoasa,
Dar acelasi zambet fals,
Peste visul meu apasa,
Si ma lasa fara glas.

Ai visat ce-au vrut parintii,
Asa n-ai visat deloc,
Si-am plecat de langa tine,
Acum vrei sa ma intorc?

Iar zambesti, si-mi faci cu ochiul,
Insa eu nu pot zambi,
Recunosc, imi este teama
Ca aceeasi tu poti fi.

Sentimentele ma-ndeamna
Sa incerc sa mai astept,
Insa anii nu ma iarta
Ce sa fac, mereu sa iert?

Cand ti-am spus ca tin la tine
Ca la ochii mei din cap,
Ai mintit de dragul lor,
Ai spus clar: "eu nu te plac..."

Si stiam ca minti, durerea
Ce-o aveai in glas soptea,
Puteai sa nu spui mai multe,
Sufletu -mi deja stia.

Bani, avere, bogatie,
Ce prostie ai ales,
Ca iubirea-i cea mai sfanta
Prea tarziu ai inteles.

Daca tatal tau gandise,
Ce-i mai bine pentru voi,
Cum spuneai tu in trecut,
Azi cum de visezi la "noi"?

Nu cred ca mai pot ierta,
Dar iti jur ca te iubesc,
Eu am suferit enorm,
Asteapta-ma, sa ma gandesc...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: « Esti ca oricare”...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou

poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comertul Sufletului

Iubirea e o "treaba" intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.

Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista...
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit –amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.

Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.

poezie de Andreea Giosanu (1996)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, inima doare...

Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare,
Gândurile sunt amare
Şi simţi că sufletul moare.

Când nici o rază de soare
Nu-ţi aduce alinare,
Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare

Cu mii de mărgăritare,
Dar toate sunt trecătoare
Şi când soarele apare,
Ne gândim cu nepăsare

Uneori, inima doare...

rondel de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu?

uneori "viaţa" acoperă
Ceea
ce este mai mare decât viaţa
Uneori munţii acoperă
ceea ce există dincolo de munţi
trebuie aşadar să mutăm munţii
dar eu nu am mijloacele
tehnice necesare
nici forţa
nici credinţa
care mută munţii din loc
ca atare nu o să văd
niciodată ce e dincolo
ştiu asta
şi tocmai de aceea
scriu

poezie de Tadeusz Rozewicz
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre eternitate

Deschide-ti inima spre lume,
Fereastra sfanta spre etern.
Acopera cu ea pamantul,
Cu fruntea sus si chipul demn.

Invinge teama si-ndoiala,
Deschide-ti sufletul spre cer
Celestul foc ti-arate drumul,
Din nicaieri spre efemer.

Si intre-aceste doua tarmuri
Invata sa traiesti frumos,
Dinspre neant inspre abisuri
Cu gand curat si cu folos.

Din viata ta sa soarba altii
Ce insetati sunt de iubire,
Le lasa zestre bucuria
De-a te urma spre fericire.

Invinge greul cu-ndrazneala
Asteapta binele, rabdand.
Nu dispera daca-ntarzie
Veni-va, sigur, in curand.

Curaj de n-ai, sa-ti faci cu-ncetul,
Fara de el nu izbutesti.
Intelepciune si rabdare
Doar cu curaj le dobandesti.

Apoi, iti trebuie credinta,
Smerenie si bunatate.
Fara de ele viata-i goala
In drumul spre eternitate.
(febr.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi ninge pentru prima oara.
Din fulgi m-am impletit,
Si ma strapunge, radiind lumina,
Racoarea trupului cernit.

Mi-aplec sarut topit.
Conturul buzelor, e urma drumului parcurs.
Azi n-am sa platesc portia de vama,
Nu mai exista frica, teama.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasirea din vis

Se intalnira intr-o zi ploioasa,
cand soarele uitase sa rasara
si soarta hotarase ca atunci
acele doua inimi sa tresara.

el ii vorbi cu inima deschisa,
fara a se gandi daca mai are rost
sa jure iar credinta si iubire
pentru ceva ce mai demult a fost.

dar totusi a-ncercat s-o tin-aproape
in lumea lui si-n inima-i umbrita,
parea mai sincer ca oricand,
dorea ca ea sa stie ca-i iubita.

"trec ani in sir pierduti in fum,
dar inca te iubesc, desi mi-e greu s-o spun;
ma vad mereu parca purtat de-o stea
punandu-ti mana calda-n mana mea
si noi zburam in zarea-ndepartata,
fara sa ne gandim ca vom veni vreodata
aici, acasa, in aste vremuri grele,
mai bine tac, hai sa uitam de ele
si sa zburam departe asa cum ne dorim
si tot timpul pereche, tot timpul noi sa fim."

ea-l asculta timida si tacuta,
fara sa stie ce sa creada,
dar inima-i dicta:"-iubeste
si lasa lucru-acesta sa se vada".

si s-a supus intregii ei fiinte
si s-a lasat purtata iar de valuri
ca mai demult cand impreuna
visau la marile-idealuri.

"inchid ochii si curg lacrimi
pe-ai mei obraji umbriti de vise,
te vreau aici, mi-e dor de tine,
te vad sub pleoapele-mi inchise.

suntem pe-un munte singuratic
si tu ma tii in brate strans,
emotii mari ne coplesesc
de fericire si de plans.

si totusi stiu ca este vis,
dar cred in el, e visul meu,
mi-e teama sa-mi deschid iar ochii,
mi-e teama si imi este greu."

dar totusi si-a deschis iar ochii
si lacrimile-i impanzira,
vazu ca ii era aproape
si parca nu mai auzira.

era o liniste deplina-n noapte
iar norii parca-ncet plecau,
tocmai atunci cand acei doi
spre infinit usor zburau.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt de părerea că în literatură a apărut mai întâi Găina-Scriitorul, apoi Oul-Criticul. Dacă n-ar fi existat Homer, n-ar fi existat nici Zoil, detractorul său, dovadă că, uneori, din oul literar, fie el şi de privighetoare literară, poate să iasă şi câte un troglodit cu ghioagă.

Efim Tarlapan în Pro-scris, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul si batrana

O lume plina de suflete
In care poti fi nou sau vechi
Pe care timpul si-a pus lacate
Si tot ce-i viu domneste-n dualele perechi.

Dualitatea este un puternic inteles
Ce cateodata pare a avea un singur univers
Rau, bun; urat, frumos; lumina si-untuneric
Viata noastra este construita dup-un inteles temeinic.

Asa ca intr-o buna zi m-i se ivi in fata
Copilul si-o batrana ce mi-au dat o povata
Fara sa vrea mi-au pus in comparatie
Lumina ochilor care reflect-o revelatie.

Copilul cel trecut devreme-n lumea noastra
Parea nepasator cu o privire vasta
Stiind ce-i fericirea fara s-o gandeasca
Si neindoindu-se de bunatatea cea lumeasca.

Si eu eram odata asa,
Dar varsta stie fericirea a ti-o lua
Prin constiinta ti-o va trece si ti-o va filtra
Si la final, doar praful stelei ce demult s-a stins vei observa.

Batrana, batuta de valurile aspre ale timpului trecut
Ochii ei mari si de cristal care-au trecut prin viata crunt
Fara sa vrea ea imi soptea
Asemeni vantului ce bate fulgul lin de nea.

E o poveste cu de toate
Cu fericiri, tristeti si suflete curate
E o poveste cu morala, cu multe personaje
Uitate sau inca amintite de faptele ce inca stau de straja.

Dar o poveste buna are-un sfarsit temeinic si bine construit
Batrana stie asta si-l va avea, dar nu va fi grabit
Alaturi de cel nou va sta si-i va transmite din povestea tineretii
Pentru a nu regreta nimic din randurile vietii.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2005

Dispari 2010 cu lacrimi si durere,
Cand n-aveam libertate, nici prieteni nu aveam,
Cand inca eram orb desi aveam vedere,
Cand doar minciuna ta in minte o aveam.

Te du 2009 cu vise spulberate,
Sa nu crezi c-am uitat ce mi-ai promis atunci,
Sa fim cuplu perfect... respect, egalitate,
In schimb eu am primit pedepse si porunci.

Dispari 2008 cand cruda realitate,
Lovea din intuneric si nu intelegeam,
De-as fi stiut ca porti in tine doar pacate,
Plecam mult mai devreme si nu mai sufeream.

Te du 2007 cand am ales durerea,
N-am fost impins din spate, eu singur am ales,
Ai spus ca va fi bine, ca imi vei fi alaturi,
Ca sunt o jucarie eu nu am inteles.

...

Dispari 2005 cand i-am cantat in gluma,
Si ii spuneam razand:"Ce faci iubirea mea?"
Exact in acel an iubrea lasa urma,
Si in 2007 eram sub vraja sa...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îţi beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinţilor tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăţ
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îţi cânt dorul la frunze
şi învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absenţele
sapă în sânge tranşee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veşmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia de dragoste

Am vrut sa-ti scriu o poezie,
Dar m-ai ranit atat de mult,
Si chiar de-ar fi sa-mi canti iubirea,
N-as mai dori sa o ascult.

C-un centimetru mai inalta,
Erai, dar mie nu-mi pasa,
Pentru destui o simpla fata,
Dar pentru mine dragostea.

Multi imi spuneau ca o sa vina,
Si clipe grele pentru noi,
Ca dupa cer senin si soare,
Vor fi la fel de multe ploi.

In jurul nostru-am fost atent,
Sperand ca totul va fi bine,
N-as fi crezut ca supararea
Va fi adusa chiar de tine.

Incet, incet te-ai departat,
N-ai spus nimic, nici un cuvant,
Nu ne vedeam, nici nu vorbeam,
Parca intrasei in pamant.

Ne-am intalnit tarziu odata,
Si-am intrebat ce sa-ntamplat,
Mi-ai spus cu o voce ciudata:
"-Gresesti! Nimic nu s-a schimbat."

Credeam c-a fost o perioada,
O proba pentru amandoi,
De unde-aveam sa stiu ca viata
Imi pregatea un alt razboi?

Spuneai ca totul e la fel,
Ca nu este nimic schimbat,
Dar dupa acel "noapte buna",
Povestea noastra sa-ncheiat.

Fara motive, fara certuri,
Fara cuvinte, fara noi,
Te-ai izolat complet de mine,
Si peste soare-ai adus ploi.

Nu am stiut, n-am inteles,
Ce se-ntamplase cu noi doi,
Dar si tacerea-i un raspuns,
Ai decis tu pentru-amandoi.

Si in legatura cu poezia de dragoste...

Poate nu stii, lumea e cruda,
Daca o mint am sa regret,
Sunt sigur ca nu vrea s-auda
Inc-o minciuna de poet.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori e frumos

dincolo de margine începe hăul
n-ai nevoie să porneşti spre el
nici eu nu te îndemn

lumea noastră e dincoace
răzbate cu greu prin straturile cunoaşterii
şi tot rămâne în urmă
ruptă de realitate

se deschid porţi închise cu zăvoare nevăzute
tot ce ştim se constată relativ
viaţa n-are control
nepăsarea este mare
totul se-nvârte în jurul avuţiei
şi ea se dobândeşte de la cei săraci cu duhul

uneori e frumos
fiecare îşi are steaua şi Dumnezeul său
pe care le invocă mai des ori mai rar
le aşează în suflet
şi odihneşte-n rugăciune

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!